Conform principiilor Consiliului Europei, atunci când un nou stat se alătură acestei organizații internaționale, acesta își asumă obligația de a respecta legislația și practicile respectivei organizații.
Una dintre obligații este respectarea drepturilor și libertăților persoanelor prevăzute în CEDO. Potrivit acestui tratat, statul are două obligații: prima este de a nu săvârși fapte care încalcă CEDO și a doua obligație este de a apăra drepturile și libertățile prevăzute de CEDO pe teritoriul statului membru.
De regulă, tratatele internaționale prevăd un mecanism de control asupra respectării acestuia de către statul membru. CEDO prevede crearea Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO). Curtea Europeană (CtEDO) are regulile de activitate și de examinare a cererilor primite. Până să ajungeți la CtEDO, trebuie mai întâi să epuizați toate căile de atac efective create de statul membru. De asemenea, cererea la CtEDO trebuie depusă în termen de 4 luni de la epuizarea ultimului căi de atac efectiv.
Aici apar cele mai mari probleme. Aproximativ 50% din cererile depuse la CtEDO sunt declarate inadmisibile deoarece cererea a fost depusă cu întârziere sau fără a epuiza căile interne efective. Alte aproximativ 40% dintre cereri sunt respinse deoarece CtEDO nu vede nevoia să le examineze. Aceasta nu înseamnă că nu a existat nicio încălcare a CEDO la nivel național. Aceasta înseamnă că CtEDO nu consideră că este necesar să examineze această cerere. Cazurile pot fi diferite: 1. CEDO nu dorește să se prezinte ca a 4-a instanță națională, 2. Examinarea cauzei nu este în interesul CE sau al CtEDO, 3. Examinarea cauzei nu este rațională , etc.
Tocmai din aceste motive, în toate cazurile în care CtEDO emite o decizie de condamnare – situația este foarte gravă. În toate aceste cazuri, statul este responsabil pentru încălcarea CEDO și pentru condamnare. Vinovăția apare din cauza faptului că statul: 1. A încălcat CEDO, 2. Nu a creat mecanismele eficiente de protecție a drepturilor omului, 3. Are legislație sau practici incompatibile cu CEDO sau are alte probleme la nivel național.
Statul este responsabil pentru că organele sale sau persoanele angajate de stat au comis încălcarea CEDO. În toate cazurile de condamnare de către stat, CtEDO verifică dacă încălcarea CEDO a fost săvârșită de un organ al statului sau de o persoană angajată de stat și care își exercită puterea. Dacă statul nu este responsabil pentru încălcarea CEDO, atunci CtEDO nu condamnă statul și emite decizia privind respingerea cererii.