Context și rolul Comisiilor de Vetting și Pre-Vetting
Comisia Pre-Vetting (Comisia de evaluare a integrității candidaților la funcții în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor) și Comisia Vetting (Comisia de evaluare externă a judecătorilor și procurorilor) sunt organisme independente, create recent în Republica Moldova, menite să verifice integritatea etică și financiară a unor categorii cheie de persoane din sistemul judiciar și cel al procuraturii. Aceste comisii au fost înființate prin legi speciale – de exemplu, Comisia Pre-Vetting a fost creată conform Legii nr. 26/2022, iar Comisia Vetting conform Legii nr. 65/2023 – ca parte a eforturilor de reformă a justiției și de combatere a corupției. Comisiile sunt formate din experți naționali și internaționali, independenți de sistemul judiciar moldovenesc, având mandatul de a analiza dacă persoanele evaluate au un comportament compatibil cu etica profesională și dacă averile lor corespund veniturilor legale obținute.
Pre-vetting-ul reprezintă etapa de verificare a integrității candidaților înainte de accederea în funcții importante (cum ar fi membri în Consiliul Superior al Magistraturii – CSM, Consiliul Superior al Procurorilor – CSP, sau colegiile acestora). Această evaluare este voluntară (obligatorie doar dacă persoana participă la concursul pentru funcția respectivă) și se soldează, în caz de nepromovare, cu excluderea candidatului din concurs. Vetting-ul, pe de altă parte, este evaluarea ulterioară, obligatorie, a integrității financiare și etice a judecătorilor și procurorilor în funcție din poziții de rang înalt (judecători ai Curții Supreme de Justiție și ai curților de apel, președinți și vicepreședinți de instanțe, precum și procurori din Procuratura Anticorupție, PCCOCS, procurori-șefi etc.). În caz de nepromovare a vetting-ului, consecința este eliberarea din funcție și interdicția de a ocupa timp de 5–7 ani o funcție de judecător, procuror sau altă demnitate publică.
Obiectivul principal al ambelor comisii este evaluarea integrității financiare (verificarea averilor și veniturilor) și a integrității etice a subiecților. În ceea ce privește integritatea financiară, comisiile analizează dacă averea declarată a persoanelor este justificată de veniturile obținute legal și dacă nu există discrepanțe substanțiale sau indicii de îmbogățire ilicită. Criteriile legale prevăd, de exemplu, că se consideră problematice situațiile în care, pe o perioadă de 12 ani, diferența dintre averea acumulată (împreună cu cheltuielile efectuate) și veniturile declarate depășește 20 de salarii medii pe economie (aprox. 234.000 lei pentru anul 2023) fără a putea fi justificată legal. De asemenea, se verifică dacă subiectul a comis nereguli fiscale semnificative (impozite neplătite peste un anumit prag) sau alte abateri relevante. Din perspectiva etică, se evaluează respectarea normelor deontologice, evitarea conflictelor de interese și a practicilor abuzive în ultimii ani de activitate.
Etapele procedurii de evaluare a averilor și veniturilor
Procesul de evaluare a integrității financiare prin vetting/pre-vetting urmează mai multe etape clare, stabilite de legislația Republicii Moldova:
- Depunerea declarațiilor și colectarea datelor inițiale: La inițierea procedurii, persoana supusă evaluării este notificată oficial și i se solicită documente prealabile. Candidații trebuie să completeze un chestionar de etică și să depună o Declarație detaliată de avere și interese personale pentru ultimii 5 ani (incluzând lista persoanelor apropiate – soț/soție, copii, rude – care au activat în sistemul public, judiciar sau procuratură în această perioadă). Prin această declarație extinsă pe 5 ani, candidatul prezintă toate bunurile deținute, veniturile realizate anual, cadourile, conturile bancare, datoriile, precum și eventualele tranzacții semnificative. Atât Comisia Pre-Vetting, cât și Comisia Vetting, primesc aceste declarații inițiale și pot solicita chiar de la început unele informații suplimentare. Concomitent, Comisia demarează propria colectare de informații din surse independente: sunt trimise solicitări de date către diverse autorități guvernamentale, instituții publice și private, bănci, și se accesează baze de date relevante, pentru a realiza un profil complet al candidatului. Potrivit cadrului legal, comisiile au dreptul să accesese direct baze de date naționale (prin platforma de interoperabilitate MConnect) și să obțină gratuit informații de la orice instituție publică sau privată, inclusiv de la instituții financiare (bănci), în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru evaluare. De asemenea, comisiile pot solicita în mod direct candidatului clarificări și documente adiționale oricând pe parcursul verificărilor.
- Analiza informațiilor și verificarea averilor: După colectarea datelor, comisia trece la analiza în detaliu a averii declarate de persoană, corelând-o cu veniturile și cheltuielile cunoscute. Se verifică atât bunurile și veniturile candidatului, cât și ale membrilor apropiați ai familiei, pentru a identifica eventuale transferuri sau proprietăți trecute pe numele altor persoane. Comisia compară datele declarate de subiect cu informațiile obținute independent: de exemplu, se compară declarațiile de avere cu registrele de proprietăți imobiliare (Cadastru), cu registrele de înmatriculare a vehiculelor, cu datele fiscale de la Serviciul Fiscal de Stat, cu informații de la bănci privind conturi și tranzacții, cu date de la Centrul Național Anticorupție sau Autoritatea Națională de Integritate, precum și cu orice alte evidențe relevante. Totodată, comisia consultă surse deschise – comunicate publice, investigații jurnalistice, baze de date online – pentru a identifica informații suplimentare despre stilul de viață al candidatului sau eventuale indicii de avere nedeclarată. În practică, aceste evaluări sunt extrem de riguroase: într-un caz recent de evaluare a doi procurori, Comisia Vetting a precizat că a consultat nu mai puțin de 30–33 de surse diferite (autorități publice, instituții private, baze de date și surse deschise) pentru fiecare candidat, verificând veridicitatea și relevanța tuturor datelor obținute. La această etapă, comisia identifică eventuale discrepanțe sau dubii privind integritatea financiară – de pildă, bunuri care par a depăși posibilitățile financiare ale persoanei, diferențe între veniturile declarate și sumele cheltuite, conturi nedeclarate, sau tranzacții atipice. Dacă se constată astfel de aspecte, comisia formulează întrebări punctuale și solicită explicații și documente justificative suplimentare de la candidat, pentru a clarifica proveniența averilor și veniturilor. În medie, candidații ajung să răspundă la zeci de întrebări în scris și în cadrul audierilor și trebuie să furnizeze numeroase documente adiționale. Spre exemplu, într-o evaluare, un procuror a trebuit să răspundă la 36 de întrebări (105 subiecte de clarificare) și să prezinte 64 de seturi de documente suplimentare, iar altul la 33 de întrebări și 41 de solicitări de documente justificative pe parcursul verificării. Aceste cifre ilustrează amploarea investigației financiare derulate de comisie.
- Audieri publice și interviuri: O etapă centrală în procedura de vetting este audierea publică a persoanei evaluate, organizată de comisie. După analiza preliminară a datelor, comisia programează o ședință (de regulă publică, în format audio-video) la care candidatul este invitat să răspundă direct, sub jurământ, întrebărilor comisiei. În cadrul acestor audieri, membrii comisiei abordează aspectele unde au fost identificate neclarități sau potențiale probleme. Subiectul evaluării este întrebat despre sursa anumitor sume de bani, despre modul în care și-a permis achiziția unor bunuri scumpe, despre eventuale cadouri sau donații primite, despre conturi bancare ori proprietăți omise din declarații, etc. Scopul audierii este de a oferi candidatului șansa de a explica orice incongruență și de a prezenta personal punctul său de vedere, însoțit de documente lămuritoare. Adesea, în timpul audierilor, candidații pot depune documente suplimentare sau pot detalia împrejurările unor tranzacții, dacă nu reușiseră să clarifice suficient în etapa scrisă. Membrii comisiei pot adresa întrebări în lanț, inclusiv întrebări care vizează persoanele apropiate (dacă, de exemplu, o parte a averii provine de la rude, acestea pot fi aduse în discuție). Audierea se consemnează audio-video, asigurând transparența și caracterul oficial al procedurii.
- Deliberare și decizie motivată: După finalizarea audierilor și colectarea tuturor probelor necesare, comisia trece la deliberare. Pentru fiecare persoană evaluată, comisia elaborează un raport motivat de evaluare a integrității, în care sunt consemnate faptele constatate, analizele efectuate și concluziile privind îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor de integritate. Raportul include o propunere de promovare sau nepromovare a evaluării (vetting-ului). Deciziile în cadrul comisiei se iau, de regulă, în mod colegial (uneori cu unanimitate, conform regulamentelor de funcționare). Dacă majoritatea membrilor constată că subiectul nu a putut justifica satisfăcător proveniența legală a averii ori au rămas dubii serioase legate de integritatea sa, se va propune nepromovarea (adică eșecul la vetting). Dacă însă explicațiile și probele oferite sunt considerate convingătoare și nu se identifică probleme majore de etică sau finanțe, comisia va propune promovarea candidatului. Decizia este apoi comunicată oficial, atât candidatului cât și, în cazul judecătorilor și procurorilor în funcție, organelor competente (CSM, CSP) care vor formaliza eliberarea din funcție sau, dimpotrivă, numirea în funcție, după caz. În cazurile de nepromovare, rapoartele pot indica explicit motivele – de exemplu, existența unei averi nejustificate peste plafonul legal, lipsa de cooperare a candidatului în furnizarea informațiilor, declarații false, sau încălcări de etică. Un aspect important este că concluziile comisiei de vetting pot sta la baza inițierii unor investigații penale împotriva celor respinși, dacă se constată discrepanțe majore între veniturile declarate și averea reală (posibile indicii de îmbogățire ilicită). Candidatul are dreptul să conteste decizia comisiei (sau hotărârea CSM/CSP) în termenele prevăzute de lege, la Curtea Supremă de Justiție, însă doar pentru motive de legalitate procedurală și nu pe fondul constatărilor de integritate. Dacă o contestație este admisă (de exemplu, s-au comis erori de procedură care au viciat echitatea evaluării), se poate dispune reluarea procesului de vetting pentru acel candidat.
Verificarea surselor averilor și veniturilor
Mecanismul de verificare a surselor averii presupune coroborarea declarațiilor făcute de persoana evaluată cu datele financiare reale și cu documentele justificative prezentate. Comisiile de vetting/pre-vetting acordă o atenție deosebită identificării traseului banilor și a provenienței fiecărui bun de valoare deținut de candidat:
- În primul rând, se verifică veniturile declarate oficial de candidat pe parcursul anilor (salarii din funcții publice sau din activități private, onorarii, dividende, venituri din chirii, indemnizații, etc.), comparându-le cu stilul de viață și acumulările patrimoniale. Orice venit substanțial trebuie să aibă o bază licită: de exemplu, dacă cineva a raportat salarii modeste dar a achiziționat o casă scumpă, comisia va investiga de unde provin fondurile pentru acea achiziție.
- Comisia verifică apoi bunurile imobile și mobile: terenuri, case, apartamente, mașini, conturi bancare, investiții, etc. Pentru fiecare bun dobândit în perioada evaluată (de regulă ultimii 5 ani, dar și retroactiv până la 10–12 ani pentru a vedea istoricul financiar în ansamblu), se analizează modul de dobândire. Se caută corespondența între datele de achiziție și fluxurile financiare din conturile candidatului sau ale familiei sale. Dacă bunul a fost cumpărat, se verifică prețul de cumpărare declarat în contract și se vede dacă în conturile bancare există retrageri sau transferuri corespondente acelei sume, sau dacă au fost contractate credite bancare în acel scop. Dacă bunul a fost obținut prin donație sau moștenire, se solicită documente care să ateste acest fapt (contract de donație autentificat, certificat de moștenitor etc.) și se evaluează de la cine provine donația (pentru a exclude situația unor donații fictive menite să acopere averi nedeclarate). De exemplu, un procuror evaluat a declarat că familia sa a primit în dar, prin contract de donație, o casă de locuit în anul 2021; acest aspect a fost menționat transparent în declarația de avere și a trebuit susținut cu actul notarial de donație.
- Un element central este identificarea oricăror transferuri de bani în conturile candidatului sau ale soțului/soției, copiilor etc., mai ales transferuri din surse externe (de peste hotare) sau de la persoane terțe. Astfel de tranzacții ridică întrebări privind sursa lor: pot fi împrumuturi, remitențe de la rude emigrante, plăți pentru servicii prestate, sau – în cazuri negative – plăți ilicite. Comisia poate solicita documente bancare (extrase de cont) pentru a urmări aceste tranzacții și poate cere candidatului explicații detaliate și dovezi. Un exemplu este cazul unui candidat la funcția de judecător, al cărui cont bancar a primit în decurs de câțiva ani peste 100.000 EUR de la părinții săi aflați la muncă în străinătate. Comisia a cercetat situația și a constatat că, într-adevăr, părinții au avut venituri legale declarate (în Italia) într-un cuantum apropiat sumelor transferate, însă existau și perioade de muncă nedeclarată. Candidatul a fost nevoit să explice proveniența acelor bani și chiar a prezentat comisiei declarațiile de venit ale părinților săi obținute de la autoritățile italiene, ca dovadă a provenienței legale a sumelor de bani trimise în Republica Moldova. Comisia a acceptat aceste documente în evaluare, subliniind însă că se așteaptă ca persoana evaluată să depună toate eforturile rezonabile pentru a furniza cât mai multe informații și documente justificative, mai ales în cazurile în care anumite venituri (cum sunt cele obținute în străinătate) nu pot fi documentate exhaustiv. Consistența și sinceritatea explicațiilor oferite de candidat, coroborate cu orice dovezi disponibile, sunt esențiale pentru clarificarea acestor situații.
- De asemenea, se examinează cheltuielile efectuate de persoană și familie în perioada supusă evaluării. Comisia încearcă să reconstruiască balanța financiară: câți bani au intrat legal (venituri) versus câți bani au ieșit (cheltuieli majore, economii, investiții). Aici, un instrument folosit este calculul cheltuielilor de consum estimative. De pildă, se poate folosi indicatorul mediu furnizat de Biroul Național de Statistică privind cheltuielile medii de consum pe gospodărie, pentru a aproxima cât ar fi cheltuit o familie obișnuită în acea perioadă pe necesitățile de trai curente. Dacă un candidat pretinde că a economisit aproape tot venitul său (pentru a justifica o achiziție), comisia va verifica realismul acestei afirmații, comparând-o cu nivelul tipic al cheltuielilor de trai. În cazul în care stilul de viață al candidatului (case, mașini, vacanțe, etc.) pare mult peste posibilitățile oferite de veniturile sale oficiale, acest fapt va genera dubii asupra integrității financiare.
Importanța cooperării candidatului nu poate fi subestimată. Transparența și acuratețea explicațiilor oferite sunt cruciale. Dacă persoana evaluată oferă informații incomplete sau contradictorii, ori evită să prezinte documente esențiale, comisia va consemna acest lucru ca pe un indiciu negativ (posibilă lipsă de onestitate sau încercare de ascundere a adevărului). Dimpotrivă, candidații care colaborează activ și aduc dovezi solide în sprijinul declarațiilor lor au șanse mai mari să risipească suspiciunile. Un exemplu pozitiv este cel al unui candidat la funcția de membru CSP: în faza inițială, acesta a raportat estimativ unele cheltuieli (neavând la îndemână toate documentele la termenul limită), fapt ce a generat discrepanțe față de datele fiscale. Ulterior, însă, la solicitarea comisiei, candidatul a furnizat toate anexele necesare, inclusiv declarațiile fiscale detaliate care atestau plățile reale efectuate, reușind astfel să înlăture dubiile comisiei și să promoveze evaluarea. Acest caz arată că, dacă există o justificare legitimă și documentată pentru diferențele constatate, comisia va ține cont de ea.
Documente justificative folosite în procesul de vetting
Pentru a trece vetting-ul, este esențial ca persoana evaluată să își justifice cu documente credibile sursele întregii averi. Comisia de vetting și pre-vetting acceptă o gamă largă de documente oficiale ca probe justificative, în funcție de natura veniturilor sau tranzacțiilor în discuție. Iată câteva categorii de documente uzuale care pot servi la demonstrarea provenienței licite a averilor și veniturilor:
- Contracte de vânzare-cumpărare pentru bunuri imobile sau mobile: acestea dovedesc când și la ce preț a fost dobândit un bun (casă, teren, automobil etc.) și, indirect, arată ce sumă a trebuit achitată. Coroborând contractul cu extrasele bancare ori cu veniturile din perioada respectivă, candidatul poate demonstra că achiziția a fost posibilă din veniturile sale (de ex., din economii acumulate sau din vânzarea altor bunuri). Dacă prețul din contract este semnificativ, comisia va verifica de unde a provenit acea sumă de bani în conturile cumpărătorului. Exemplu: achiziția unui apartament poate fi justificată prin prezentarea contractului de vânzare-cumpărare și a dovezii plății (chitanță notarială sau transfer bancar), împreună cu extrasul de cont ce arată retragerea banilor respectivi.
- Contracte de donație și certificate de moștenitor: dacă o parte din avere nu a fost cumpărată din veniturile proprii, ci provine dintr-un cadou sau o moștenire, acest lucru trebuie dovedit cu acte. Un contract de donație autentificat la notar indică bunul donat, persoana donatorului și relația cu beneficiarul. Similar, un certificat de moștenire emis de notar arată ce bunuri au fost moștenite și de la cine. Comisia va analiza și capacitatea financiară a donatorului (dacă, de pildă, părinții donează o sumă mare de bani sau o casă, se verifică dacă aceștia aveau mijloacele necesare pentru a oferi acel bun). În unele situații, candidaților li s-a cerut explicit să declare și bunurile obținute prin donații sau moșteniri, tocmai pentru a fi luate în calcul în evaluare.
- Contracte de împrumut sau credite bancare: dacă bunurile au fost achiziționate cu bani împrumutați (de la persoane fizice ori de la bănci), astfel de tranzacții trebuie susținute de documente. Un contract de împrumut (între persoane fizice, întocmit la notar) arată suma împrumutată, părțile și scadența. Un contract de credit bancar și graficul de rambursare dovedesc că persoana a accesat un credit, explicând astfel sursa banilor folosiți la achiziție. Comisia va verifica și aici plauzibilitatea: existența ratelor achitate lunar (din veniturile salariale, de exemplu) și dacă nu cumva creditul însuși a fost posibil datorită unor garanții nejustificate.
- Extrase de cont bancar și documente bancare: extrasele bancare sunt unele dintre cele mai directe dovezi în investigarea fluxurilor financiare. Ele arată sumele ce intră și ies din conturile candidatului. Prin analiza extraselor, se pot justifica economiile (depozitele acumulate în timp), se pot identifica transferuri de la terți (și se cere explicația lor), precum și cheltuielile mari. De exemplu, un extras de cont poate arăta un transfer substanțial de la o rudă din străinătate; coroborat cu o declarație a rudei sau cu documente de venit ale acesteia, se poate demonstra că a fost o remitere legală și nu o mită. Extrasele bancare sunt utile și pentru a verifica plata impozitelor, plata ratelor la credite, achizițiile de bunuri de valoare (prin tranzacții electronice) etc.
- Certificate fiscale și declarații de venit eliberate de autoritățile fiscale (Serviciul Fiscal de Stat) sau de angajatori: acestea confirmă oficial veniturile obținute de candidat (sau de soț/soție) în fiecare an – salarii, onorarii, venituri din activități independente, dividende, chirii declarate, etc. Astfel de documente sunt esențiale pentru ca comisia să compare ceea ce s-a declarat la fisc cu ceea ce declară candidatul în fața comisiei. Orice neconcordanță (cum a fost cazul diferențelor de zeci de mii de lei la cheltuielile de chirie declarate de un candidat, comparativ cu cele raportate la fisc) va fi clarificată solicitând persoanei explicații și corecturi. În exemplul menționat, candidatul a explicat că inițial a estimat sumele din memorie din lipsă de timp, însă apoi a adus declarațiile fiscale detaliate cu plățile efectuate, ceea ce a convins comisia de buna sa credință. Prin urmare, adeverințele de venit și copii după declarațiile fiscale anuale pot servi ca dovezi puternice ale veniturilor reale și ale achitării obligațiilor fiscale, consolidând credibilitatea candidatului.
- Alte documente relevante: orice alt act care poate proba o tranzacție sau o proveniență a banilor este luat în considerare. De pildă, contracte de vânzare a unor bunuri (dacă persoana a vândut un bun pentru a obține bani, contractul respectiv demonstrează cum a obținut suma), chitanțe și facturi pentru cheltuieli mari (construirea sau renovarea unei case – cu facturi pentru materiale și manoperă – pot justifica de ce s-au cheltuit anumite sume), contracte de locațiune (închiriere) dacă există venituri din chirii, polițe de asigurare despăgubire (de exemplu, dacă a încasat o despăgubire de asigurare după un accident sau un eveniment, acest document explică o sursă de venit excepțională) etc. În cazurile în care averea sau veniturile provin din afaceri, se pot prezenta bilanțuri contabile, rapoarte financiare sau decizii de distribuire a dividendelor ale firmei în care candidatul este asociat. Iar dacă o parte din venituri provin din activități în străinătate sau munca peste hotare a unor membri ai familiei, pot fi prezentate contracte de muncă, adeverințe de salariu de la angajatorii externi, sau declarații de venit din țările respective (cum s-a procedat în exemplul cu veniturile părinților din Italia).
Trebuie subliniat că nu există o listă exhaustivă și rigidă a documentelor justificative – orice act oficial sau probă materială care poate demonstra că un venit este real și legal, sau că un bun a fost obținut licit, poate fi depus în apărarea candidatului. Comisia evaluează întregul ansamblu de probe. Un candidat prudent își va pregăti din timp un dosar complet cu toate documentele relevante ce atestă tranzacțiile sale importante din ultimii ani. Dacă unele documente lipsesc inițial, comisia acordă în general oportunități de a le furniza pe parcurs (prin rundele de întrebări scrise sau în ședința de audiere). Scopul final este ca, la momentul deliberării, comisia să poată vedea o imagine financiară clară și justificată a vieții candidatului, fără zone gri neacoperite de dovezi.
Concluzii
Verificarea averilor de către Comisia de Vetting și Comisia de Pre-Vetting în Moldova este un proces complex, minuțios și de o exigență ridicată, orientat spre descoperirea oricăror neconcordanțe între averea acumulată și veniturile legale ale persoanelor din sistemul judiciar. Prin accesul direct la bazele de date naționale, colaborarea cu instituții publice și private și prin solicitarea extensivă de documente justificative, comisiile reușesc să obțină o radiografie amănunțită a situației financiare a candidaților. Procesul se desfășoară cu respectarea dreptului la apărare al subiectului evaluării – acesta este invitat să explice și să demonstreze legalitatea fiecărei componente a averii sale. Un candidat integru și bine pregătit, care își declară corect averea, cooperează deplin cu evaluarea și prezintă documente concludente pentru a-și susține declarațiile, are toate șansele să treacă vetting-ul cu succes. Dimpotrivă, candidații la care se depistează averi nejustificate ori care nu pot oferi explicații credibile riscă să fie excluși din funcții sau concursuri, aceste decizii fiind motivate și transparente, putând fi verificate inclusiv în instanță în ceea ce privește legalitatea procedurilor.
Prin aceste mecanisme de verificare a averilor și veniturilor, Republica Moldova urmărește să restaureze încrederea publicului în integritatea judecătorilor și procurorilor, asigurând că în funcții de răspundere ajung doar persoane cu probitate morală și financiară dovedită. Vetting-ul și pre-vetting-ul s-au dovedit a fi exerciții solicitante atât pentru candidați, cât și pentru membrii comisiilor, însă ele reprezintă un filtru necesar pentru edificarea unei justiții curate și pentru alinierea la standardele statului de drept. Transparența averii și justificarea veniturilor sunt pietre de temelie în această reformă, iar comisiile de evaluare din Moldova și-au asumat ferm rolul de gardian al acestor principii, în spiritul legii și al interesului public.
Surse utilizate:
- Legea nr. 26/2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcții în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (crearea Comisiei Pre-Vetting).
- Legea nr. 65/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție (crearea Comisiei Vetting).
- Comisia Pre-Vetting – Informații Generale (site oficial): descrierea etapelor procesului de evaluare a integrității candidaților.
- Comisia Vetting – Întrebări Frecvente (site oficial): competențele legale ale Comisiei de evaluare (acces la date și documente, solicitarea de informații de la instituții și bănci etc.); criteriile de integritate financiară (definiția “averii nejustificate” peste 20 salarii medii etc.).
- Știri și comunicate de presă:
- Ziarul de Gardă, “Comisia de evaluare a procurorilor… fără dubii de integritate” – detalii despre numărul de întrebări și documente solicitate candidaților, precum și numărul de instituții și baze de date consultate de Comisie pentru verificarea datelor.
- Anticoruptie.md, “Promovare pe muchie. Cum a explicat candidatul… cheltuielile supraestimate” – exemplu de candidat (D. Obadă) care a prezentat ulterior declarații fiscale și alte anexe pentru a justifica diferențe în cheltuieli, fapt ce a condus la înlăturarea dubiilor și promovarea lui; examinarea declarațiilor de avere pe 5 ani și identificarea discrepanțelor față de datele fiscale.
- Tv8.md, “Premieră în justiție: CSJ anulează dubla respingere la Pre-Vetting…” – caz de contestație legată de documente justificative în procesul de pre-vetting.
- Decizii ale Comisiei de evaluare (publicate):
- Decizia nr. 13/2024 (reluarea evaluării unui candidat) – confirmă că de la candidați se așteaptă furnizarea tuturor informațiilor și documentelor posibile pentru a explica veniturile, chiar dacă unele provin din munca nedeclarată a rudelor în străinătate.
- Decizia nr. 14/2023 (caz Ion Chirtoacă) – exemplifică atașarea declarațiilor de venit ale părinților din străinătate ca dovadă a provenienței legale a banilor transferați candidatului.