Executorul judecătoresc are, prin natura funcției sale, obligația de a asigura transparența și corectitudinea procedurii de executare a hotărârii judecătorești, inclusiv prin comunicarea cu debitorul. Potrivit Codului de executare al Republicii Moldova, executorul „este obligat să întreprindă toate măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii și să explice participanților la procesul de executare drepturile și obligațiile lor”ro.scribd.com. Prin urmare, executorul trebuie să comunice debitorului în mod clar și complet datele relevante: hotărârea transmisă spre executare, pașii procedurali și modalitățile de executare silită. În acest scop, executorul formulează încheieri și somații pe care le comunică debitorului, iar debitorul are dreptul să fie informat asupra oricăror acțiuni inițiate de executor.
În activitatea sa, executorul are dreptul – și, implicit, obligația – să solicite debitorului informații necesare desfășurării procedurii. Codul de executare prevede expres că executorul poate „să solicite și să primească gratuit de la părţile în procedura de executare, precum și de la alte persoane, informații și explicații necesare pentru executarea documentului executoriu, precum și de la debitor informații cu privire la veniturile sale și la bunurile ce îi aparțin”ro.scribd.com. Aceste prevederi arată că executorul este îndreptățit să comunice direct cu debitorul pentru a-i cere date despre situația financiară și bunurile mobile/imobile ale acestuia, iar în sens invers debitorul are justificat interesul de a primi, de la executor, răspunsuri la întrebările și solicitările sale.
În practică, comunicarea se realizează prin acte oficiale transmise prin poștă sau curier. Codul de executare stabilește modul de înmânare a încheierilor și somațiilor către debitor. Conform art. 59 din Codul de executare, „încheierea și înștiințarea executorului judecătoresc, precum și citația se trimit destinatarului prin poștă sau prin curier”ro.scribd.com. Astfel, executorul este obligat să expedieze debitorului toate actele sale prin aceste canale oficiale. Dacă debitorul se află temporar la alt domiciliu sau nu este de găsit, legea prevede că, în asemenea caz, actele se pot înmâna unui membru adult al familiei sale ori altor persoane desemnate (funcționar local, administrator de bloc etc.)ro.scribd.com. Totodată, art. 60 din Codul de executare impune debitorului să anunțe executorul despre schimbarea domiciliului sau sediului; dacă debitorul nu își îndeplinește această obligație, trimiterile la ultima adresă cunoscută se consideră comunicare validăro.scribd.com. În concluzie, executorul garantează comunicarea actelor sale (încheieri, somații, notificări) către debitor, iar orice refuz sau neprezentare a debitorului nu împiedică acțiunea executării – executorul consideră actele comunicate și continuă procedura.
Obligația de răspuns la solicitările debitorului. Deși Codul de executare nu conține un articol explicit care să indice un termen-limită pentru răspunsurile executorului la întrebările debitorului, prevederile generale și principiile procedurale impun executorului obligația de a răspunde prompt și substanțial cererilor debitorului. Executorul judecătoresc, ca figură publică investită de stat, trebuie să acționeze cu diligență și bună credință în executarea hotărârilor. Astfel, orice solicitare sau interpelare motivată a debitorului privind stadiul sau modul procedurii trebuie tratată cu seriozitate. În lipsa unei reglementări specifice, se aplică analogia cu dreptul administrativ: în general, autoritățile publice (și de facto birourile executorilor judecătorești) trebuie să soluționeze petițiile și cererile primite în cel mai scurt termen. În Republica Moldova, Codul administrativ prevede un termen standard de 30 de zile pentru soluționarea petițiilor adresate autorităților publicemf.gov.md. Prin analogie, executorul are obligația de a răspunde debitorului într-un termen rezonabil (de regulă, cel mult 30 de zile) de la înregistrarea cererii sale. Nerespectarea acestui termen poate fi considerată o încălcare a dreptului debitorului de a primi informații despre propria procedură de executare.
Conform art. 75 alin. (1) din Codul administrativ, petiția ( orice cerere sau sesizare) adresată unei autorități publice trebuie să conțină datele de identificare ale petiționarului și ale organului competent, iar în format electronic să fie semnată electronicmf.gov.md. Persoana poate opta să primească răspuns pe e-mail, caz în care autoritatea este obligată să trimită răspunsul respectiv. Pe site-ul Ministerului Finanțelor se menționează că „Petițiile se examinează în termen de 30 de zile”mf.gov.md, termene ce pot fi prelungite în condiții speciale. Deși executorii judecătorești nu fac parte din ministere, această regulă generală oferă termenul de reper pentru răspunsul la cererile debitorului: 30 de zile de la înregistrarea cererii (termen extins ulterior cu maximum 15 zile, conform Cod administrativ).
Răspunsuri la cererile electronice. În ultimii ani, legislația moldovenească a generalizat posibilitatea comunicării oficiale pe cale electronică. Potrivit legislației în vigoare (Legea nr. 91/2014 „privind semnătura electronică și documentul electronic” și Codul administrativ), cetățenii pot înainta cereri (petiții) organelor publice și prin e-mail, cu aplicarea semnăturii electronice calificatemf.gov.md. În acest context, executorii judecătorești trebuie să accepte și să trateze la fel de oficial orice solicitare a debitorului transmisă în format electronic. De exemplu, o petiție trimisă prin poșta electronică, care îndeplinește condițiile legale (conține semnătură electronică, datele complete ale expeditorului etc.), cade sub incidența normelor generale privind examinarea petițiilormf.gov.mdmf.gov.md. Astfel, dacă debitorul transmite un e-mail biroului executorului, în mod legal acel mesaj este considerat o cerere în formă electronică și trebuie înregistrat de îndată. În lipsa unei prevederi speciale în Codul de executare, aplicăm principiul conform căruia „textual” schimbarea modalității de comunicare nu modifică obligația de răspuns: tocmai de aceea, termenul de 30 de zile pentru examinarea petițiilor este general și pentru comunicările electronice.
În practică, executorul judecătoresc poate pune la dispoziția debitorului adrese de e-mail oficiale și portaluri de contact. Declarația prezentată de Ministerul Finanțelor subliniază că persoana care dă curs unei comunicări electronice trebuie să fie informată despre înregistrarea cererii şi numărul de referinţămf.gov.mdmf.gov.md. Deși aplicațiile concrete pot varia, în toate cazurile executorul rămâne obligat să răspundă în termenul legal. În plus, executorul trebuie să explice debitorului măsurile procedurale, inclusiv dreptul de a încheia o tranzacție sau de a contesta incheierile sale, în scris sau prin orice mijloc de comunicare disponibil (inclusiv comunicare electronică dacă debitorul solicită). Tocmai în virtutea acestei obligații generale de informare, orice interpelare a debitorului (scrisă, orală sau electronică) privind stadiul executării trebuie soluționată de executor cu celeritate.
Concluzii. În esență, executorul judecătoresc este obligat prin lege să țină debitorul la curent cu demersurile derulate în procedura de executare și să răspundă la întrebările acestuia într-un termen rezonabil. Acest lucru decurge din obligația generală de bună-credință și din dispozițiile art. 25 din Codul de executare (explicarea drepturilor părților)ro.scribd.com, completate de normele Codului administrativ privind petițiilemf.gov.md. Principiile generale impun ca orice solicitare concretă a debitorului – fie referitoare la măsurile de executare, la drepturile sale sau la justificarea sumelor încasate – să primească un răspuns clar. În lipsa unor prevederi speciale, aplicăm analogia cu termenul administrativ de 30 de zilemf.gov.md: astfel, executorul este așteptat să răspundă debitorului în acest interval, extins cu încă 15 zile în cazuri justificate. Cererile depuse în formă electronică sunt tratate identic cu cele transmise în format clasic: Codul administrativ permite și recunoaște cererile semnate electronic, iar executorul trebuie să le înregistreze și să le soluționeze conform legiimf.gov.mdmf.gov.md.
Rezumat: Executorul judecătoresc din R. Moldova are obligația legală de a comunica eficient cu debitorul și de a oferi răspunsuri la întrebările acestuia. Concret, el trebuie să explice debitorului drepturile și obligațiile în executarero.scribd.com, să expedieze actele executorii prin poștă/curier conform legiiro.scribd.comro.scribd.com și să primească orice solicitare a debitorului – inclusiv cea electronică – răspunzând în termen de 30 de zile (termen prevăzut de Codul administrativ pentru soluționarea petițiilor)mf.gov.md. Aceste obligații sunt susținute de prevederile Codului de executare și de normele generale ale administrației publice, care impun executorului responsabilitate sporită în relația cu debitorul.
Surse: Codul de executare al RM (Art.25)ro.scribd.comro.scribd.com; Codul administrativ al RM, nr.116/2018 (dispoziții despre petiții)mf.gov.mdmf.gov.md.