Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova a actualizat recent fișierul tematic privind strămutarea cauzelor penale și contravenționale, oferind clarificări esențiale pentru practicienii dreptului și reafirmând direcțiile jurisprudenței sale constante.

Rata de admitere a cererilor de strămutare rămâne foarte scăzută

Analizând practica recentă a CSJ, se constată că marea majoritate a cererilor de strămutare au fost respinse. Această tendință reflectă o abordare restrictivă și prudentă a instanței supreme, care reiterează constant că instituția strămutării nu trebuie folosită ca o recuzare deghizată a completelor de judecată.

Mesajul Curții este clar: strămutarea nu poate deveni un instrument de tergiversare

CSJ subliniază că depunerea unei cereri de strămutare nu poate constitui un pretext pentru amânarea examinării cauzei. În mod expres, Curtea transmite că astfel de cereri nu vor prelungi judecarea cauzei cu mai mult de două săptămâni, fapt menit să descurajeze folosirea cu rea-credință a acestei proceduri.

Totodată, se amintește în mod repetat îndatorirea instanțelor de apel de a examina calea de atac în termenul legal, inclusiv atunci când este pendinte o cerere de strămutare, până la expirarea termenului de prescripție.

Imparțialitatea și excepțiile admise: noi precizări importante

Fișierul tematic actualizat de CSJ clarifică situațiile în care se poate admite o cerere de strămutare, în special în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor care urmează să examineze cauza penală sau contravențională. Regula generală rămâne:

„Nu vor fi admise cererile de strămutare a cauzelor ce vizează drepturile și interesele legitime ale judecătorilor care activează în alte sedii ale aceleiași judecătorii sau în același sediu, când judecătoria are mai multe sedii.”

Excepțiile de la această regulă includ:

• Cazul în care un judecător de instrucție de la Judecătoria Chișinău trebuie să examineze o cauză în care sunt vizate drepturile legitime ale unui coleg-judecător din cadrul aceleiași instanțe (ex: sediul Ciocana).
• Cazul în care un judecător de la curtea de apel urmează să examineze un recurs ce vizează temeinicia unei acuzații penale/contravenționale împotriva unui judecător din cadrul acelei curți sau legalitatea măsurilor speciale de investigație întreprinse în acea cauză.

Aceste excepții sunt definite strict și se aplică doar în situații în care există un risc obiectiv de afectare a aparenței de imparțialitate.

Lipsa de imparțialitate „colectivă” – nu este suficientă

CSJ a completat și practica privind invocarea imparțialității colective a unei instanțe, subliniind că simpla apartenență a unor judecători la aceeași instanță nu justifică, prin ea însăși, admiterea cererii de strămutare.

În lipsa unor elemente concrete ce pot genera o suspiciune obiectivă și rezonabilă de lipsă de imparțialitate, astfel de cereri vor fi respinse.

Concluzie: Strămutarea – o instituție excepțională, nu un instrument tactic

Actualizarea practicii CSJ transmite un semnal clar profesioniștilor dreptului: instituția strămutării este una de excepție, destinată protejării imparțialității actului de justiție, nu tergiversării sau manipulării procedurilor judiciare.

Avocații și justițiabilii sunt încurajați să utilizeze această cale doar atunci când există circumstanțe obiective și bine motivate, evitând uzul abuziv care ar putea periclita eficiența procesului penal.

📄 Documentul integral poate fi consultat pe pagina web a Curții Supreme de Justiție:
👉 https://shorturl.at/YTP0D