Dreptul comun include un drept extensiv nestatutar care reflectă precedentele stabilite de judecători prin audierea cazurilor reale. Prin precedente, instanțele fac legea pe măsură ce recunosc și aplică noi reguli care vor servi apoi drept bază pentru stabilirea unor cazuri ulterioare, similare. Precedentele sunt stabilite în cazul în care statutul nu prevede o normă de conduită într-un anumit caz; totusi, daca asa statut există, el prevalează.
Asemenea hotărâri care constituie un precedent și sunt obligatorii pentru instanțele inferioare decât instanța care a pronunțat-o (și, în cazul SUA, numai pe instanțele din același stat (cu excepția instanțelor federale).
Un alt element important al dreptului comun sunt regulile de echitate (care ar putea fi numite principiile justiţiei) care completează aplicarea strictă a normelor de drept în cazul în care aceasta aplicarea este considerată dură, astfel încât să se realizeze așa-numita „justiție naturală”.
Pe de altă parte, există legea statutară, numită și legea scrisă sau promulgată care îşi are izvorul în legislaţie (acte juridice). Legea adoptată este compusă din actele Parlamentului (Congresul din SUA) și așa-numita legislație delegată, care include instrumente statutare, cum ar fi regulile, ordinele sau reglementările emise de un guvern sau agențiile acestuia sau ordinele executive emise de președinte (SUA). Aceste legi nu se aplică neapărat întregii zone a țării – în Regatul Unit domeniul lor de aplicare poate acoperi teritoriul Angliei și Țara Galilor, Scoția și/sau Irlanda de Nord – iar zona acoperită de legea respectivă este stabilită în document. În SUA, pe de altă parte, sistemul juridic este împărțit în legea federală și de stat. Statutele statului constituie o parte importantă a legii promulgate în STATELE UNITE ALE AMERICII. Cu toate acestea, deși există câteva acte uniforme care vizează unificarea legislației SUA, nu toate statele le-au adoptat.
O altă caracteristică importantă a sistemului juridic din Regatul Unit, spre deosebire de SUA, este lipsa unei constituţiei scrise. Este o zonă de drept necodificat, constând atât din surse scrise, cât și din surse nescrise.
Nu există nicio diferență tehnică între statutele ordinare și legea considerată „constituțională”.
În practica modernă, cea mai importantă distincție între drept și echitate este setul de căi de atac. Remediile sunt mijloacele de a pune în aplicare un drept sau de a preveni sau remedia un rău. ei
includ căi de atac echitabile și căi de atac legale. Remediile echitabile sunt de obicei nemonetare remedii, cum ar fi ordinul de încetare sau prestația specifică, obținute atunci când nu sunt disponibile remedii legale; de obicei, daune bănești, nu pot repara în mod adecvat prejudiciul.
De asemenea, nu trebuie să uităm de importanța unui obicei în dreptul comun ca bază pentru așa-numitele termeni impliciti, care derivă direct din litera de lege sau dintr-un obicei.
1Rom Rom