În contenciosul administrativ (reglementat de Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018), există trei tipuri principale de acțiuni pe care persoana vătămată le poate intenta împotriva autorităților publice.
Conform Titlului IV – Contenciosul administrativ, art. 208–211 Cod administrativ (vezi legis.md):
1. Acțiunea în anulare
- Scop: anularea (în tot sau în parte) a unui act administrativ individual ilegal.
- Temei: art. 208 lit. a) Cod administrativ.
- Exemplu: se anulează o decizie a IP Fălești de aplicare a unei sancțiuni, de refuz la informație, de respingere a unei cereri etc.
- Efect: instanța anulează actul, cu efect retroactiv („ex tunc”), actul devine nul.
2. Acțiunea în obligare
- Scop: obligarea autorității publice să emită un act administrativ sau să îndeplinească o acțiune administrativă pe care era obligată s-o facă.
- Temei: art. 208 lit. b) Cod administrativ.
- Exemplu: obligarea OA să răspundă la o cerere, să elibereze o informație, să restituie bunuri, să îndeplinească o procedură legală.
- Efect: instanța dispune emiterea actului sau executarea acțiunii respective.
3. Acțiunea în constatare
- Scop: constatarea existenței sau inexistenței unui drept, obligații ori fapt juridic administrativ, sau a caracterului ilegal al unei acțiuni / inacțiuni administrative.
- Temei: art. 208 lit. c) Cod administrativ.
- Exemplu: constatarea faptului că o autoritate a acționat ilegal divulgând date sau refuzând accesul la informații, fără a cere neapărat anularea unui act.
Alte acțiuni derivate:
În doctrină și în art. 210–211 Cod administrativ se mai menționează și:
- acțiunea în suspendare (cerere accesorie, nu principală) – suspendă executarea actului atacat până la soluționare;
- acțiunea de despăgubire – de obicei accesorie acțiunii principale (în anulare, obligare sau constatare), dar în practică se poate formula și distinct dacă prejudiciul decurge din actul administrativ.
Concluzie practică:
În contenciosul administrativ, acțiunile principale sunt:
- Anulare – pentru desființarea actului;
- Obligare – pentru forțarea autorității să acționeze;
- Constatare – pentru stabilirea ilegalității unui fapt, acțiuni, inacțiuni sau raport juridic administrativ.
Despăgubirea poate fi cerută accesoriu oricăreia dintre cele trei.
Avocat Roman Zadoinov