Din istoria statului și a dreptului se știe că crimele și criminalii au fost, sunt și vor exista în orice societate. Sarcina principală a societății este de a crea mecanisme care să permită identificarea unor astfel de infractori și izolarea lor de societate în cadrul dreptului penal.
Astfel de mecanisme acționează ca imunitate în mod continuu. În cadrul urmăririi penale este necesară obținerea și colectarea probelor privind infracțiunea săvârșită și informații despre persoanele care au săvârșit-o. Unul dintre astfel de mijloace de identificare și fixare a informațiilor în cadrul urmăririi penale este activitatea operativă de investigații a organelor de drept.
Angajații special instruiți ai organelor de urmărire penală efectuează o serie de măsuri pentru stabilirea probelor și identificarea celor responsabili de infracțiuni. Aceste măsuri includ supravegherea în teritoriu, infiltrarea într-un mediu criminal, interceptarea secretă a conversațiilor criminale, înregistrări video secrete care incriminează o crimă iminentă, fotografierea și înregistrarea sub acoperire, achizițiile de teste, escortarea acțiunilor criminale etc.
Una dintre cele mai importante sarcini cu care se confruntă organele operative este munca cu informații operaționale care intră în organele de drept. După cum știți, informațiile vin continuu din diferite surse. Cea mai mare parte a informațiilor, desigur, este obținută de autoritățile de urmărire penală prin activități de căutare operativă. Dar există o mulțime de informații care vin de la cetățeni pe cont propriu. Astfel de informații trebuie înregistrate, procesate și puse la dispoziția tuturor serviciilor operative.
Informațiile care provin de la informatori sau agenți secreți sunt de obicei confidențiale și nu sunt distribuite și doar un număr limitat de persoane au acces la acestea. Acest lucru se datorează necesității de a menține confidențialitatea existenței agentului secret însuși și de a-l proteja de persecuțiile nedorite de către elemente criminale.
Informațiile obținute în cadrul activităților de căutare operațională pot fi folosite în viitor pentru a răspunde penal pe făptuitori. După cum știți, lupta împotriva corupției a fost întotdeauna o muncă de investigație și probare foarte complexă. De regulă, toate negocierile penale privind transferul de mită sau influență criminală au loc fără prezența martorilor. Iar pentru identificarea unor astfel de infracțiuni sau înregistrarea probelor este necesar să se efectueze măsuri speciale de urmărire penală. Astfel de sarcini sunt de obicei rezolvate prin activități operative de investigații.
Ofițerii special instruiți identifică oficialii guvernamentali cei mai predispuși să primească mită și încep să-i conducă (supraveghează). O altă măsură de prevenire a săvârșirii infracțiunilor este verificarea sistematică a tuturor funcționarilor în cadrul activităților operative de investigații. Practica arată că, uneori, activitățile de căutare operativă ajută la prevenirea săvârșirii unei infracțiuni, care este, de asemenea, unul dintre rezultatele pozitive ale activităților organelor de drept.