Mijloacele de informare în masa constau dintr-un set de activități privind răspîndirea informațiilor și a opiniilor cu alte cuvinte, crearea de conținuturi mediatice. Mass-media, cuprinde configurații tehnologice specifice cum sunt radio, televiziunile, ziarele, cărțile etc. Acestea la rândul său acționează în conformitate cu anumite legi naționale si internaționale, reguli, atitudini, etică si practică profesională.
Scopul presei este de a transmite informații, imagini către public.
Care sunt funcțiile mass-mediei?
Acestea au funcția informativă, ceea ce înseamnă că principala funcție a mass-media este de a informa publicul cu subiecte comune si actuale din diferite domenii ale vieții sociale a oamenilor. O altă funcție este de formare a opiniilor, ceea ce înseamnă că mass-media nu doar ne transmite informații, ci si comentează interpretează în așa fel încât publicului să i se ofere diferite modalități de a înțelege mesajul si de a-si forma o opinie. Prin funcția de acțiune socială, presa stabilește priorități si poate atrage atenția asupra la anumite evenimente. Funcțiile sociale spre exemplu pot fi împărțite în recreative, interactive si integrative.
Toate aceste funcții influențează socializarea oamenilor si le permite acestora pentru a fi în pas cu evenimentele actuale de zi cu zi. Anume prin intermediul mass-mediei, publicul poate dezvolta un sentiment de apartenență la un anumit mediu ori comunitate si poate stabili anumite contacte de comunicare. Trebuie să cunoaștem că una din funcțiile presei dar nu ultima este si cea recreativă, aceasta oferind oamenilor relaxare si evadare din stresul cotidian.
Pe de altă parte, mass-media poate avea si un efect sau un impact negativ și poate contribui la transferul de agresivitate și violență în lume.
Atunci când ne referim la funcțiile sociale, aceasta înseamnă că, în societățile democratice, mass-media are funcția de a oferi spațiu pentru ca publicul să poată scoate în evidență diferite opinii și puncte de vedere, precum și interese pentru a provoca o dezbatere publică pe un anumit subiect. Mijloacele de informare în masă asigură comunicarea între toate entitățile socio-politice, cum ar fi parlamentul, guvernul, partidele politice și publicul.
Cadrul juridic si Obiectele de studiu.
Cadrul Juridic internațional pentru mass-media, cu alte cuvinte dreptul presei, reprezintă o disciplină juridică tânără, care este strâns legată de dezvoltarea mass-media, în special a celei electronice si a profesiei de jurnalist. Relațiile din sfera presei sunt subiecte de reglementare ale acestei discipline juridice.
În presă, Libertatea de exprimare si libertatea presei este ca o precondiție pentru dezvoltarea relațiilor democratice în societate, pluralismul mediatic și concentrarea mediatică; reglementarea conținutului programelor; reglementarea publicității în mass-media electronică; interzicerea discursului de ură; tipuri de radiodifuzori; serviciul public de radiodifuziune; accesul la informațiile publice; respectarea dreptului la viața privată și protecția datelor cu caracter personal; – reglementarea defăimării și protecția surselor jurnalistice, notificarea instanței de judecată ori a instituțiilor de drept.
Presa are sursele sale legale care conțin norme ce reglementează domeniul de aplicare a acestui domeniu.
Aici vreau să mă concentrez pe sursele internaționale ale dreptului mass-media, adică pe cadrul juridic internațional pentru mass-media. Cadrul juridic internațional este format din mai multe acte juridice iar cele mai importante sunt actele organizațiilor internaționale, cum ar fi a Organizației Națiunilor Unite si Consiliului Europei.
Declarația Universală a Drepturile Omului a fost adoptată de către Adunarea Generală a
Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite în 1948. Articolul 18 din Declarație stipulează „orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință si de religie.” Art. 19 stipulează că „ orice persoană are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune si de a căuta , primi si răspândi informații si idei prin orice mijloace si fără a ține seama de frontiere” Aceste drepturi si libertăți sunt incluse în legislațiile naționale cât si în Constituțiile majorităților state membre ale Organizațiilor Națiunilor Unite.
Vreau să precizez că libertatea de exprimare constituie unul dintre pilonii de bază a democrației. Anume această libertate protejează dreptul oamenilor de a-si forma si exprima opinia, precum si dreptul de a înființa asociații care să încurajeze si să difuzeze opiniile colective cu privire la realitățile si evoluțiile sociale. Libertatea de exprimare acordă fiecărui individ dreptul de a se exprima liber fără nici o ingerință din partea nimănui. În situația în care exprimarea opiniilor este limitată, există limitarea de a publica anumite fapte, date statistice, atunci putem spune că nu există democrație.
Conform Pactului Internațional cu privire la drepturile civile si politice „ orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință si de religie” . Totodată conform acestui act, este indicat că acest drept „ nu poate fi supus decât dacă restricțiile sunt prevăzute de lege si care sunt necesare pentru a proteja siguranța publică, ordinea, sănătatea, principiile morale sau drepturile si libertățile fundamentale ale altora”
La fel, pactul stipulează că nimeni nu poate fi hărțuit din cauza opiniilor sale si că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a căuta, de a primi si de a răspândi informații si idei de orice fel, fără a ține seama de frontiere, fie verbal, fie în scris, fie sub formă de artă, fie prin orice alt mijloc de comunicare la alegere.
Deoarece acest drept nu este unul absolut, prin urmare, acesta poate fi supus anumitor restricții, doar că restricțiile trebuie să fie prevăzute de lege si trebuie să fie necesare pentru respectarea drepturilor sau a reputației altora, pentru protecția securității naționale sau a ordinii publice, a sănătății sau a moralei publice.
Anume din motiv că libertatea de exprimare nu este absolută în nici o societate democratică, aceasta înseamnă că trebuie să existe anumite limite si să se mute în cadrul realizării altor obiective de interes public ( cum ar fi securitatea națională, ordinea publică etc.)
Dacă vorbim despre libertatea mijloacelor de informare în masă aceasta la fel nu înseamnă libertatea absolută a acestora. Chiar si în cele mai democratice societăți nu poate fi permisă publicarea de către mass-media a unor informații care ar putea pune în pericol interesele publice. Libertatea Presei constă în capacitatea de a găsi un echilibru între libertatea presei si libertatea de exprimare a indivizilor.
Cele mai importante surse juridice de drept al mass media adoptate de Consiliul Europei sunt – Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Carta Europeană a Limbilor regionale sau minoritare si Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale.
Convenția este pusă în aplicare aproape de toate statele părți care au introdus-o în legislația lor si face parte din sistemul lor juridic.
Art. 10 CEDO stipulează „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare” ( alin. 1)
În scopul acestei determinări, libertatea de exprimare conține trei componente, si anume – Libertatea de opinie, Libertatea de a primi informații si Libertatea de a transmite informații si idei fără amestecul autorităților publice. Aceste trei aspecte ale libertății de exprimare să fie exercitate fără intervenția guvernului, în timp ce orice încercare de liminare a acestei libertăți reprezintă o amenințare directă la adresa democrației si o discriminare împotriva persoanelor care au opinii diferite de ale altora constituie o încălcare CEDO. Conform CEDO, libertatea de exprimare poate fi supusă formalităților, condițiilor, restricțiilor sau sancțiunilor prevăzute de lege cu condiția că sunt necesare într-o societate democratică, sunt în interesul securității naționale, al integrității teritoriale sau al siguranței publice, pentru prevenirea dezordinii publice sau a infracțiunilor, pentru protecția sănătății sau a moralei, pentru protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații primite cu titlu confidențial sau pentru a menține autoritatea si imparțialitatea sistemului judiciar.
Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ECRML) este un tratat european adoptat în 1992 sub auspiciile Consiliului Europei pentru a proteja și promova limbile regionale și minoritare istorice în Europa. Conform acesteia, fiecare țară trebuie să ia anumite măsuri în diferite domenii, inclusiv în mass-media, pentru a promova utilizarea limbilor regionale sau minoritare. La articolul 11 din această cartă se afirmă că promovarea limbilor regionale sau minoritare în mass-media este vitală pentru conservarea acestora. În plus, se specifică faptul că părțile se angajează să asigure utilizatorilor de limbi regionale sau minoritare: – Deschiderea a cel puțin un post de radio și un canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; – Să încurajeze sau să faciliteze deschiderea presei.
În concluzie, după cum observăm este vital să subliniem că existența unui cadru legal puternic si de calitate este baza si garanția existenței si funcționării reale a libertății mass-media si a impactului acestora asupra relațiilor democratice din societate. Fără un spațiu mediatic de calitate si un tratament real din partea statului, nu va exista libertate mediatică
Presa si libertatea de exprimare pe termen lung poate influența puternic anumite procese de dezvoltare inclusiv dezvoltarea capacităților instituționale. Libertatea presei ocupă un loc extrem de important în ansamblul vieții la nivel mondial, motiv pentru care, presa este considerată puterea a patra într-un stat de drept. Acest domeniu este un proces care se dezvoltă si se îmbunătățește din punct de vedere juridic în continuu chiar si în cele mai democratice țări. Toate legile internaționale pe care le-am menționat mai sus indică fără îndoială, că există un cadru juridic solid în acest domeniu, astfel încât se recomandă elaborarea si introducerea acestora în legislațiile naționale pentru a fi permisă protecția acestor drepturi.
Aceste acte juridice se referă la libertatea de exprimare pentru orice persoană ori individ, iar unele din ele pătrund un pic mai adânc protejând libertatea de exprimare a minorităților care există aproape în toate țările.
Legislația internațională este un fundament foarte important ce ar trebui să fie recunoscut si înserat în legislațiile naționale, iar prin acest mod, putem evita de exemplu discursul instigator la ură, ar putea să li se permită minorităților să se exprime liber în mass-media, am putea evita discriminarea si hărțuirea verbală, răspândirea informației false care are drept scop aducerea dezordinilor în masă etc.. Totodată e bine de știut că atunci când legislația națională contravine tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, se vor aplica tratatele internaționale.
Avocata Violeta Gasitoi. California SUA/