În Republica Moldova, termenii „insolvabilitate” și „faliment” nu sunt juridic sinonimi. Insolvabilitatea este cadrul judiciar colectiv instituit prin Legea insolvabilității nr. 149/2012; după constatarea insolvabilității, procedura poate continua fie prin restructurare, dacă există o perspectivă rezonabilă de redresare, fie prin faliment, care urmărește lichidarea patrimoniului și distribuirea banilor creditorilor. Legea urmărește satisfacerea colectivă a creanțelor, nu o cursă individuală a creditorilor asupra activelor debitorului.
Temeiul general este incapacitatea de plată, adică imposibilitatea debitorului de a executa obligațiile pecuniare ajunse la scadență; temeiul special este supraîndatorarea, în situațiile prevăzute de lege. Debitorul trebuie, în anumite circumstanțe, să solicite singur deschiderea procedurii, iar după modificările intrate în vigoare în 2025 cererea obligatorie trebuie depusă imediat, dar nu mai târziu de 30 de zile de la apariția temeiului legal. Creditorul poate de asemenea cere deschiderea procesului, însă regimul actual îi impune, ca regulă, epuizarea prealabilă a mijloacelor de executare silită prevăzute de lege.
Falimentul nu înseamnă că activele „dispar”. Ele formează masa debitoare, sunt inventariate, conservate, evaluate și valorificate de administrator/lichidator. Cheltuielile procedurii sunt suportate potrivit legii, creditorii garantați beneficiază de prioritatea conferită de garanție, iar creditorii chirografari sunt plătiți în rangurile stabilite de art. 43. Dacă, după achitarea integrală a tuturor creanțelor și obligațiilor procedurii, există un surplus, acesta se transmite debitorului; pentru persoana juridică, surplusul revine participanților în proporția care le-ar fi revenit la o lichidare obișnuită.
Analiza de mai jos reflectă cadrul verificat până la 27 august 2026, inclusiv modificările importante operate prin Legea nr. 313/2024, publicată la 16 ianuarie 2025.
Cadrul legal, temeiurile și persoanele vizate
Legea centrală este Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, aplicabilă în principal persoanelor juridice de drept privat, indiferent de forma juridică și tipul proprietății, precum și întreprinzătorilor individuali și celorlalți subiecți antreprenoriali acoperiți expres de lege. Statul, unitățile administrativ-teritoriale și persoanele juridice de drept public nu sunt subiecți ai acestei proceduri. Nici băncile nu intră sub regimul general al Legii nr. 149/2012, pentru ele existând legislație specială de lichidare, redresare și rezoluție bancară.
Incapacitatea de plată se raportează în primul rând la fluxul financiar: debitorul nu-și mai poate executa obligațiile pecuniare scadente. Legea operează și cu supraîndatorarea, în esență situația în care patrimoniul nu acoperă obligațiile, în cazurile în care acest criteriu este aplicabil. Plenul Curții Supreme de Justiție a explicat aceste concepte în Hotărârea explicativă nr. 2 din 24 martie 2014, modificată în 2018; această hotărâre trebuie însă citită împreună cu modificările legislative ulterioare.
| Persoană/entitate | Poate iniția procedura? | Poate fi declarată insolvabilă/falimentară sub Legea nr. 149/2012? |
|---|---|---|
| Persoană juridică de drept privat, de exemplu SRL sau SA | Da, prin organul competent al debitorului; și creditorii săi pot solicita deschiderea | Da |
| Întreprinzător individual | Da, personal; creditorii pot de asemenea formula cerere | Da |
| Persoană fizică obișnuită, fără statut antreprenorial acoperit de lege | Nu prin regimul general al Legii nr. 149/2012 | Nu, nu există un regim general de „faliment personal” comparabil cu unele jurisdicții străine |
| Creditor privat | Da, împotriva debitorului, dacă sunt întrunite condițiile legale, inclusiv cerințele actuale privind executarea prealabilă | Nu devine el însuși falit prin faptul depunerii cererii |
| Serviciul Fiscal de Stat/alt creditor public | Da, în calitate de creditor, dacă deține o creanță și sunt îndeplinite condițiile legii | Autoritatea publică însăși nu este debitor insolvabil dacă este persoană juridică de drept public |
| Statul, UAT, persoană juridică de drept public | Poate participa în calitate de creditor prin autoritatea competentă | Nu |
| Bancă | Regim special al autorităților și legislației bancare | Nu sub Legea nr. 149/2012 |
Această distincție este importantă: o autoritate a statului nu dobândește automat dreptul de a conduce sau contesta o insolvabilitate numai pentru că este regulator. Trebuie să existe calitatea procesuală prevăzută de lege. În schimb, SFS apare în practica oficială drept petiționar atunci când acționează ca titular al unei creanțe bugetare.
Procedura de la cerere până la restructurare sau faliment
Procedura începe prin cererea introductivă. Debitorul trebuie să descrie situația financiară și temeiul insolvabilității și să anexeze documentele cerute de lege, inclusiv actele corporative și informația patrimonial-contabilă prevăzută expres pentru cererea debitorului. Creditorul trebuie să dovedească existența și exigibilitatea creanței și, potrivit regimului actual, îndeplinirea condițiilor privind executarea silită prealabilă.
După primirea cererii, instanța poate aplica măsuri de conservare și poate desemna un administrator provizoriu. În perioada de observație se verifică existența temeiului insolvabilității și situația patrimoniului. Dacă dreptul de administrare al conducerii este ridicat, operațiunile curente și plățile trec, în limitele stabilite de instanță și lege, sub controlul administratorului provizoriu. Administratorii trebuie să fie persoane autorizate; Ministerul Justiției menține Registrul administratorilor autorizați, actualizat inclusiv în august 2026.
Modificarea din 2025 a redus la 5 zile lucrătoare termenul maxim prevăzut de lege pentru adoptarea hotărârii de intentare a procesului în etapa relevantă a examinării. După deschiderea procedurii, creditorii trebuie să depună cererile de admitere a creanțelor în termenul-limită de 30 de zile prevăzut pentru întocmirea tabelului preliminar. Urmează verificarea și validarea creanțelor, formarea masei credale și adunarea creditorilor.
Administratorul prezintă raportul privind starea economică și cauzele insolvabilității, iar calendarul legal al adunării de raportare nu poate depăși, ca regulă, 100 de zile de la deschiderea procedurii, fără a preceda ședința de validare prevăzută de lege. Creditorii pot susține o restructurare sau trecerea la faliment. Dacă se admite perspectiva restructurării, instanța stabilește un termen de 30 de zile de la încheiere pentru propunerea planului, termen ce poate fi prelungit o singură dată în condițiile legii.
Apare incapacitatea de plată sau supraîndatorarea Cerere introductivă Admiterea cererii și perioada de observație Administrator provizoriu și conservarea patrimoniului Instanța constată insolvabilitatea? Respingerea/încetarea procedurii Deschiderea procedurii Creditori: cereri de admitere în 30 zile Verificarea și validarea creanțelor Raport/adunare: cel târziu în cadrul termenului de 100 zile Există perspectivă de redresare? Restructurare și plan Termen de regulă 30 zile pentru propunerea planului Plan aprobat și executat? Încetarea restructurării conform planului Faliment Inventar, evaluare și valorificarea masei Distribuții către creditori Raport și bilanț final Încetare și, pentru persoana juridică, radiere
Nu există în lege un termen global unic în care orice faliment trebuie finalizat. Cele de 30, 100 sau 15 zile sunt termene pentru acte sau faze concrete, nu durata totală a procedurii. Litigiile privind creanțele, anularea actelor debitorului, evaluarea sau vânzarea activelor pot prelungi substanțial dosarul. Pentru actele pentru care Legea insolvabilității prevede recurs, art. 8 stabilește în principiu un termen de 15 zile calendaristice de la pronunțare; calea de atac trebuie însă verificată pentru actul judecătoresc concret, deoarece nu toate actele sunt contestabile în același mod.
Masa debitoare, garanțiile și ordinea plăților
Masa debitoare cuprinde, în esență, bunurile debitorului existente la data deschiderii procedurii și activele dobândite ori recuperate ulterior în condițiile legii. Nu intră în masă bunurile excluse expres de lege; în plus, o persoană care demonstrează că un bun îi aparține poate solicita separarea lui din masa debitoare, mecanism analizat și în practica explicativă a CSJ.
Administratorul/lichidatorul trebuie să inventarieze activele corporale și necorporale, să le conserve, să urmărească recuperarea creanțelor debitorului și, la lichidare, să le evalueze și valorifice potrivit regulilor legale și hotărârilor organelor creditorilor. Regimul vânzării urmărește protejarea valorii masei; legea prevede reguli în raport cu valoarea de piață și metodele de valorificare, iar operațiunile importante rămân sub controlul creditorilor și al instanței.
Ordinea economică trebuie privită în trei niveluri. Mai întâi se tratează cheltuielile și obligațiile masei potrivit priorității lor legale. Apoi, creditorii cu gaj/ipotecă sau altă garanție reală beneficiază de satisfacere prioritară din bunul afectat garanției; dacă valorificarea bunului produce mai mult decât este necesar pentru creditorii garantați, surplusul intră în masa debitoare pentru ceilalți creditori.
Pentru creanțele chirografare, art. 43 instituie ranguri. Structural, acestea pornesc de la creanțele pentru vătămarea sănătății/deces, continuă cu creanțele salariale și cele protejate împreună cu acestea, creanțele bugetare și alte creanțe publice prevăzute expres, datoriile față de rezervele materiale ale statului, apoi creanțele chirografare ordinare; dobânzile post-deschidere, penalitățile și alte creanțe subordonate se situează inferior. Art. 43 a fost modificat inclusiv prin Legea nr. 48/2024, astfel că încadrarea unei creanțe fiscale, sociale sau salariale concrete trebuie făcută după textul consolidat actual, nu după tabele juridice mai vechi.
Ce se întâmplă dacă rămâne patrimoniu după faliment? Art. 159 oferă răspunsul esențial: dacă, la distribuția finală, toate creanțele creditorilor sunt satisfăcute integral, administratorul/lichidatorul transmite surplusul debitorului; dacă debitorul este persoană juridică, surplusul este remis participanților în partea care le-ar fi revenit la lichidarea în afara insolvabilității. Prin urmare, creditorii nu pot primi mai mult decât creanța lor legală doar pentru că există active suplimentare.
Situația opusă este mult mai frecvent problematică: dacă masa este insuficientă, creditorii inferiori pot rămâne parțial sau total neplătiți. După finalizarea falimentului și radierea debitorului, creanțele neexecutate sunt, în condițiile legii, considerate stinse față de debitor. Aceasta nu înseamnă automat stingerea obligațiilor fidejusorilor, codebitorilor sau persoanelor care au garantat cu gaj/ipotecă datoria altuia. CSJ a reiterat această diferență în cauza „Nordic Grup” din 8 octombrie 2025.
Efectele procedurii, costurile și documentele practice
Deschiderea procedurii schimbă fundamental executarea datoriilor. Pentru creditorii chirografari, urmărirea silită individuală a bunurilor din masa debitoare este, ca regulă, oprită/interzisă, deoarece recuperarea trebuie realizată colectiv prin dosarul de insolvabilitate. Creditorul care ignoră procedura și continuă individual executarea riscă să încalce mecanismul colectiv prevăzut de lege.
Contractele în curs nu dispar automat. Legea permite administratorului/lichidatorului, în anumite contracte neexecutate integral, să opteze asupra executării. Dacă acesta refuză executarea contractului, contrapartea poate formula creanța rezultată din neexecutare în calitate de creditor chirografar. Prin urmare, simpla clauză contractuală „contractul încetează la insolvabilitate” nu trebuie tratată automat ca suficientă fără examinarea normelor imperative ale Legii nr. 149/2012.
Pentru angajați, insolvabilitatea nu anulează Codul muncii. Încetarea contractelor individuale în cadrul procedurii se realizează potrivit regulilor aplicabile lichidării/reorganizării, iar creanțele salariale beneficiază de rangul de protecție stabilit de legislația insolvabilității.
Pentru licențe și autorizații nu există o regulă universală potrivit căreia orice licență se retrage automat numai pentru că s-a deschis insolvabilitatea. Efectul trebuie verificat în legea sectorială aplicabilă și în condițiile specifice licenței. Băncile reprezintă exemplul clar al unui regim special, fiind excluse din procedura generală a Legii nr. 149/2012.
În privința costurilor, Legea taxei de stat nr. 213/2023 stabilește în prezent 1.000 lei pentru cererea introductivă depusă de creditor sau debitor privind intentarea procesului de insolvabilitate. Pe lângă aceasta pot exista remunerația administratorului/lichidatorului, evaluări, păstrarea bunurilor, publicații, specialiști, litigii și costuri de valorificare. Remunerația administratorului este stabilită în regimul art. 70 și se suportă conform regulilor masei; costul total al unui dosar nu este stabilit printr-o sumă fixă și este, prin urmare, nespecificat în abstract.
Pentru documente, nu am identificat un formular judiciar unic oficial obligatoriu care să înlocuiască cerințele Legii insolvabilității. Practic, trebuie pregătite cel puțin: cererea introductivă cu justificarea temeiului; anexele contabile, corporative și patrimoniale cerute debitorului de lege; pentru creditor, documentele creanței și probele executării prealabile; ulterior, cererea de admitere a creanței, cu toate documentele justificative, în termenul de 30 de zile. Un model de lucru nu trebuie copiat mecanic: lipsa unui înscris cerut de lege poate produce consecințe procesuale.
La final, pentru persoana juridică, hotărârea de încetare și radiere este executată și în registrul de stat. Agenția Servicii Publice precizează că, atunci când există hotărârea instanței privind încetarea procesului de insolvabilitate și radierea agentului economic, organul înregistrării de stat efectuează radierea în baza hotărârii prezentate de administratorul autorizat. ASP publică și formularul-tip pentru radierea persoanei juridice.
Practică judiciară recentă și recomandări
Practica recentă confirmă efectul final al lichidării. În cauza privind „Nordic Grup” SRL, examinată de CSJ la 8 octombrie 2025, dosarul privea un proces de insolvabilitate inițiat la cererea unui creditor bancar; actele cauzei reflectă finalizarea procedurii, radierea debitorului și distincția dintre stingerea creanței față de debitorul lichidat și menținerea răspunderii unor fidejusori, codebitori ori garanți.
În cauza ÎI „Vesta-Onofrei”, CSJ s-a pronunțat la 19 martie 2026 într-un dosar în care instanța de fond aprobase raportul final și bilanțul de lichidare, încetase procesul de insolvabilitate și procedura simplificată a falimentului, iar creanțele rămase neexecutate au fost tratate potrivit efectelor legale ale finalizării falimentului. Speța confirmă că procedura este aplicabilă și întreprinzătorului individual, nu numai societăților comerciale.
Similar, într-o decizie din 22 iulie 2026 referitoare la „Trivent Com”, CSJ a examinat o cauză în care instanța de fond aprobase raportul final și bilanțul de lichidare și dispusese încetarea procesului și radierea debitorului. Aceste spețe arată că raportul final, bilanțul și hotărârea de încetare nu sunt formalități secundare: ele marchează juridic închiderea lichidării și permit radierea societății.
Din perspectiva debitorului, cea mai periculoasă strategie este amânarea artificială a cererii atunci când există deja temeiurile legale: obligația de autosesizare are acum termenul maxim de 30 de zile în cazurile prevăzute de lege, iar conducerea poate suporta consecințe personale în ipotezele de culpă, insolvabilitate intenționată sau alte fapte prevăzute de Legea insolvabilității. Debitorul ar trebui să conserve documentele contabile, să evite plăți preferențiale sau transferuri suspecte de active și să determine rapid dacă există o restructurare economic viabilă.
Pentru creditor, prioritățile sunt diferite: verificarea Registrului cauzelor de insolvabilitate și a publicațiilor procedurale, depunerea creanței în termen, documentarea exactă a principalului, dobânzii și garanțiilor, participarea la adunările creditorilor și monitorizarea evaluării și vânzării activelor. Existența unei creanțe nu este suficientă dacă creditorul ratează actele procesuale care îi permit să fie inclus corect în tabel. Buletinul Electronic „Registrul Cauzelor de Insolvabilitate” funcționează în 2026 ca publicație electronică pentru hotărâri, citații, notificări și alte acte a căror publicare este cerută de lege.
Surse primare
Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, Registrul de stat al actelor juridice al Ministerului Justiției, în versiunea consolidată, împreună cu modificările ulterioare.
Legea nr. 313 din 26 decembrie 2024 pentru modificarea Legii insolvabilității, publicată la 16 ianuarie 2025, inclusiv modificările privind termenele și condițiile cererii introductive.
Legea nr. 48 din 14 martie 2024 pentru modificarea art. 43 din Legea insolvabilității, relevantă pentru ordinea creanțelor.
Legea nr. 161/2014 cu privire la administratorii autorizați și Registrul administratorilor autorizați gestionat/publicat de Ministerul Justiției.
Legea taxei de stat nr. 213/2023, inclusiv taxa de 1.000 lei pentru cererea introductivă de insolvabilitate.
Curtea Supremă de Justiție, Hotărârea Plenului nr. 2 din 24 martie 2014 privind aplicarea legislației insolvabilității, cu modificările ulterioare, precum și practica CSJ din 2025–2026 privind „Nordic Grup”, ÎI „Vesta-Onofrei” și „Trivent Com”.
Agenția Servicii Publice, regulile și formularele privind radierea persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali din Registrul de stat, inclusiv radierea în baza hotărârii judecătorești pronunțate după insolvabilitate.