Săptămâna aceasta, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a emis hotărâri esențiale pentru activitatea practicienilor dreptului, clarificând temeiurile de recurs și conturând mai clar rolul instanței supreme în asigurarea unei practici judiciare unitare și corecte.
„Hotărârea Arbitrară” și „Aprecierea Vădit Nerezonabilă a Probelor”
Conform art. 427 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură penală, CSJ a explicat semnificația a două sintagme-cheie: „hotărârea arbitrară” și „aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”.
Hotărârea Arbitrară
Sintagma „hotărârea arbitrară” trebuie interpretată în baza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO). O hotărâre este considerată arbitrară atunci când:
- Contravine unei norme legale sau unui act normativ subordonat legii, care nu permite discreția judecătorului;
- Greșeala este comisă cu intenție sau din cauza unei erori inexcuzabile.
Lipsa discreției poate decurge din:
- Claritatea textului normativ;
- Practica uniformă și clară de aplicare a normei.
Aprecierea Vădit Nerezonabilă a Probelor
Această sintagmă se referă la modul în care instanța de fond a apreciat probatoriul. Pentru a admite un recurs pe acest temei, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții:
- Hotărârea se bazează pe o apreciere eronată a probelor;
- Această apreciere este vădit nerezonabilă;
- Hotărârea contestată este fundamentată determinant pe această apreciere.
O apreciere este „vădit nerezonabilă” dacă eroarea este evidentă pentru un profesionist al dreptului și nu poate fi explicată rațional. Aceasta poate apărea atunci când:
- Motivarea lipsește;
- Probele esențiale arată incontestabil contrariul.
Obligația recurentului este să convingă instanța că aceste elemente sunt întrunite. Simplul dezacord cu acceptarea unor probe și respingerea altora nu este suficient pentru a invoca acest temei de recurs.
Schimbarea sau Consolidarea Practicii CSJ
În aceeași hotărâre, CSJ a abordat și temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură penală, care se referă la schimbarea sau consolidarea practicii judiciare prin admiterea recursului.
Aplicarea acestui temei se află în discreția CSJ, având ca scop:
- Extinderea, uniformizarea sau schimbarea practicii judiciare.
Pentru a invoca acest temei, recursul trebuie să demonstreze:
- Absența jurisprudenței CSJ cu privire la problema de drept în discuție;
- Existența unei jurisprudențe contradictorii în cadrul CSJ;
- Schimbarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice modificarea practicii uniforme.
Invocarea Concomitentă a Două Temeiuri Incompatibile
În aceeași cauză, recurentul a invocat simultan două temeiuri:
- Art. 427 alin. (1) pct. 2 (schimbarea sau consolidarea practicii CSJ);
- Art. 427 alin. (1) pct. 1 (interpretarea legii contravine practicii uniforme a CSJ).
CSJ a subliniat că aceste temeiuri nu pot fi invocate concomitent, deoarece se autoexclud. Un temei se referă la schimbarea practicii, iar celălalt la încălcarea practicii deja existente.
Importanța Hotărârii pentru Practicieni
Decizia CSJ reprezintă un ghid clar pentru procurori și avocați în formularea recursurilor:
- Se clarifică criteriile pentru evaluarea hotărârilor considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea nerezonabilă a probelor.
- Se stabilește un cadru clar pentru invocarea temeiurilor legale în recursuri.
- Se evită confuziile rezultate din combinarea temeiurilor care se exclud reciproc.
Practicienii sunt încurajați să analizeze cu atenție hotărârea CSJ pentru a formula recursuri bine argumentate și conforme standardelor impuse de instanța supremă.
Textul integral al hotărârii poate fi consultat aici: https://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=25526
Aceste clarificări reprezintă un pas important spre consolidarea încrederii în sistemul judiciar și spre asigurarea unei practici unitare și transparente.