1. Întărirea securității naționale și a apărării
Securitatea națională este o preocupare majoră pe fondul războiului din Ucraina și al amenințărilor hibride la adresa Republicii Moldova. Rusia poartă un război hibrid împotriva Moldovei folosind dezinformarea, finanțarea ilegală a partidelor pro-ruse, organizarea de proteste violente și chiar tentative de lovitură de stat pentru a răsturna guvernul pro-european. În februarie 2023, președinta Maia Sandu a dezvăluit că grupul Wagner al lui Evgheni Prigojin a fost implicat direct într-un complot de puci care urmărea instalarea unui regim marionetă la Chișinău. De asemenea, regiunea separatistă Transnistria, controlată de Moscova, găzduiește ilegal trupe rusești, menținând un focar de instabilitate la frontieră.
În fața acestor riscuri, autoritățile au luat măsuri fără precedent pentru a întări reziliența statului. A fost elaborată o nouă Strategie Națională de Securitate, care pentru prima dată califică explicit Federația Rusă drept un adversar și recunoaște amenințarea existențială pe care acțiunile Moscovei o reprezintă pentru Moldova. Bugetul apărării a fost majorat substanțial: în 2023 cheltuielile militare au crescut cu ~68%, ajungând la circa 0,55% din PIB (aproape 90 milioane dolari), iar planul pe termen lung prevede creșterea treptată spre 1% din PIB până în 2030. Această schimbare vine după decenii în care neutralitatea constituțională era interpretată greșit ca pretext pentru subfinanțarea cronică a armatei (în 2010–2021 cheltuielile erau doar 0,3–0,4% din PIB). Concomitent, Chișinăul și-a intensificat cooperarea cu partenerii occidentali: Uniunea Europeană a oferit circa 80 de milioane € (în 2022–2023) pentru echipamente militare neletale – sumă echivalentă cu întreg bugetul de apărare al anului 2021. Germania a livrat transportoare blindate Piranha, Polonia a donat tehnică și muniție poliției, iar SUA au trimis dotări militare (echipamente de protecție, drone de supraveghere, armament ușor ș.a.) pentru a moderniza capacitățile de apărare ale Moldovei. Rezultatul acestor eforturi este o armată mai bine pregătită și o securitate națională consolidată, însă continuarea investițiilor în apărare și intelligence, precum și combaterea infiltrărilor străine, rămân pași prioritari pentru protejarea cetățenilor și a statalității.
2. Asigurarea independenței justiției și reforma sistemului judiciar
Un sistem judiciar independent și integru este fundamental pentru statul de drept și încrederea publicului. În Moldova, justiția a fost multă vreme percepută ca fiind controlată politic sau de grupuri oligarhice, cu o corupție endemică și impunitate pentru cei influenți. Pentru a rupe acest cerc vicios, autoritățile au adoptat o Strategie de asigurare a independenței și integrității justiției 2022–2025, aprobată în parlament la finele lui 2021. În baza acestei strategii, s-au inițiat reforme structurale: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – organul de autoadministrare judecătorească – a fost reorganizat, reducând influența politicului. Noul CSM include 12 membri, dintre care jumătate sunt reprezentanți ai societății civile desemnați de Parlament, fără participarea ex officio a președintelui Curții Supreme sau a ministrului Justiției. Măsuri similare au vizat Consiliul Superior al Procurorilor, care a primit și el membri din afara sistemului, pentru a spori obiectivitatea. De asemenea, Legea privind reorganizarea Curții Supreme de Justiție (CSJ) a redus numărul de judecători de la 33 la 20 și a impus ca toți candidații pentru posturile de judecător la CSJ să treacă printr-un proces riguros de vetting (evaluare externă a integrității) înainte de numire.
Procesul de evaluare externă a judecătorilor și procurorilor – menit să elimine corupția din sistem – a întâmpinat însă o rezistență acerbă din interior. În 2023–2024, imediat ce Comisia de Vetting a început verificarea averilor și eticii magistraților, s-a produs un exod al judecătorilor suspectați de lipsă de integritate. La începutul anului 2023, 22 dintre cei 25 de judecători ai Curții Supreme și-au dat demisia în bloc pentru a evita controlul averilor, provocând un blocaj instituțional la vârful sistemului judecătoresc. Fenomenul s-a repetat în primăvara lui 2024 la Curtea de Apel Chișinău, unde 20 din 40 de judecători au demisionat subit, marcând cea mai mare demisie colectivă din istoria justiției moldovenești. Aceste demisii indică amploarea corupției acumulate în sistem, dar și determinarea noilor autorități de a face curățenie. Următorii pași cruciali sunt completarea posturilor vacante cu judecători integri (trecuți prin vetting) și asigurarea funcționalității instanțelor, astfel încât actul de justiție să nu fie paralizat de plecarea magistraților compromiși. Continuarea reformei – inclusiv digitalizarea instanțelor, uniformizarea practicii judiciare și sancționarea fermă a abaterilor – este esențială pentru a recâștiga independența justiției și încrederea cetățenilor în statul de drept.
3. Combaterea corupției sistemice și tragerea la răspundere a marilor corupți
Corupția endemică a erodat instituțiile și economia Moldovei timp de decenii, fiind unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării. În ultimii ani însă, s-au înregistrat progrese notabile în lupta anticorupție, impulsionate atât de voința politică internă, cât și de angajamentele asumate în procesul de integrare europeană. În martie 2023, Parlamentul a aprobat înființarea unei Instanțe Judiciare Anticorupție specializate, menită să judece marile dosare de corupție și să garanteze pedepsirea echitabilă a demnitarilor corupți. Președinta Maia Sandu a subliniat că o asemenea instanță dedicată este necesară pentru a îndeplini standardele de aderare la UE și a spori încrederea publicului în egalitatea în fața legii. Deja, această curte specializată și procurorii anticorupție au început să dea rezultate: mai mulți foști înalți oficiali au fost puși sub acuzare sau trimiși în judecată, semnalând că nimeni nu este deasupra legii.
Un exemplu de referință este dosarul furtului bancar din 2014 („Jaful secolului”). În aprilie 2023, I Ș – oligarh și fost deputat fugar, considerat unul dintre arhitecții fraudei bancare de 1 miliard $ – a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare pentru escrocherie și spălare de bani, fiind obligat totodată să restituie peste 5,2 miliarde lei (echivalentul prejudiciului adus Băncii de Economii). Sentința sa a devenit definitivă în decembrie 2024, când Curtea Supremă de Justiție i-a respins recursurile și a menținut pedeapsa. Deși Șor se sustrage în continuare justiției peste hotare, condamnarea sa transmite un mesaj clar că marii corupți sunt trași la răspundere. În paralel, fostul lider PDM Vlad Plahotniuc (implicat și el în scheme de corupție și aflat în exil) a fost pus sub acuzare în absență, iar alte personaje cheie (ex. unii foști miniștri și șefi de agenții) se confruntă cu investigații penale.
Pentru a consolida aceste eforturi, la finele lui 2023 autoritățile au adoptat o nouă Strategie Națională de Integritate și Anticorupție 2024–2028, însoțită de un plan de acțiuni concrete. Programul anticorupție urmărește fortificarea integrității în sectorul public (prin recrutarea și promovarea pe criterii meritocratice, declararea averilor inclusiv a bunurilor digitale, protecția avertizorilor de integritate etc.), creșterea transparenței guvernării și a achizițiilor publice (digitalizarea procesului legislativ și a licitațiilor), precum și eficientizarea urmăririi penale a faptelor de corupție (dotarea și împuternicirea instituțiilor ca CNA și Procuratura Anticorupție, specializarea judecătorilor pentru cazuri de corupție). Angajamentul ferm în implementarea acestor reforme a început să fie remarcat și pe plan extern: în februarie 2025, Transparency International a inclus Moldova printre „performerii remarcabili” din regiunea Europa de Est & Asia Centrală, atribuind această îmbunătățire reformelor din justiție și activității noii instanțe anticorupție care a început să vizeze oficialii corupți. Conform Indexului de Percepție a Corupției 2024, Moldova a obținut scorul 43/100, în creștere cu 13 puncte față de 2016, ocupând locul 76 din 180 de țări (media regională fiind 35, iar cea UE 53). Deși încă departe de standardele occidentale, această tendință pozitivă indică faptul că toleranța față de corupție scade, iar instituțiile își fortifică capacitatea de a preveni și sancționa actele de corupție. Continuarea pe această direcție – inclusiv prin recuperarea activelor furate și excluderea corupților din funcțiile publice – va îmbunătăți direct viața cetățenilor, asigurând că resursele statului sunt folosite în beneficiul public și nu deturnate fraudulos.
4. Îmbunătățirea accesului la asistență medicală
Calitatea și accesibilitatea sistemului de sănătate publică influențează în mod direct bunăstarea populației. În Republica Moldova, sănătatea publică se confruntă cu provocări grave: subfinanțare cronică, deficit de personal medical și infrastructură sanitară învechită. Moldova alocă aproximativ 5,2% din PIB pentru sănătate (echivalentul a doar ~250 CHF per locuitor pe an), sub media europeană, ceea ce se reflectă în dotări medicale învechite, lipsuri frecvente de medicamente și consumabile, precum și salarii nemotivante pentru medici și asistente. În aceste condiții, în ultimele decenii a avut loc un exod masiv al cadrelor medicale: în ultimii ~25 de ani, peste 3.400 de medici au părăsit țara în căutarea unor condiții mai bune de muncă, rămânând în prezent doar aproximativ 9.600 de doctori activi în sistem. Mai grav, peste 28% dintre medicii rămași au vârsta de pensionare, iar tinerii absolvenți de medicină optează adesea să plece la specializare sau muncă în străinătate, ceea ce lasă un deficit intern estimat la cel puțin 1.900 de medici și 1.200 de asistente medicale pentru a acoperi nevoile populației. Această penurie de personal medical obligă adesea spitalele și policlinicile să lucreze la capacitate redusă, mai ales în zonele rurale.
Consecințele pentru populație sunt resimțite prin acces limitat la servicii medicale de calitate, în special la sate. În mediul rural, lipsa medicilor de familie și a specialiștilor se traduce prin timpi mari de așteptare, drumuri lungi până la cel mai apropiat spital și servicii de urgență insuficiente. Chiar și în orașe, pacienții se confruntă cu liste de așteptare pentru investigații sau intervenții, uneori fiind nevoiți să recurgă la clinici private costisitoare. Un alt efect nociv al subfinanțării este practica plăților informale: din cauza salariilor mici, unii lucrători medicali au ajuns să depindă de „atențiile” oferite de pacienți pentru a-și suplimenta veniturile, conform relatărilor din sistem. Toate aceste probleme contribuie la indicatori de sănătate precari: speranța de viață la naștere în Moldova este încă în jur de 71-72 de ani, cu aproape un deceniu mai puțin decât media UE (~81,5 ani). Mortalitatea infantilă și incidența unor boli prevenibile (precum tuberculoza) rămân mai ridicate decât în țările vecine UE, semnalând necesitatea de acțiuni urgente.
Pentru a îmbunătăți accesul la asistența medicală, autoritățile trebuie să abordeze simultan problemele de resurse umane, finanțare și infrastructură. În primul rând, este prioritară motivarea personalului medical: creșterea treptată a salariilor medicilor și asistenților (eventual cu stimulente speciale pentru cei din zone defavorizate), oferirea de oportunități de dezvoltare profesională și condiții de muncă mai bune (echipamente moderne, consumabile suficiente) ar ajuta la stoparea exodului și chiar la reîntoarcerea unor specialiști din diaspora. În al doilea rând, extinderea rețelei de asistență medicală primară în rural este crucială – prin deschiderea de centre medicale comunitare și puncte de prim ajutor dotate corespunzător, astfel încât locuitorii satelor să aibă acces la consultații de bază și screening aproape de casă. Un exemplu pozitiv este programul de centre de sănătate finanțat de Banca Mondială în anii anteriori, care a reușit construirea sau renovarea a peste 70 de puncte medicale rurale, deși mai sunt necesare multe altele. În al treilea rând, investițiile în infrastructura spitalicească și dotarea cu echipamente trebuie accelerate. Multe spitale raionale funcționează în clădiri vechi de zeci de ani, cu aparatură depășită; modernizarea lor ar permite diagnostic și tratament mai eficient. Există progrese în acest sens: Planul de Creștere propus de UE prevede finanțări pentru infrastructura socială, inclusiv renovarea spitalelor și dotarea școlilor, care vor începe încă din 2025. Valorificarea acestor fonduri europene, alături de alte granturi și credite externe (de ex. de la OMS sau BEI), poate transforma radical sistemul de sănătate. Nu în ultimul rând, digitalizarea sectorului medical – implementarea dosarului electronic al pacientului, telemedicina pentru consultarea de la distanță și programările online – ar crește eficiența și accesul, mai ales pentru populația tânără conectată la internet. Prin realizarea acestor pași, sistemul de sănătate va deveni mai incluziv și rezilient, contribuind la bunăstarea generală a cetățenilor.
5. Asigurarea securității energetice și reducerea costurilor la energie
Crizele energetice recente au scos în evidență dependența periculoasă a Moldovei de importurile de energie și impactul major al prețurilor la energie asupra populației. Până de curând, Moldova își procura aproape integral gazele naturale de la Gazprom (Rusia), această dependență fiind folosită adesea ca pârghie de șantaj politic de către Moscova. Situația a atins un punct critic în 2022, când prețurile gazelor au explodat, iar livrările au fost reduse. Drept răspuns, în decembrie 2022 guvernul de la Chișinău a reușit să elimine complet dependența de gazul rusesc, identificând furnizori alternativi din UE și depozitând rezerve în România și Ucraina. (Până atunci, Moldova fusese aproape 100% dependentă de Gazprom, care amenința constant cu sistarea gazului dacă plata sau condițiile contractuale nu erau pe placul său.) Totuși, vulnerabilități persistă pe piața de electricitate: doar ~20% din consumul de curent al țării este produs intern (în centrale pe gaz, cum e CET-ul de la Chișinău), restul provenind de la import sau de la centrala MGRES din regiunea separatistă Transnistria. MGRES (Cuciurgan), operată de conglomeratul rus Inter RAO, asigură în mod normal peste 70-80% din necesarul de electricitate al malului drept, folosind gaz rusesc livrat Transnistriei fără ca Tiraspolul să plătească. Această dependență unilaterală a fost exploatată politic în trecut, dar începând cu 2022 autoritățile au luat măsuri curajoase și pentru diversificarea surselor de curent: Moldova s-a sincronizat în regim de urgență cu rețeaua electrică europeană ENTSO-E pe 16 martie 2022 (în cooperare cu Ucraina), ceea ce permite acum importuri de energie electrică din România și alte țări UE. Concomitent, România și Moldova au accelerat proiectele de interconectare: o nouă linie electrică de 400 kV între Iași și Chișinău (împreună cu stația Back-to-Back de la Chișinău) se află în construcție cu sprijin european, menită să crească capacitatea de import și stabilitatea rețelei. Pe partea de gaze naturale, finalizarea gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău (operațional din 2021) și preluarea de către Transgaz România a operării întregii rețele de transport gaze din Moldova (în septembrie 2023) au fost pași vitali care au diversificat sursele de aprovizionare și au redus drastic cota Gazprom pe piața moldovenească. Acum, Energocom (compania de stat intermediar) poate importa gaze din UE, iar fluxurile reverse prin conducta trans-balcanică fac posibil și accesul la gaze din Turcia/Azerbaidjan. Toate aceste măsuri sporesc securitatea energetică a țării și reduc riscul unor șocuri de aprovizionare orchestrate politic.
Din păcate, costurile la energie rămân o povară grea pentru populație, mai ales după scumpirile masive din 2022. Prețul la gaz și electricitate aproape s-a triplat în decurs de un an, erodând veniturile oamenilor și alimentând inflația. Guvernul a intervenit însă cu un program amplu de compensații pentru facturile la energie, țintit pe gospodăriile vulnerabile, care a atenuat considerabil impactul. Prin Fondul de Reducere a Vulnerabilității Energetice lansat în toamna 2022, milioane de cetățeni au primit compensații în lunile de iarnă la facturile de gaz, căldură centralizată și curent electric. Acest suport de stat a redus rata „sărăciei energetice” (proporția celor care cheltuie o parte excesivă din venit pe energie): dacă în iarna 2021-2022, înaintea crizei, se estima că 89% din gospodării se aflau în „sărăcie energetică”, după două runde de compensații (iarna 2022-2023 și 2023-2024) indicatorul a scăzut la ~81,3%. De asemenea, s-a prevenit o deteriorare și mai mare a calității vieții – rata sărăciei absolute a scăzut de la 44% la 35% în această perioadă și s-au protejat în mod special categoriile vulnerabile (familii monoparentale, vârstnici, refugiați ucraineni). Pe termen mediu și lung, obiectivul autorităților este nu doar să amortizeze șocurile, ci să corecteze cauza structurală: dependența de importuri și ineficiența energetică. Planurile guvernului includ creșterea ponderii energiei regenerabile în mixul național la 30% până în 2030 (față de sub 10% în prezent), prin atragerea de investiții în ferme eoliene (~105 MW) și parcuri solare (~60 MW) noi până în 2025 și mai mult după. Deja au fost lansate licitații pentru capacități regenerabile, iar băncile internaționale (BERD, BEI, IFC) oferă finanțare pentru proiecte de eficiență energetică și renovare termică a clădirilor. Totodată, se construiesc noi infrastructuri de interconectare: pe lângă linia Isaccea-Vulcănești-Chișinău (așteptată să fie gata în 2025-2026), se discută și despre dezvoltarea capacităților de stocare (de ex. un depozit strategic de gaze pe teritoriul Moldovei sau partajarea celor din Ucraina). Prin diversificare și investiții, Moldova urmărește să diminueze costurile energiei pentru consumatori – prețurile de achiziție de pe piața europeană sunt mai stabile și concurențiale decât cele politizate de Gazprom – și să protejeze mai bine cetățenii de fluctuațiile extreme. O securitate energetică sporită înseamnă nu doar independență geopolitică, ci și facturi mai previzibile și accesibile pentru populație.
6. Consolidarea protecției sociale și reducerea sărăciei
Sărăcia și inegalitățile sociale reprezintă o problemă persistentă în Republica Moldova, afectând calitatea vieții unei părți semnificative a populației. Deși s-au înregistrat unele progrese economice, Moldova rămâne una dintre cele mai sărace țări din Europa, iar beneficiile creșterii nu sunt resimțite uniform de toți cetățenii. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, peste o treime din populație încă nu dispune de condiții minime decente de trai, adică suferă de cel puțin o privare materială severă (locuințe improprii, lipsa utilităților, venit insuficient etc.). Mai mult, peste 25% dintre moldoveni sunt considerați săraci în termeni multidimensionali, adică se confruntă simultan cu lipsuri pe mai multe planuri – de exemplu, trăiesc în gospodării unde membrii nu au educație secundară completă, nu au asigurare medicală, locuința nu are apă curentă sau toaletă, ori nimeni nu are un loc de muncă stabil. Acești indicatori relevă că sărăcia nu înseamnă doar venit mic, ci și acces precar la servicii de bază. O altă caracteristică îngrijorătoare este disparitatea urban-rural: în mediul rural, rata sărăciei este de peste trei ori mai mare decât în mediul urban. Satele din Moldova se depopulează și se confruntă cu un cerc vicios – lipsa locurilor de muncă, infrastructura deficitară și exodul tinerilor sporesc sărăcia la sat, care la rândul ei limitează șansele de dezvoltare locală. Totodată, unele grupuri sociale sunt afectate disproporționat: familiile cu mulți copii și cele monoparentale au incidență ridicată a sărăciei, ceea ce duce la transmiterea intergenerațională a sărăciei (copiii care cresc în lipsuri au șanse mai mari să rămână în același cerc al sărăciei la maturitate). Aceasta este o tendință alarmantă care riscă să perpetueze inegalitățile pe termen lung.
Guvernul a luat unele măsuri pentru a sprijini populația vulnerabilă – de la ajustări ale pensiilor și salariului minim, la ajutoare țintite precum compensațiile la energie și indexarea prestațiilor sociale. De exemplu, în octombrie 2022, pentru a contracara creșterea prețurilor la energie și alimente, autoritățile au majorat de urgență pensia minimă și au oferit ajutoare financiare unice persoanelor cu venituri mici. Aceste intervenții au atenuat parțial impactul inflației asupra celor mai săraci, însă nivelul de trai al multor familii rămâne precar. Prioritatea este acum consolidarea pe termen lung a rețelei de protecție socială și reducerea disparităților. Expertiza locală sugerează câteva direcții cheie: în primul rând, creșterea alocațiilor și serviciilor pentru familiile vulnerabile, în special cele numeroase. „Este un semnal de alarmă pentru Ministerul Muncii și Protecției Sociale să mărească finanțarea serviciilor destinate familiilor cu mulți copii” sublinia recent Adrian Lupușor, directorul centrului analitic Expert-Grup. Asta ar putea include, de exemplu, majorarea alocației pentru copiii din familii sărace, extinderea programelor de masă caldă în școlile rurale sau oferirea de vouchere pentru rechizite și îmbrăcăminte școlarilor din medii defavorizate. În al doilea rând, dezvoltarea infrastructurii de bază în zonele rurale este esențială pentru a combate sărăcia la sat. După cum remarcă experții, o parte din privările suferite de populație țin de lipsa accesului la utilități: în mediul rural multe gospodării nu au apă potabilă la robinet, canalizare sau drumuri practicabile, ceea ce le limitează atât condițiile de viață, cât și oportunitățile economice. Investiții în sisteme de alimentare cu apă, canalizare și modernizarea drumurilor comunale ar îmbunătăți imediat calitatea vieții și ar crea și locuri de muncă pe plan local pe durata implementării proiectelor. (În prezent, peste 44% din populație nu are acces la apă sigură și 56% nu are acces la canalizare, cele mai afectate fiind satele.) În al treilea rând, politicile active pe piața muncii pot ajuta la scoaterea oamenilor din sărăcie: programe de formare profesională pentru șomeri, stimulente pentru angajarea persoanelor din grupuri vulnerabile (prin subvenții acordate angajatorilor) și dezvoltarea economiei sociale (cooperative, întreprinderi sociale în mediul rural) pot integra în câmpul muncii persoane care altfel ar depinde doar de ajutor social. Nu în ultimul rând, menținerea sub control a inflației și continuarea creșterii economice sunt vitale – deoarece perioada 2022 cu inflație 30%+ a împins multe gospodării peste pragul sărăciei. Din fericire, inflația a scăzut sub 10% în 2023, iar guvernul a indexat veniturile (pensiile au fost indexate cu 14% în 2023), însă puterea de cumpărare rămâne scăzută.
În concluzie, reducerea sărăciei cere un efort multidimensional și susținut. Moldova va trebui să combine creșterea economică incluzivă cu politici sociale bine țintite. Fondurile externe pot sprijini aceste demersuri: de pildă, Banca Mondială și UE finanțează proiecte de dezvoltare rurală și incluziune socială, iar guvernul trebuie să se asigure că aceste resurse sunt folosite eficient și ajung la cei în nevoie. Scăderea recentă, fie ea și modestă, a ratei sărăciei multidimensionale (cu ~1 punct procentual anual în 2022-2024) arată că lucrurile se pot îmbunătăți cu politici potrivite; peste 25% din populație rămâne însă săracă și reclamă acțiuni mai energice din partea statului. Un sistem robust de protecție socială, alături de oportunități economice sporite, va asigura că niciun cetățean nu este lăsat în urmă pe drumul dezvoltării.
7. Stimularea dezvoltării economice și crearea de locuri de muncă
Revitalizarea economiei este esențială pentru creșterea nivelului de trai al populației pe termen lung. Economia Republicii Moldova a trecut prin șocuri severe în ultimii ani – pandemia COVID-19, seceta din 2020, apoi impactul războiului din Ucraina asupra comerțului și prețurilor – care au frânat progresul și au erodat câștigurile obținute anterior. În 2022, PIB-ul Moldovei s-a contractat cu 5,9% (cea mai gravă scădere din ultimele două decenii, în afara pandemiei) pe fondul scumpirilor energetice și al scăderii exporturilor. În 2023 s-a reușit doar o revenire modestă, economia crescând cu circa 0,7%, semn al unei stagnări prelungite. Datele pe primele 3 trimestre din 2024 arată de asemenea un ritm lent, situație reflectată și de evoluția comerțului exterior: exporturile moldovenești au scăzut cu 6,5% în 2023 și cu încă 12% în 2024 (parțial din cauza pierderii pieței din est, dar și a recesiunii din UE). În același timp, inflația galopantă din 2022 (care a atins 35% în octombrie 2022, un record în ultimii 20 de ani) a diminuat puterea de cumpărare internă și a lovit în special familiile sărace. Acest tablou – stagnare economică combinată cu inflație ridicată – a dus la o creștere a sărăciei (după cum am menționat, rata sărăciei absolute a urcat la ~31,6% în 2023, de la 24,5% în 2021) și a generat nemulțumire socială, reflectată și în scăderea popularității partidului de guvernământ în sondaje.
În acest context dificil, crearea de locuri de muncă decente și stimularea creșterii economice trebuie să fie în centrul acțiunii guvernamentale. Autoritățile ar trebui să promoveze un mediu de afaceri mai atractiv pentru investiții, să valorifice potențialul sectoarelor competitive și să diversifice economia pentru a nu depinde exagerat de agricultură și remitențe. Câteva direcții concrete ar fi:
- Atragerea investițiilor străine și locale în industrii cu valoare adăugată: De exemplu, în agricultură, nu doar exportul de materie primă (fructe, cereale) ci dezvoltarea industriei de procesare alimentară (conserve, vinificație premium, produse organice) care să creeze lanțuri valorice interne și locuri de muncă la sate. În sectorul energiei verzi, facilități fiscale pentru investitori în parcuri solare/eoliene ar putea transforma Moldova și într-un exportator de energie regenerabilă pe viitor. Un alt sector promițător este IT-ul și serviciile digitale – Moldova are deja un „IT Park” virtual de succes cu impozit unic de 7%, care a stimulat creșterea firmelor tech; extinderea acestui model și investiții în educație IT pot genera mii de joburi bine plătite și pot atrage talentele tinere să rămână în țară.
- Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM): IMM-urile formează coloana vertebrală a economiei, dar adesea se lovesc de obstacole precum birocrație excesivă, acces dificil la finanțare și piață internă restrânsă. Guvernul ar putea extinde programele de granturi și credite garantate pentru startup-uri și fermieri tineri, simplifica procedurile (licențe, autorizații) prin digitalizare și implementa principiul „ghișeului unic” pentru servicii publice destinate mediului de afaceri. De asemenea, promovarea exporturilor IMM-urilor – prin acorduri comerciale (cum este DCFTA cu UE) și sprijin pentru participarea la târguri internaționale – le-ar ajuta să crească și să angajeze mai mulți oameni.
- Investiții publice anticiclice: În perioade de stagnare, statul poate stimula economia prin proiecte mari de infrastructură (drumuri, căi ferate, energie, renovare clădiri publice) care creează locuri de muncă directe și îmbunătățesc competitivitatea pe termen lung. De exemplu, construcția șoselei de centură a Chișinăului sau reabilitarea traseelor naționale principale (M1 spre Leușeni, M5 spre nord etc.) ar angaja mii de oameni și ar reduce costurile de transport pentru firme. Finanțarea multora dintre aceste proiecte este disponibilă din surse externe – BERD, BEI, fonduri UE – deci este esențial ca guvernul să pregătească și să implementeze eficient proiectele, evitând întârzierile birocratice.
Un colac de salvare economică îl reprezintă suportul substanțial oferit de Uniunea Europeană prin noua Facilitate de Reformă și Creștere (așa-numitul Moldova Growth Plan). În noiembrie 2024 Comisia Europeană a propus, iar pe 19 februarie 2025 Consiliul UE și Parlamentul European au agreat, un pachet financiar fără precedent pentru Moldova: 1,885 miliarde € în perioada 2025-2027, din care 385 milioane € granturi și 1,5 miliarde € împrumuturi cu dobândă preferențială. Aceste fonduri sunt condiționate de implementarea reformelor legate de aderarea la UE, însă sunt destinate să stimuleze redresarea economică și marile investiții. Planul prevede finanțarea unor proiecte de infrastructură strategice – de la conexiuni rutiere și poduri cu România și Ucraina la construcția de noi linii electrice pentru a crește capacitatea de import de energie din UE. De asemenea, sume importante vor merge către dezvoltarea energiei regenerabile și digitalizare, factori ce vor crește productivitatea și atractivitatea mediului de afaceri. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că acest Plan de Creștere ar putea dubla economia Moldovei în următorul deceniu dacă reformele se mențin pe drumul cel bun. Cu alte cuvinte, există oportunitatea ca, printr-o utilizare eficientă a fondurilor UE, PIB-ul Moldovei (aprox. 15 miliarde $ în 2023) să ajungă spre 30 miliarde $ în 10 ani, ceea ce s-ar traduce într-o creștere semnificativă a veniturilor populației și apropierea de nivelul țărilor central-europene.
Pentru a realiza acest potențial, instituțiile moldovene trebuie să depășească și provocările interne: capacitatea administrativă limitată și exodul forței de muncă. Un volum mare de bani (echivalent cu 15% din PIB pe an) trebuie gestionat prudent într-un timp scurt, însă administrația publică suferă de deficit de personal calificat și riscă să fie copleșită. Este imperativă întărirea echipelor de implementare a proiectelor, poate prin readucerea unor experți din diaspora sau asistență tehnică străină. De asemenea, trebuie asigurată transparența licitațiilor și evitarea oricăror derapaje de corupție care ar putea bloca tranșele de bani. Succesul în stimularea economiei va depinde de continuitatea cursului pro-reforme și pro-business: investitorii au nevoie de stabilitate legislativă, de justiție echitabilă și de infrastructură modernă – elemente abordate în celelalte „pași” din acest articol. Dacă guvernul și mediul de afaceri colaborează pentru a valorifica momentul favorabil (statutul de candidat UE și sprijinul internațional crescut), Moldova poate intra într-un cerc virtuos de creștere, unde mai multe investiții aduc mai multe locuri de muncă, care la rândul lor cresc veniturile și consumul intern, alimentând dezvoltarea. Beneficiile pentru cetățeni ar fi resimțite prin salarii mai mari, oportunități acasă pentru tineri (reducând emigrarea) și servicii publice mai bune finanțate dintr-o economie prosperă.
8. Modernizarea infrastructurii publice (transport, utilități, digitalizare)
Infrastructura unui stat – rețeaua de transport, utilitățile (apă, canalizare, energie) și infrastructura digitală – constituie fundamentul pe care se clădește dezvoltarea economică și socială. În cazul Moldovei, infrastructura moștenită este în mare parte învechită și insuficient dezvoltată, creând dificultăți atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru viața de zi cu zi a cetățenilor.
La capitolul transport rutier, Republica Moldova are unele dintre cele mai slabe drumuri din Europa. Calitatea infrastructurii rutiere este evaluată la un scor de 2,6 din 7 (conform indicelui global al competitivității, 2019) – cel mai slab scor din Europa, la egalitate cu Bosnia, și poziția 127 din 141 de țări la nivel mondial. Acest fapt nu surprinde pe șoferii locali: multe drumuri naționale și regionale au nevoie urgentă de reparații capitale, după ani de întreținere necorespunzătoare. De exemplu, traseele ce leagă capitala de frontiere (spre Leușeni, Sculeni, Otaci) prezintă porțiuni degradate care încetinesc traficul și cresc costurile de transport. Situația e și mai gravă pe drumurile locale – numeroase sate au acces doar pe drumuri de pământ sau pietruite, care devin impracticabile pe timp de ploi abundente sau iarna. Transportul feroviar suferă și el de infrastructură învechită: rețeaua de căi ferate a fost neglijată, trenurile circulă cu viteză redusă (adesea sub 30-40 km/h), iar conexiunile internaționale sunt limitate. Totuși, există unele evoluții recente pozitive: cu sprijinul UE, s-au reparat segmente cheie de cale ferată (ex. linia Bender-Căușeni-Basarabeasca și linia de la Giurgiulești la Galați, care asigură legătura directă cu portul Galați, inaugurată în 2022). Continuarea modernizării rețelei feroviare (inclusiv trecerea graduală la ecartamentul european pe anumite segmente strategice) ar facilita comerțul extern și ar oferi o alternativă mai ieftină și ecologică la transportul rutier.
În privința utilităților publice, Moldova are de recuperat un decalaj important față de standardele moderne. În zonele urbane, majoritatea locuințelor au acces la apă potabilă curentă și canalizare, însă în mediul rural situația este precară. Aproximativ 44% din populație nu are acces la surse de apă îmbunătățite (rețea publică sau fântâni protejate), ceea ce înseamnă că aproape jumătate dintre cetățeni – preponderent la sate – își procură apa din fântâni nesigure sau chiar din râuri, cu risc pentru sănătate. De asemenea, sistemele de canalizare acoperă un procent mic din teritoriu: multe localități rurale nu au deloc canalizare centralizată, iar în altele rețelele există doar pe hârtie. Lipsa accesului la apă curentă și canalizare nu este doar o problemă de confort, ci afectează direct sănătatea publică (incidența hepatitei A, a bolilor diareice și a altor boli transmisibile prin apa contaminată rămâne ridicată în zonele fără apă potabilă). De asemenea, gazificarea rurală rămâne parțială – deși s-au făcut progrese înainte de 2010, încă există comunități care nu sunt racordate la rețeaua de gaze naturale, ceea ce le face dependente de lemne sau cărbuni pentru încălzire, cu eficiență scăzută și poluare ridicată a aerului din case. Pe termen lung, extinderea rețelelor de gaz sau, alternativ, tranziția la soluții moderne de încălzire (pompe de căldură, rețele de distribuție a gazelor lichefiate) ar îmbunătăți considerabil calitatea vieții la sat.
Un alt aspect esențial este infrastructura digitală și de telecomunicații. Moldova stă relativ bine la penetrarea internetului în comparație cu nivelul de venit (aproape 80% rată de utilizare a internetului), mai ales datorită rețelelor de fibră optică dezvoltate în zonele urbane. Totuși, există încă un decalaj digital rural-urban – vitezele de internet și acoperirea rețelelor mobile 4G/5G sunt mai slabe în mediul rural, ceea ce limitează accesul locuitorilor de la sate la servicii online (de la telemedicină la e-learning și e-commerce). Investițiile în extinderea infrastructurii de broadband în zonele izolate, eventual prin parteneriate public-private sau utilizarea Fondului de dezvoltare a comunicațiilor, ar putea conecta mai bine toată populația la economia digitală.
Modernizarea infrastructurii publice a fost identificată ca prioritate și în cooperarea cu UE. O parte semnificativă din Planul de redresare economică al UE pentru Moldova este dedicată infrastructurii: se vor finanța proiecte de drumuri și poduri care să lege Moldova de România (de exemplu, finalizarea podului rutier de la Ungheni peste Prut, sau construcția podului de la Cosăuți-Iampoli pe Nistru, care va facilita legătura cu Ucraina). De asemenea, se investește în noi linii electrice (cum este linia Suceava-Bălți planificată) și în stații back-to-back pentru sincronizarea rețelelor, toate menite să integreze infrastructura Moldovei în rețelele transeuropene. Aceste investiții nu doar vor îmbunătăți serviciile pentru cetățeni (drumuri mai bune, utilități mai fiabile), dar vor crește și atractivitatea economică a țării – companiile sunt mai dispuse să deschidă fabrici sau să facă afaceri într-o țară cu transport facil și utilități sigure. Autoritățile moldovene trebuie să asigure implementarea eficientă a proiectelor de infrastructură, rezolvând obstacole precum exproprierile, capacitatea de execuție a companiilor locale și absorbția fondurilor la timp. O infrastructură modernă creează cadrul necesar pentru ca celelalte reforme (în economie, educație, sănătate) să aibă impact deplin, facilitând mobilitatea oamenilor, a bunurilor și a informației. Pentru cetățeanul de rând, efectele se traduc în drumuri mai sigure și mai scurte către serviciu sau spital, acces la apă curată și energie fără întreruperi, precum și posibilitatea de a beneficia de serviciile digitale indiferent unde locuiește.
9. Gestionarea crizei demografice și oprirea exodului populației
Declinul demografic accelerat al Republicii Moldova reprezintă o amenințare latentă la adresa viitorului țării, cu efecte profunde asupra economiei și societății. Moldova este, practic, într-un proces de depopulare printre cele mai rapide din lume. De la proclamarea independenței în 1991, populația aflată sub controlul autorităților constituționale (fără regiunea transnistreană) a scăzut cu ~35%. Dacă imediat după căderea URSS Moldova (fără Transnistria) avea în jur de 3,7 milioane locuitori, astăzi numărul real al populației rezidente este estimat la doar circa 2,4 milioane. Principala cauză a acestei scăderi dramatice o constituie emigrarea masivă a populației apte de muncă: peste un milion de cetățeni moldoveni (mulți tineri) au plecat în ultimele trei decenii să muncească peste hotare (în UE, Rusia sau alte țări), în căutarea unor salarii mai bune și a unui trai mai decent. La acest exod extern se adaugă și migrația internă către Chișinău și câteva orașe mai mari, ceea ce lasă multe sate aproape depopulate. Un alt factor major este scăderea natalității: imediat după 1990, rata totală de fertilitate s-a prăbușit de la ~2,5 copii per femeie (nivel de înlocuire a generațiilor) la circa 1,2–1,3 în anii 2000. În ultimii ani s-a mai înregistrat o ușoară revenire a natalității, ajungând la ~1,6 copii per femeie în 2023, însă rămâne mult sub pragul de substituție generațională de ~2,1. Totodată, mortalitatea generală se menține ridicată, în special în rândul bărbaților de vârstă medie (din cauza bolilor cardiovasculare și altor probleme de sănătate publică), iar speranța de viață este de doar 71,9 ani (media ambelor sexe, 2023), cu ~10 ani mai mică decât media UE. Aceste tendințe – emigrație masivă, fertilitate scăzută, mortalitate relativ ridicată – au condus la îmbătrânirea accelerată a populației: dacă în 1991 vârsta medie a unui locuitor era 29 de ani, astăzi a ajuns la ~38 de ani. Populația în vârstă de peste 60 de ani reprezenta ~22% în 2022 și proporția crește anual.
Impactul crizei demografice se resimte în multiple domenii. Forța de muncă scade numeric, ceea ce deja creează penurii de personal în sectoare precum construcțiile, sănătatea sau învățământul (unde o generație de profesori se pensionează și nu e suficient de înlocuită de tineri). Totodată, sistemul de pensii este sub presiune severă: în prezent la fiecare 1,4 contribuabili activi revine 1 pensionar, dar în următorii ani se estimează că se va ajunge la raport 1 la 1 (numărul pensionarilor îl va egala pe cel al angajaților). Asta riscă să provoace colapsul financiar al bugetului asigurărilor sociale, în condițiile în care deja fondul de pensii este subvenționat de la bugetul de stat. De asemenea, comunitățile locale (în special rurale) se sting: școli care se închid din lipsă de copii, terenuri agricole nelucrate din lipsă de brațe de muncă, case abandonate. Un raport al ONU prognozează că, dacă tendințele nu se schimbă, Moldova ar putea ajunge la mai puțin de 2 milioane de locuitori până în 2050 (fără a socoti un eventual reunificare cu Transnistria). O astfel de scădere ar submina grav potențialul de dezvoltare al țării și ar pune sub semnul întrebării sustenabilitatea anumitor servicii publice (de exemplu, menținerea unui sistem de sănătate sau educație extins devine dificilă cu o populație mult redusă).
Stoparea declinului demografic și atenuarea efectelor sale necesită un set de politici strategice și concertate pe termen mediu și lung. În primul rând, este vitală implementarea unor măsuri de stimulare a natalității și sprijin pentru familii. Aceasta ar putea include: acordarea de facilități fiscale familiilor cu copii (de exemplu deduceri fiscale sau scutiri pentru familiile cu 3+ copii), creșterea indemnizațiilor pentru nou-născuți și alocațiilor lunare pentru copii, dezvoltarea unei rețele extinse de creșe și grădinițe publice (în special în zonele urbane unde multe mame trebuie să se întoarcă la serviciu) și programe de creditare avantajoasă pentru locuințe destinate tinerelor familii. Țări precum România sau Polonia au aplicat astfel de politici familiale cu un oarecare succes în creșterea natalității, și Moldova ar putea adapta acele modele la contextul local.
În al doilea rând, gestionarea fenomenului migrației este esențială. Desigur, într-o economie globală și cu libertatea de circulație, emigrarea nu poate fi complet oprită (și diaspora va continua să existe), însă se pot face eforturi atât pentru a menține cât mai mulți tineri în țară, cât și pentru a atrage înapoi o parte din cei plecați. Crearea de oportunități economice decente (discutată la pasul anterior) este cea mai eficientă „plasă de reținere” – dacă un tânăr poate câștiga un salariu relativ bun acasă, va fi mai puțin tentat să plece. Pe lângă asta, statul poate lansa programe precum „Diaspora Engagement”: de exemplu, facilități pentru repatrierea specialiștilor (scutiri de impozite temporare pentru cei care revin și investesc sau își deschid afaceri, recunoașterea rapidă a diplomelor obținute în străinătate, granturi pentru întoarcerea cercetătorilor etc.). Deja există inițiative precum programul PARE 1+1, prin care statul co-finanțează cu granturi investițiile deschise de migranți întorși acasă – aceste scheme ar trebui extinse și promovate mai intens. Un alt aspect este menținerea legăturii cu diaspora și includerea sa în viața țării: facilitarea votului din străinătate, implicarea liderilor diasporai în consultări privind politicile publice, stimularea transferului de cunoștințe (know-how) din diaspora către instituțiile de acasă (prin programe temporare de voluntariat/proiecte).
În al treilea rând, trebuie adaptate politicile interne la realitatea unei populații care îmbătrânește. Asta implică reforma sistemului de pensii (posibil creșterea treptată a vârstei de pensionare sau stimulente pentru ca vârstnicii apți să rămână activi pe piața muncii), dezvoltarea de servicii sociale și medicale pentru persoanele în vârstă (de exemplu extinderea rețelei de asistenți sociali comunitari și a centrelor de zi pentru bătrâni). De asemenea, promovarea unui stil de viață sănătos și îmbunătățirea serviciilor de sănătate vor ajuta la creșterea speranței de viață, reducând decalajul față de UE.
Guvernul a recunoscut gravitatea problemei demografice – existând chiar o funcție de vicepremier pe probleme sociale și demografice în trecut – dar până acum politicile au fost fragmentate. Este nevoie de o strategie națională pentru securitatea demografică, care să integreze toate aceste măsuri și să mobilizeze resurse în mod eficient. Oricât de dificil ar fi de inversat trendul demografic (mai ales în contextul libertății de circulație), măcar se pot atenua efectele sale negative. Alte țări din regiune (precum Letonia, Georgia) s-au confruntat cu provocări similare și au încercat diferite soluții, de la politici pro-natalitate la campanii de repatriere – experiența lor poate oferi lecții utile. Fără îndoială, dacă nu se intervine, situația demografică a Moldovei nu se va îmbunătăți de la sine, ci dimpotrivă. Prin urmare, abordarea declinului demografic este un pas prioritar și urgent pentru a asigura sustenabilitatea celorlalte reforme și, în definitiv, supraviețuirea națiunii moldovenești în viitor.
10. Accelerarea integrării europene și implementarea consecventă a reformelor
Integrarea în Uniunea Europeană oferă Republicii Moldova o direcție strategică clară și un cadru de reforme care acoperă practic toate domeniile menționate anterior – de la justiție și economie, la administrație și standarde sociale. Prin urmare, menținerea și accelerarea parcursului european este un pas transversal care poate susține și potența fiecare dintre obiectivele anterioare, mobilizând atât voința politică internă, cât și sprijinul extern necesar.
În decembrie 2023, Consiliul European a luat decizia istorică de a deschide negocierile de aderare cu Republica Moldova (simultan cu Ucraina). Acest pas a venit la un an și jumătate după ce, în iunie 2022, Moldova obținuse statutul de țară candidată la UE, recunoașterea opțiunii sale pro-europene și a reformelor începute de noua guvernare. Negocierile de aderare nu sunt însă o simplă formalitate, ci implică un proces complex de transformare internă: Moldova trebuie să adopte și să implementeze integral acquis-ul comunitar (cele ~35 de capitole de negocieri acoperă reforme în justiție, drepturi fundamentale, mediu, agricultură, transport, energie, administrație publică etc.). În esență, asta înseamnă continuarea și aprofundarea pașilor discutați mai sus – de la combaterea corupției și asigurarea independenței justiției, la îmbunătățirea mediului de afaceri și alinirea standardelor sanitare și fitosanitare pentru produsele agricole. Toate acestea nu sunt doar cerințe tehnice ale Bruxelles-ului, ci reforme de care cetățenii moldoveni au nevoie pentru a trăi într-un stat modern, previzibil și prosper.
Procesul de integrare presupune și numeroase oportunități. UE deja tratează Moldova ca pe un partener privilegiat: acces extins la piața unică prin Acordul de Asociere și Zona de Liber Schimb (dcfta), asistență macro-financiară (peste 1 miliard € acordat sub formă de granturi și împrumuturi din 2014 până azi), programe precum EaP EU4Moldova axate pe dezvoltare locală, conectarea la rețeaua europeană de electricitate, includerea treptată a Moldovei în Roamingul gratuit ca în UE (a început reducerea tarifelor de roaming). Toate aceste beneficii vor crește pe măsură ce Moldova avansează spre aderare – de exemplu, accesul la fondurile structurale europene (care ar aduce sute de milioane de euro anual pentru infrastructură, agricultură, dezvoltare regională după aderare) sau libera circulație completă a forței de muncă (deja moldovenii beneficiază de liberalizarea regimului de vize din 2014, dar aderarea ar însemna posibilitatea de a lucra oriunde în UE fără permise speciale). Experiența altor țări est-europene arată că perspectiva integrării a fost un catalizator puternic pentru reforme, iar odată membre UE, acestea au cunoscut creșteri economice și scăderi ale corupției (exemple: România și Bulgaria după 2007). Moldova speră să parcurgă un drum similar, adaptat desigur contextului său.
Pentru ca integrarea europeană să se materializeze, este esențial ca autoritățile de la Chișinău să mențină cursul pro-reformă și consensul politic intern în favoarea aderării. Deși societatea moldovenească este majoritar pro-europeană, există încă forțe politice populiste sau pro-ruse care se opun integrării și încearcă să exploateze nemulțumirile populației. Anii 2024-2025 sunt sensibili din acest punct de vedere, deoarece aduc alegeri prezidențiale și parlamentare, unde miza integrării ar putea fi subiect de dezbatere aprinsă. Este crucial ca reformele începute să nu fie tergiversate sau compromise de calcule electorale pe termen scurt. Partenerii europeni au avertizat deja că sprijinul financiar este legat de progresul reformelor – de exemplu, debursarea tranșelor din Planul de Creștere începând cu 2025 va depinde de îndeplinirea unor condiționalități privind statul de drept, mediul de afaceri etc.. Așadar, guvernarea trebuie să comunice transparent cu cetățenii despre beneficiile integrării, dar și despre costul neîndeplinirii reformelor. În plus, va fi nevoie de consolidarea capacității administrative pentru a gestiona negocierile și a absorbi volumul mare de fonduri ce vor veni – un efort considerabil, având în vedere deficitul de personal calificat în instituții.
Uniunea Europeană, la rândul său, și-a exprimat angajamentul ferm față de viitorul european al Moldovei. Mesajele transmise de la Bruxelles și capitalele europene au fost de susținere fără precedent: s-a creat o Misiune de Parteneriat a UE în Moldova (EUPM Moldova) pentru a ajuta la consolidarea securității și combaterii amenințărilor hibride, s-au oferit asistenți de pre-aderare pentru fiecare capitol de negociere, iar țările membre au fost de acord în principiu să extindă UE pentru a include Moldova și Ucraina într-un orizont previzibil (posibil chiar la orizontul anului 2030, dacă reformele merg bine). Desigur, aderarea efectivă depinde de meritele proprii ale Moldovei – așa cum liderii UE au subliniat, „viteza cu care veți intra în UE depinde de viteza cu care implementați reformele”.
În concluzie, accelerarea integrării europene nu este un panaceu miraculos, dar oferă direcția și instrumentele necesare pentru a realiza ceilalți pași discutati: securitate consolidată (prin cooperare cu NATO și UE), justiție independentă (prin adoptarea aquis-ului pe justiție și anticorupție), economie modernizată (prin acces la piața și fondurile UE), infrastructură conectată la rețelele europene etc. Pentru cetățeanul de rând, integrarea europeană înseamnă stabilitate, prosperitate și oportunități – țelul final fiind ca viața de zi cu zi în Moldova să ajungă comparabilă ca nivel și calitate cu cea din statele membre ale UE. Drumul nu este ușor și nici scurt, dar pașii concreți prezentați mai sus, dacă sunt urmați cu perseverență, vor conduce Moldova tot mai aproape de acest ideal. Rezultatul așteptat este o țară mai sigură, mai corectă și mai bogată, în care cetățenii să își dorească să trăiască și să își construiască viitorul.
Bibliografie:
- Hedenskog, J. (2023). Strengthening Resilience in Moldova Following Russia’s Invasion of Ukraine. Stockholm: SCEEUS.
- Całus, K. (2023). Moldova: enhancing military cooperation with the West. Ośrodek Studiów Wschodnich (OSW).
- Popil, A., & Ermurachi, A. (2024). Ongoing efforts in justice reform. German Economic Team Newsletter (May-June 2024).
- Moldova Matters (2024). Weekly Roundup: Vetting Pushes Mass Resignation of Judges.
- Vettingmd.eu (2024). Vetting of Judges: results in 2024 and objectives for 2025.
- Procuratura Anticorupție, Comunicate (2023). Ilan Șor – condamnat la 15 ani în dosarul fraudei bancare.
- Moldpres (13 dec 2024). CSJ menține condamnarea lui Ilan Șor la 15 ani, decizie definitivă.
- Transparency International (2025). Corruption Perceptions Index 2024 – Moldova.
- Postolachi, N. (2023). The Silent Exodus: Moldova’s Healthcare Crisis and the Struggle to Retain Medical Professionals. Medicus Mundi Schweiz.
- Całus, K. (2025). A disappearing country. Moldova on the verge of a demographic catastrophe. OSW Commentary 638.
- Moldova1/BEARR Trust (2025). Rata sărăciei în Moldova scade, dar rămâne ridicată, mai ales în rural.
- Trade.gov – U.S. International Trade Administration (2024). Moldova – Energy.
- UNDP Moldova (2025). Raport privind impactul compensațiilor la energie asupra bunăstării (2022-2024).
- Całus, K. (2025). Moldova: an unprecedented financial assistance package from the EU. OSW Analyses.
- Viborc.com (2023). Road quality in Europe – the best and worst roads.