Executorul judecătoresc are rolul de organ al statului în realizarea silită a creanțelor, însă activitatea lui trebuie să respecte drepturile debitorului. Conform Codului de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004, la începutul procedurii de executare executorul emite o încheiere de intentare a procedurii de executare, care servește la informarea oficială a debitorului despre demararea executării. Art. 56 alin. (1) din Codul de executare prevede că această încheiere “se expediază creditorului şi debitorului în termen de 3 zile”ro.scribd.com. Astfel, încă din prima etapă debitorul este înștiințat despre procedura silită ce urmează să fie pusă în aplicare.
De asemenea, executorul trebuie să explice părților drepturile și opțiunile ce le revin. Prin aceeași art. 56 alin. (3) CE, executorul “explică părților dreptul lor de a încheia o tranzacție”ro.scribd.com. În practică, aceasta înseamnă că, pe lângă încheierea formală, executorul trebuie să informeze debitorul (și creditorul) despre posibilitatea efectuării plății voluntare, despre termenele acordate pentru executare benevolă și despre consecințele trecerii la executarea silită. Potrivit art. 25 din Codul de executare, executorul are chiar dreptul să convoace la biroul său participanții procedurii pentru a le explica detaliat modul de desfășurare al executării. Astfel, “executorul judecătoresc este în drept să cheme participanţii la procesul de executare la oficiul de executare pentru a coordona cu ei modalitatea de executare şi a-i familiariza cu procedura de executare”ro.scribd.com. Deși acest articol îi conferă executorului o facultate de informare suplimentară, practica profesională și principiul bunei credințe impun ca debitorul să fie cât mai clar informat despre pașii următori.
- Încheierea de intentare a executării: executorul judecătoresc emite o încheiere prin care înregistrează pornirea procedurii de executare. Aceasta se comunică obligatoriu atât creditorului, cât și debitorului (art. 56 CE)ro.scribd.com. Prin încheiere se aduce la cunoștință debitorului obiectul creanței, data de la care începe procedura și eventualele termene acordate pentru executare benevolă.
- Explicarea drepturilor: executorul trebuie să le explice părților dreptul de tranzacţionare (art. 56 alin. (3) CE)ro.scribd.com. Debitorul trebuie să știe că poate negocia achitarea datoriei direct cu creditorul sau că are dreptul să conteste oricare act al executorului în condițiile legii.
- Convocarea la birou: executorul poate să convoace oficial debitorul (şi creditorul) la biroul de executare pentru detalii. În acea întâlnire, executorul familiarizează debitorul cu procedura de executare, detaliind etapele și restricțiile care pot fi aplicate (art. 25 pct. (4) CE)ro.scribd.com.
- Transmiterea actelor executoriale: toate actele executorului (încheieri, somații, citații) se comunică formal părților. Art. 59 CE stabilește că încheierea și înștiințarea executorului “se trimit destinatarului prin poștă sau prin curier”ro.scribd.com. Dacă debitorul lipsește, documentele pot fi înmânate unui membru de familie sau altei persoane cu funcție de răspundere la domiciliul acestuiaro.scribd.com. Refuzul de a primi actele se consemnează prin proces-verbal, însă nu împiedică executarea.
După ce procedura este declanșată și debitorul a fost înștiințat, executorul poate aplica măsuri de asigurare a executării (restrictive pentru debitor). Conform art. 57 CE, executorul poate dispune, de exemplu, sechestru asupra bunurilor sau blocarea conturilor bancare ale debitorului ori interdicții de anumite acte (art. 57 lit. a-c)ro.scribd.com. Aceste măsuri se stabilesc tot prin încheieri ale executorului şi pot fi contestate în instanță. Esențial este că și pentru aplicarea fiecărei măsuri restrictive debitorul trebuie informat: încheierea care dispune sechestrul, poprirea sau alte interdicții îi este comunicată în condițiile legii (art. 59 CE)ro.scribd.com. În fapt, orice restricție a drepturilor patrimoniale ale debitorului (de ex., poprire, sechestru, blocarea conturilor) izvorăște dintr-un act scris al executorului care este comunicat debitorului. Astfel, legea asigură ca debitorul să fie informat înainte de efectuarea oricărei constrângeri.
În concluzie, executorul judecătoresc are obligația legală de a informa debitorul despre întregul proces de executare înainte de a-i restrânge drepturile. Acest lucru rezultă din dispozițiile Codului de executare (ex. art. 56 şi 59 CE)ro.scribd.comro.scribd.com şi corespunde principiilor constituționale ale dreptului la apărare şi ale executării legale. Comunicarea în timp util a actelor de executare îi permite debitorului să-și cunoască opțiunile (plată benevolă, contestații, etc.) şi să-şi exercite drepturile procesuale. Încălcarea acestei obligații de informare poate fi sancționată prin anularea actelor executorului şi reiarea procedurii cu respectarea formei legale. În sprijinul debitorului, Legea executorilor judecătorești (nr. 113/2010) subliniază că executorul trebuie să asigure o activitate de executare transparentă şi eficientă, cu protejarea intereselor ambelor părți.
Surse: Codul de executare al RM nr.443/2004, art. 56(1–3), art. 57(1–2), art. 59(1–2)ro.scribd.comro.scribd.comro.scribd.comro.scribd.com.