Într-o societate democratică procuratura joacă un rol important în promovarea și instaurarea democrației precum și unui stat de drept. În ori ce societate apare necesitatea judecării unor persoane bănuite în comiterea infracțiunilor. Pentru a desfășura aceasta activitatea noi avem nevoie de un organ care să aibă competență de a efectua investigația și de a prezenta învinuirile în fața unui judecător.
La ziua de azi există mai multe reguli juridice privind efectuarea unei investigației precum și reguli privind desfășurarea unui proces judiciar. Prezența acestor reguli stricte a creat necesitatea pregătirii juriștilor care să joacă rolul procurorilor sau acuzatorilor de stat. Conform tratatelor și standardelor internaționale, inclusiv a Consiliului Europei au fost introduse un șir de reguli procesuale cum sunt independența și imparțialitatea procurorilor, contradictorialitatea procesului penal, egalitatea părților, dreptul ori cărei persoane la un proces echitabil etc. Standardele unui Procesul echitabil la rândul său prevăd necesitatea uni proces public, dreptul la apărare, dreptul la cunoașterea și prezentarea probelor, prezumpția de nevinovăție, dreptul la o hotărâre motivată, dreptul la apel și altele.
Evident că dacă societatea dorește ca investigația să fie obiectivă și să fie capabilă să stabilească adevărul – procurorul care efectuează investigație trebuie să fie independent de persoanele implicate în proces și să fie imparțial față de obiectul examinat. Dacă se stabilește o dependență între procuror și persoanele implicate în proces, care nu permit procurorului să rămână obiectiv, atunci procurorul trebuie să fie recuzat. Aceiași este și situația cu imparțialitatea. Dacă procurorul are o părere preexistentă unei investigației, care îi încurcă să fie obiectiv atunci procurorul trebuie la fel să fie recuzat. Numai un procuror independent și imparțial poate garanta obiectivitatea investigației și stabilirea adevărului.
Circumstanțele care de obicei pot afecta independența și imparțialitatea sunt: relația de rudenie a procurorului cu persoanele implicate în investigație, prietenia, ură sau dorința de răzbunare față de o persoană sau un grup de persoane, apartenența politică, viziunile politice sau religioase, discriminarea, ori care altă situație care poate pune la îndoială independența și imparțialitatea procurorului. Ca regulă prezența acestor circumstanțe poate fi determinată prin prezența unor probe cum sunt, declarațiile procurorului, declarațiile martorilor, documente sau fotografiile, înregistrările video și audio etc.
Într-o societate democratică trebuie să existe un mecanism care ar permite verificarea și eliminarea procurorilor din cadrul investigației atunci când există circumstanțe care îl lipsesc de independență și imparțialitate. Ca regulă aceste mecanisme trebuie să fie cât interne din cadrul procuraturii atât și externe cum spre exemplu judecătorul de instrucție. De asemenea un instrument efectiv este declararea acțiunilor și rezultatelor obținute de un procuror, lipsit de independență și imparțialitate – ca fiind inadmisibile.