Întrebarea privind necesitatea schimbării puterii apare de fiecare dată sub orice regim politic. Haideți să încercăm să înțelegem această problemă din punct de vedere științific.
Democrația este puterea poporului, dar pentru a fi mai precis, este sistemul stabilit de guvernare a societății. În acest management al societății, oamenii sunt principalul instrument de guvernare. Poporul alege liderii tuturor ramurilor guvernamentale și o fac pe un termen determinat. De îndată ce mandatul conducătorilor a expirat, aceștia își pierd toată puterea.
Aici ajungem să ne întrebăm asupra necesității schimbării puterii. De ce este necesar și de ce este atât de important pentru o societate democratică? În primul rând, puterea trebuie să fie întotdeauna temporară și limitată. Nu poate fi pe viață, cu unele excepții referitoare la judecătorii Curții Supreme de Justiție. În al doilea rând, puterea trebuie întotdeauna împărțită între oamenii care controlează puterea legislativă, executivă și judecătorească.
Primele două puteri: legislativă și executivă trebuie neapărat să fie temporare. De regulă, în societățile cu o democrație dezvoltată, o persoană nu poate deține aceste ramuri ale guvernului pentru o perioadă mai mare de 4 ani. După această perioadă, conducătorul își pierde puterea și poporul numește un nou conducător pentru un nou mandat. În unele țări, acest timp nu poate depăși două perioade consecutive.
Te întrebi de ce avem nevoie de astfel de sacrificii – voi explica. Când oamenii numesc o persoană ca conducător, atunci, de regulă, această persoană are anumite puteri de autoritate. Membrii Parlamentului adoptă legi obligatorii pentru toți oamenii. Guvernul aplică legi și le supraveghează. În caz de nerespectare a legii, guvernul atrage poporul la răspundere penală, administrativă și de altă natură. Judecătorii examinează litigiile și iau decizii obligatorii pentru toți.
Parlamentul, atunci când adoptă legi, petrece audieri, discuții și votări. După aceea, legile sunt promulgate de președinte și publicate pentru accesibilitatea tuturor oamenilor. Principiile democrației sunt menite să influențeze tocmai aceste ramuri ale guvernului. Democrația obligă toate cele trei ramuri principale ale guvernului să acționeze în numele poporului și în interesele acestora. La adoptarea legilor, la implementarea lor sau la interpretarea acestora, autoritățile ar trebui să se ghideze după interesele întregului popor, și nu ale membrilor săi individuali.
Când o persoană este la putere un timp îndelungat, aceste principii ale democrației pur și simplu nu funcționează. Democrația funcționează ca un mecanism unic complex. Poate fi comparat cu un ceas. Dacă cel puțin unul dintre mecanismele sale nu funcționează corect, întregul rezultat va fi greșit.
Democrația permite societății să-și controleze conducătorii. Aceasta nu le permite să abuzeze și să-și folosească poziția oficială pentru propriile interese personale. Mai mult, democrația este cea care face posibilă urmărirea penală a unui funcționar care încalcă legea. Atât legea civilă, cât și cea disciplinară, penală conțin și prevăd termene de prescripție. Un/o funcționar/ă poate fi sancționat/ă numai în perioada termenului de prescripție prevăzut de lege. De regulă, legea prevede 3 ani ca perioadă de tragere la răspundere civilă. Dreptul penal conține, de asemenea, termene în care o persoană poate fi urmărită penal. Dacă aceste termene au expirat din momentul săvârșirii infracțiunii, atunci nu se mai poate trage la răspundere oficialul. De aceea, democrația prevede că mandatul unei persoane numite în funcții publice trebuie să fie limitat. Acest lucru permite o inspecție sau o anchetă în timp util și, în caz de încălcare a legii, aducerea funcționarului public în fața justiției.
O altă problemă care apare în astfel de cazuri este fuziunea funcționarului cu alte autorități. Un astfel de funcționar uită că puterea lui a fost acordată de societate și în interesul societății. Un funcționar care stă ne întrerupt și foarte mult în funcție începe să se echivaleze cu puterea care o deține și nu se mai gândește la interesele acelei societăți care i-a dat această putere.
O altă teorie spune că oficialul ar trebui să profite de beneficiile pe care le-a creat pentru poporul său. Cert este că, în timp ce un funcționar este la putere ( în funcție), el se bucură de toate avantajele puterii de stat și, de regulă, dacă nu pleacă din funcție și nu își lasă puterea acesta nu ajunge să beneficieze de rezultatele sale în rând cu societatea. Oficialul pierde contactul direct cu oamenii și nevoile acestora. O schimbare la timp a puterii îi permite unui oficial guvernamental să coboare și să simtă nevoile oamenilor pentru care a muncit atât de mult.
După părerea mea, una dintre principalele probleme ale inamovibilității puterii este contopirea tuturor ramurilor puterii, care, conform regulilor, ar trebui să fie separate. De exemplu, când președintele unei țări a fost în această funcție de prea mult timp, atunci toate celelalte ramuri ale puterii când iau decizii, se uită în urmă la el/ea, și nu la opiniile oamenilor. După cum știți, autoritățile trebuie să concureze între ele. Acest lucru este necesar pentru a nu exista un arbitrar al puterii și dictaturii. După cum spun avocații în stat trebuie să funcționeze principii de reținere reciprocă și echilibrată. Fiecare putere trebuie să restrângă arbitrariul altor puteri. Când președintele este la putere prea mult timp, în fiecare an puterea lui devine din ce în ce mai puternică. Iar atunci când alte ramuri ale puterii emit decizii, încep să fie ghidate nu de interesele oamenilor, ci de interesele acestei persoane sau grup de indivizi. Drept urmare, întreaga societate și democrația însăși suferă în urma acestor acțiuni.