Dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acordată de lege unei autorități de a alege, în anumite limite, între mai multe soluții atunci când adoptă o decizie administrativă. Existența unei marje de apreciere nu înseamnă însă că autoritatea poate decide arbitrar. Exercitarea puterii discreționare trebuie să respecte scopul legii, drepturile persoanei, principiul proporționalității și celelalte limite stabilite de legislația administrativă.
Ce înseamnă dreptul discreționar al autorității publice?
Dreptul discreționar apare atunci când legea oferă autorității publice posibilitatea de a aprecia circumstanțele unei situații și de a alege soluția pe care o consideră adecvată în limitele competenței sale. Autoritatea trebuie însă să explice motivele care au determinat alegerea soluției și să demonstreze că aceasta urmărește scopul pentru care i-a fost acordată competența. Prin urmare, discreția administrativă nu trebuie confundată cu libertatea de a lua decizii arbitrare.
Când poate instanța controla exercitarea dreptului discreționar?
Instanța de judecată poate verifica dacă autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar în limitele stabilite de lege și dacă decizia adoptată este justificată prin circumstanțele cauzei. Controlul judecătoresc urmărește, între altele, dacă autoritatea a examinat faptele relevante, a respectat scopul competenței acordate de lege și nu a acționat arbitrar. O decizie administrativă nu devine legală doar pentru faptul că autoritatea dispune de o anumită marjă de apreciere.
Contestarea unei decizii administrative bazate pe dreptul discreționar
Persoana afectată de o decizie administrativă poate contesta actul atunci când consideră că autoritatea a depășit limitele dreptului discreționar sau l-a exercitat contrar scopului prevăzut de lege. Într-un asemenea litigiu este importantă analiza motivării actului administrativ, a circumstanțelor examinate de autoritate și a modului în care aceasta a justificat soluția aleasă. Simplul fapt că legea acordă autorității o marjă de apreciere nu exclude posibilitatea controlului judecătoresc.
Practica judiciară privind exercitarea dreptului discreționar
Practica judiciară permite examinarea modului în care instanțele verifică exercitarea dreptului discreționar de către autoritățile publice. Hotărârile instanțelor sunt importante pentru înțelegerea limitelor acestei puteri și a controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Mai jos este prezentată o trimitere la jurisprudența Curții Supreme de Justiție relevantă pentru această problemă.
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=64656