Atunci când ați împrumutat cuiva bani și nu-i puteți lua înapoi există două posibilități. Prima posibilitate este încercarea de a convinge debitorul să plătească suma îndatorată benevol. A doua posibilitate este apelarea la forța executorie a statului.
Dacă ați putut convinge debitorul despre necesitatea rambursării împrumutului fără instanța de judecată atunci considerați că sunteți norocos. În toate alte cazuri aveți de parcurs un drum lung, scump și anevoios pentru a recupera banii împrumutați.
Prima la ce trebuie să atrageți atenția este regula privind simplului înscris. Multe tranzacții urmează să fie întocmite în formă scrisă. Altele legea cere să fie autentificate notarial. Dacă nu ați respectat legea atunci la adresarea în instanța de judecată cererea va fi respinsă din cauza că tranzacția nu corespunde formei stabilite prin lege.
După ce ați verificat ce prevede legea și care trebuie să fie forma tranzacției trebuie să determinați care instanța de judecată are jurisdicția asupra litigiului. Prima jurisdicția este materială sau legală. Instanța de judecată trebuie să fie competentă să soluționeze așa tip de litigii. A doua jurisdicție este cea personală sau instanța de judecată trebuie să aibă puterea de a examina cauză în privința unui anumit pârât și să-l oblige să facă ceva (în cazul nostru să întoarcă datoria).
După stabilirea instanței competente și determinarea bazei legale pentru cererea de chemare în judecată trebuie să urmați cerințe specifice adresării către această instanță de judecată. Ca regulă aceste cerință sunt: întocmirea cererii de chemare în judecată, achitarea taxei de stat, acumularea probelor admisibile pentru probarea faptelor invocate.
După ce ați depus cererea de chemare în judecată și ați achitat taxa de stat urmează să informați pârâtul despre existența acțiunii civile. În cadrul ședințelor de judecată trebuie să vă prezentați personal sau prin avocat. De asemenea reclamantul este obligat să probeze cu probele admisibile faptele pe care le invocă. Spre exemplu în cazul existenței unei datorii reclamantul trebuie să probeze: când și în ce circumstanțe a fost făcut împrumutul, condițiile împrumutului, suma împrumutată și termenul limită de rambursare, forma actului juridic stabilită prin lege, prejudiciu cauzat.
De obicei aceste fapte sau elemente ale împrumutului pot fi probate prin prezentarea originalului recipisei privind acordarea împrumutului sau contractului semnat de pârât. Dacă legea obligă întocmirea unui înscris atunci la probarea faptului împrumutului nu pot fi admise declarațiile părților sau a martorilor.
Standardul de probațiune în cauzele civile de obicei este preponderența probelor sau cu alte cuvinte reclamantul prezintă probe suficiente pentru a convinge instanța de judecată că împrumutul a avut loc și prejudiciu poate fi determinat în sumă fixă. În realitate în instanța de judecată atunci când există un înscris judecătorul îl recunoaște suficient pentru a admite acțiunea. Dacă pârâtul nu recunoaște înscrisul sau semnătura atunci în urma unei expertize judiciare poate fi determinat dacă înscrisul este autentic. După emiterea unei hotărâri de către instanța de judecată poate urma apelul sau recursul. După epuizarea tuturor remediilor de contestare a unei hotărâri judecătorești urmează executarea silită. În R. Moldova executarea silită o face executorul judecătoresc.