Cheltuielile de judecată în Republica Moldova – componenţă şi recuperare.

Context legal – în Republica Moldova regimul cheltuielilor de judecată este reglementat de Codul de procedură civilă (CPC) şi de Legea taxei de stat. Art. 82 CPC stabileşte că cheltuielile de judecată sunt formate din taxa de stat (suma plătită în beneficiul statului pentru efectuarea actelor procedurale) şi cheltuielile de judecare a pricinii (costuri pentru activităţile necesare judecării cauzei). Aceste cheltuieli au impact direct asupra părţilor într‑un proces civil şi merită cunoscute, atât sub aspectul componenţei lor, cât şi al modului în care pot fi recuperate.

1. Taxa de stat

Taxa de stat este o sumă percepută de instanţă în beneficiul statului pentru activitatea jurisdicţională. Ea se calculează în funcţie de natura şi valoarea acţiunii. În acţiunile patrimoniale taxele sunt proporţionale cu valoarea pretenţiei, iar în acţiunile nepatrimoniale şi alte situaţii prevăzute de lege taxele sunt stabilite în sume fixe. Art. 83 CPC şi Legea taxei de stat prevăd numeroase acte pentru care trebuie achitată această taxă (de exemplu, depunerea cererii de chemare în judecată, cererea de apel, cererea de recurs sau cererea de declarare a insolvabilităţii). Persoana care depune cererea este obligată să achite taxa corespunzătoare.

Exonerarea de taxă

Nu orice persoană este obligată să plătească taxa de stat. Art. 85 CPC instituie categorii de persoane şi litigii pentru care taxa este scutită. De exemplu, sunt scutite cererile privind:

• reinstalarea în câmpul muncii ori plata salariilor restante;
• protecţia drepturilor de autor şi a invenţiilor;
• pensiile alimentare şi alte pensii sociale;
• repararea prejudiciilor cauzate prin vătămarea sănătăţii sau decesul unei persoane;
• compensarea daunelor provocate mediului.

Aceste exonerări au scopul de a asigura accesul la justiţie pentru categorii vulnerabile sau pentru litigii de importanţă socială.

2. Cheltuielile de judecare a pricinii

Art. 90 CPC reglementează cheltuielile de judecare a pricinii, care sunt costurile necesare pentru desfăşurarea efectivă a procesului. BizLaw rezumă această listă astfel:

1. Sume plătite martorilor, interpreţilor, experţilor şi specialiştilor. Aceste sume acoperă onorariile persoanelor care asistă instanţa (de exemplu, martori sau experţi) şi se plătesc anticipat de partea care a solicitat serviciul.
2. Cheltuieli pentru efectuarea cercetării la faţa locului– costuri legate de deplasarea instanţei sau a participanţilor pentru a examina un bun, un teren etc.
3. Cheltuieli de înştiinţare şi chemare a părţilor în judecată – includ taxele poştale şi alte costuri de comunicare.
4. Cheltuieli de transport şi de cazare suportate de părţi şi de alţi participanţi pentru a se prezenta la şedinţă.
5. Costurile interpretului pentru cetăţeni străini sau apatrizi atunci când tratatele internaţionale nu prevăd altfel.
6. Cheltuieli de căutare a pârâtului – costuri generate de localizarea persoanei chemate în judecată.
7. Cheltuieli de efectuare a expertizei– costuri pentru rapoartele de expertiză tehnică sau financiară.
8. Cheltuieli de executare a actelor judiciare – cheltuieli legate de punerea în executare a hotărârilor.
9. Cheltuieli de asistenţă juridică – onorariile avocaţilor, atunci când partea este asistată de avocat.
10. Cheltuieli de declarare a insolvabilităţii.
11. Compensaţii pentru timpul de muncă pierdut de participanţi.

Art. 90 CPC prevede că aceste cheltuieli trebuie depuse în avans în contul de depozit al instanţei de către partea care solicită măsurile respective; dacă acţiunea este iniţiată de instanţă sau cererea este depusă de ambele părţi, cheltuielile sunt avansate în proporţii egale. Codul nu permite scutirea de plată a acestor sume; neplata în termen duce la pierderea dreptului de a cita martori ori de a efectua expertiza.

3. Repartizarea şi recuperarea cheltuielilor de judecată

Cheltuielile de judecată nu rămân în sarcina statului, ci sunt repartizate între părţi potrivit art. 94 CPC. Conform acestor prevederi, partea care pierde procesul este obligată să plătească părţii care a câştigat cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea este admisă în parte, reclamantul primeşte cheltuielile proporţional cu partea admisă, iar pârâtul suportă cheltuieli proporţional cu partea respinsă. Când există mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, instanţa poate dispune o compensare egală, proporţională sau solidară, în funcţie de interesul fiecăruia şi de natura litigiului.

Despăgubirea pentru timpul de muncă pierdut şi cheltuielile de asistenţă juridică

Art. 95 CPC permite instanţei să acorde despăgubiri pentru timpul de muncă pierdut dacă una dintre părţi a intentat o acţiune nefondată sau a tergiversat nejustificat procesul. Cuantumul se stabileşte în funcţie de circumstanţele cauzei şi de remuneraţia specifică profesiei părţii afectate. De asemenea, art. 96 CPC obligă partea care a pierdut procesul să compenseze cheltuielile de asistenţă juridică ale celeilalte părţi, în măsura în care acestea sunt reale, necesare şi rezonabile. Dacă partea câştigătoare a beneficiat de asistenţă juridică calificată garantată de stat, plata acestor servicii revine părţii care a pierdut.

4. Restituirea şi exonerarea cheltuielilor

CPC şi Legea taxei de stat prevăd situaţii în care taxa de stat sau cheltuielile de judecată sunt restituite. De exemplu, dacă cererea este retrasă înainte de examinare sau dacă instanţa returnează cererea din motive procedurale, taxa de stat poate fi restituită parţial. În situaţiile în care o persoană este scutită de la plata taxei de stat (art. 85 CPC), instanţa nu va solicita plata acestei taxe, însă dacă persoana pierde procesul, cheltuielile efective suportate de instanţă pot fi recuperate de la partea adversă. Atunci când o hotărâre este modificată de o instanţă superioară, repartizarea cheltuielilor poate fi schimbată corespunzător.

Concluzii

Cheltuielile de judecată în Republica Moldova se împart în taxa de stat şi cheltuielile de judecare a pricinii. Taxa de stat este percepută de instanţă în beneficiul statului şi se stabileşte în funcţie de obiectul acţiunii. Cheltuielile de judecare a pricinii includ o gamă largă de costuri – de la onorariile martorilor şi experţilor la cheltuieli de deplasare, expertiză, asistenţă juridică sau declararea insolvabilităţii. Partea care solicită efectuarea acestor activităţi trebuie să achite sumele în avans, iar la finalul procesului partea care pierde este obligată să ramburseze cheltuielile celeilalte părţi. Există scutiri de taxă pentru litigii de interes social, iar instanţa poate acorda despăgubiri pentru timpul de muncă pierdut şi cheltuielile de asistenţă juridică. Un bun management al procesului presupune cunoaşterea acestor reguli, astfel încât părţile să prevadă costurile, să depună sumele necesare şi să solicite la timp recuperarea cheltuielilor justificate.