În 2022–2023, Republica Moldova a introdus un mecanism de evaluare externă a integrităţii magistraţilor. Astfel, Legea nr. 26/2022 stabileşte că toţi candidaţii pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi a Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) sunt supuşi unei “evaluări prealabile” de către o Comisie Independentă de Pre-Vetting. Comisia Pre-Vetting, compusă din 6 membri – câte trei propuşi de partenerii de dezvoltare şi trei cetăţeni ai RM desemnaţi proporţional de grupurile parlamentare cu votul a 3/5 din deputaţi – analizează integritatea candidaţilor (acte de avere, conflict de interese, fapte de corupţie etc.). Ulterior, Legea nr. 65/2023 a extins evaluarea externă („vetting”) şi asupra judecătorilor în funcţie şi candidaţilor la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), prin comisii de evaluare specializate. Acest proces face parte din reforma sistemului judiciar declanşată după demisia în masă a judecătorilor CSJ. Reformele au fost însoţite de modificări constituţionale (aprobate prin referendum în 2023), de pildă, articolul 122 alin. (1) din Constituţie prevede acum că CSM este format din 12 membri – 6 judecători aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor şi 6 persoane de înaltă reputaţie, neafiliate politic, numiţi de Parlament cu votul a 3/5.

Constituţia R. Moldova consacră principiile separaţiei puterilor (art. 6) şi independenţei justiţiei (art. 116). Astfel, art. 6 statuează că „În R. Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează…”. Art. 116 garantează că „Judecătorii… sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii”. De asemenea, art. 115 alin.(4) recunoaşte că organizarea instanţelor şi procedura de numire a judecătorilor sunt stabilite prin lege organică. În acest cadru, constituţia prevede că CSM asigură numirea şi promovarea judecătorilor, iar organizarea CSM este reglementată tot prin lege organică.

Compatibilitatea cu principiul separaţiei puterilor

Criticii susţin că mecanismul de vetting aduce ingerinţe în independenţa justiţiei: de pildă, un deputat socialist a afirmat că „procedura de «pre-vetting» încalcă principiul separaţiei puterilor” şi subminează prerogativele adunărilor judecătoreşti de a-şi alege singure reprezentanţii în CSM. În schimb, Guvernul şi partenerii externi au argumentat că legea se încadrează în competenţa legislativului de a reglementa organizarea justiţiei şi urmăreşte creşterea integrităţii magistraţilor. În fapt, Constituţia nu interzice expres existenţa unor comisii de integritate; dimpotrivă, art. 115(4) lasă Parlamentului libertatea de a stabili prin lege organizarea şi procedurile judiciare. Prin urmare, formularea în legislaţie a unor mecanisme de evaluare a candidaţilor ţine de competenţa Parlamentului. În plus, reformele constituţionale recente – incluzând numirea membrilor CSM şi CSP prin concurs naţional şi vot 3/5 – au fost concepute tocmai pentru a întări autonomia sistemului judiciar.

Comisia Pre-Vetting este definită ca un organ independent, ce nu ţine de puterea legislativă sau executivă. Membrii săi trebuie să întrunească condiţii stricte de profesionalism şi neafiliere politică. Procedural, deciziile comisiei sunt luate prin majoritate, cu motivare scrisă, iar rezultatele se comunică atât candidaţilor, cât şi instituţiilor organizatoare. O particularitate importantă este că pentru candidaţii vetting (CSJ, etc.) autoritatea decizională finală rămâne la CSM sau CSP, nu la comisie – în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia. În practică, aceasta înseamnă că raportul comisiei este consultativ, iar CSM/CSP decid promovarea. Totuşi, comisiile de evaluare (cu excepţia celei de pre-vetting) pot contesta deciziile CSM/CSP la Înalta Curte de Justiţie. Aceste aspecte arată că, formal, mecanismul de vetting respectă spiritul art. 6 şi art. 116 din Constituţie: puterea legislativă a instituit un filtru de integritate, dar deciziile finale rămân în domeniul CSM (organ al judecătorilor) şi al Preşedintelui (art. 116 alin.4 privind numirea prin propunerea CSM).

Totuşi, analiştii atenţionează că abordarea este diferită de cea din Albania, unde mecanismul vetting a fost înscris constituţional. Lipsa unui suport constituţional clar pentru noile comisii din Moldova poate crea vulnerabilităţi (de ex. critici au semnalat că, neexistând menţiune în Constituţie, aceste organisme ar putea fi mai expuse unor presiuni politice). În acest sens, Legea nr. 26/2022 şi Legea nr. 65/2023 au fost criticate în parlament şi în instanţă (ex. sesizarea PSRM la CC), dar Curtea Constituţională nu a declarat de la sine stătător neconstituţionalitatea sistemului de vetting. Singura hotărâre relevantă (Decizia nr.5/2023) a vizat doar procedura de contestaţii, nu instituirea vettingului însuşi. În concluzie, din perspectiva separaţiei puterilor, vettingul pare permis de Constituţie (prin competenţa legislativă asupra organizării instanţelor), deşi rămân discuţii privind impactul său asupra autonomiei judiciare.

Principiul procesului echitabil şi garanţii procedurale

O verificare esenţială este dacă procedura de vetting oferă candidaţilor suficiente garanţii de proces echitabil, aşa cum prevede art. 20 din Constituţie şi art. 6 CEDO. Legea nr. 26/2022 (pre-vetting) şi cea nr. 65/2023 (vetting) conferă candidaţilor mai multe drepturi procesuale fundamentale. De exemplu, candidatul poate participa la audiere şi să ofere explicaţii orale, are dreptul la asistenţă juridică (avocat) pe durata procedurii, poate consulta materialele de evaluare cu cel puţin 3 zile înainte de audiere şi poate prezenta probe sau informaţii suplimentare. Audierile sunt organizate public, cu înregistrare audio-video şi difuzare pe site-ul comisiei (doar pe cerere şi din motive temeinice se poate admite şedinţă în cameră închisă). După finalizarea evaluării, Comisia emite o decizie motivată, care se comunică candidatului şi instituţiei organizatoare, şi care precizează dacă acesta a promovat sau nu criteriile de integritate. Astfel, candidatul primeşte argumentele care îi pot afecta reputaţia (element protejat de dreptul la viaţă privată).

În caz de decizie nefavorabilă, legea instituie un căi de atac în faţa Înaltei Curţi de Justiţie. Concret, decizia comisiei se poate contesta în 5 zile la un complet special de 3 judecători al CSJ. Iniţial, legea limita însă controlul instanţei la aspecte de fond (criteriile de integritate), dar Curtea Constituţională a admis că acest lucru încălcă dreptul la un tribunal „competent să soluţioneze toate aspectele de fapt şi de drept”. În Hotărârea nr.5/2023, CC a declarat neconstituţională restricţia ce împiedica CSJ să reia procedura şi a stabilit că specialul CSJ poate ordona reevaluarea candidatului dacă constată (i) erori procedurale grave care afectează echitatea procedurii sau (ii) circumstanţe care ar fi putut conduce la promovarea evaluării. În consecinţă, candidaţilor le este garantată o călcare de remediu efectiv: instanţa poate verifica atât dacă evaluarea a respectat procedura echitabilă, cât şi dacă probe sau fapte neexamine existau în favoarea candidatului.

Pe lângă aceasta, legea cuprinde garanţii detaliate privind neutralitatea comisiei: membrii săi sunt eligibili doar dacă nu au fost în ultimii 3 ani parlamentari, miniştri, judecători, procurori sau membri ai altor organe judiciare și dacă nu sunt membri de partid. Prin Regulamentul propriu, comisia îşi organizează procedurile (aşa cum prevede art. 5 şi 6 din Legea nr. 26/2022). În plus, dreptul la un proces echitabil este supravegheat şi de partenerii europeni: raportul de progres UE 2023 a remarcat pozitiv că structura comisiei Pre-Vetting respectă recomandările Comisiei de la Veneţia. Pe scurt, candidaţii beneficiază în lege de un set consistent de protecţii (audiere publică, avocat, acces la probe, contestaţie motivată), iar CEDO a prevăzut că astfel de garanţii sunt indispensabile în cazurile de evaluări de integritate. Cazurile occidentale, precum Xhoxhaj vs. Albania, au validat procedura de vetting odată ce sunt asigurate transparenţă, drept de apel şi interdicţia arbitrarului. De altfel, şi Moldova permite contestarea deciziilor comisiilor la CEDO, unde standardele de proces echitabil sunt imperative.

În concluzie, procedura de vetting a fost proiectată cu numeroase garanţii procedurale, iar intervenţiile Curţii Constituţionale au consolidat acest aspect. Totuşi, vigilenţa rămâne necesară: CC a subliniat că încălcările procedurale grave nu pot fi ignorate, iar în practică este esenţial ca retribuirea aleatorie a componenţei completelor de judecată şi transparenţa audierilor să fie respectate la litera legii.

Perspective internaţionale (Ucraina, Albania)

Mecanisme similare de evaluare a magistraţilor au fost introduse în alte ţări post-socialiste, dar cu implementări diferite. Ucraina a derulat după 2016 o reformă complexă: printr-un pachet de modificări constituţionale şi legi noi, peste 5.000 de judecători au fost supuşi unei „evaluări iniţiale a calificării” (echivalentă vetting-ului), cu criterii de integritate şi declaraţii de avere/ interese obligatorii. Un organism numit Consiliul Public de Integritate (format majoritar din ONG-uri) a fost înfiinţat cu puteri de supraveghere în proces. Acest model s-a bazat pe implicarea societăţii civile şi pe instituţii deja prevăzute de lege.

Albania, deşi de talie mai mică, a avut o abordare riguros constituţională. În 2016, reformele judiciare au fost înscrise printr-o modificare constituţională şi legi speciale, creând o Comisie Independentă de Calificare (CIC) unicitară pentru judecători, procurori şi membri CSM, precum şi o Cameră Specială de Apel (CSA) la Curtea Constituţională. Membrii CIC şi CSA sunt numiţi de Preşedinte şi monitorizaţi de o „Operaţiune de Monitorizare Internaţională” (OMI) prevăzută în Constituţie. În Albania, procesul de vetting a fost lăudat de Comisia de la Veneţia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat – în primul caz – că evaluarea judecătorilor s-a desfăşurat cu respectarea standardelor echităţii. Totuşi, perioada de şoc iniţial a blocat pe termen scurt sistemul judiciar (multe posturi rămânând vacantă).

Comparativ, mecanismul din Moldova este mixt: a fost conceput de Parlament (ca în Ucraina) dar cu participare internaţională în comisii (asemănător Albaniei). Spre deosebire de Albania, nu există o ancoră explicită în Constituţie pentru noile comisii, ceea ce a fost semnalat ca o „incertitudine juridică”. Moldova se află sub observaţia UE, iar Comisia de la Veneţia a subliniat importanţa menţinerii echilibrului între reformă şi respectarea drepturilor procesuale. În esenţă, lecţiile comparative indică că succesul vettingului depinde nu doar de criteriile de integritate, ci şi de garanţiile stricte de corectitudine procedurale – elemente pe care legislaţia actuală încearcă să le înglobeze prin drepturi constituite (audiere publică, avocat, apel judiciar). În final, rămâne de văzut cum vor reacţiona instanţele (inclusiv CC şi CEDO) dacă vor apărea cazuri în care drepturile magistraţilor evaluati ar părea lezate. Însă până acum, modelul moldovenesc pare a fi conform principiilor constituţionale, cu condiţia respectării exhaustive a normelor legale şi a garanţiilor de proces echitabil.

Surse: Constituția RM; Legea 26/2022 (pre-vetting) și Legea 65/2023 (vetting); jurisprudența CC RM; analize ale partenerilor internaționali.