Solistul trupei germane Rammstein, Till Lindemann, a filmat în august 2025 videoclipul piesei „Prostitution” în Republica Moldova, inclusiv pe teritoriul Spitalului Clinic de Psihiatrie Codru (Chișinău). Conducerea spitalului s-a lăudat că este o „premieră artistică internațională unică”, permițând filmarea în Casa de Cultură a instituției și susținând că pacienții nu au fost implicați și nici spațiile medicale nu au fost folosite.
Totuși, administrația a recunoscut că nu a știut conținutul piesei și al versurilor înainte de a aproba filmarea. Practic, a pus la dispoziție spațiul fără să evalueze impactul etic și simbolic.
Problema centrală nu este doar gustul artistic, ci demnitatea pacienților.
În timp ce avocații și activiști la nivel național și internațional încearcă să combată stigmatizarea persoanelor cu boli mintale și să le integreze în societate, acest videoclip întărește stereotipul vechi care prezintă spitalele de psihiatrie ca locuri sinistre, haotice și sexualizate.
Chiar dacă pacienții nu au fost filmați, instituția care îi îngrijește a permis asocierea propriului nume și spațiu cu un mesaj stigmatizant. Publicul larg vede acum un spital psihiatric real asociat cu imagini de horror și cu tema prostituției, ceea ce perpetuează discriminarea.
Dacă e să analizăm piesa, aceasta este explicită și provocatoare, cu versuri despre prostituție ca „nevoie eternă a bărbaților”. Tonul este vulgar și cinic, iar temele sunt prezentate fără vreo intenție de protejare a demnității umane.
Această estetică ar putea fi considerată o satiră, dar combinată cu decorul spitalului de psihiatrie produce o asociere nocivă: sugerează indirect că instituțiile psihiatrice sunt locuri de desfrâu sau devianță, alimentând prejudecăți împotriva pacienților.
Vă mai aduceți aminte de violurile fetelor cu probleme mintale de la Bălți? ele nu au fost prostituate, ele au fost zeci de ani victime, și acum, să accepți o astfel de “arta” ?
Pentru pacienții psihiatrici, stigmatizați și marginalizați deja, aceasta nu este artă, ci exploatarea unei vulnerabilități.
Un spital de psihiatrie nu ar trebui să devină decor pentru un astfel de proiect, pentru că el reprezintă un loc de vindecare și refugiu. Decizia spitalului arată lipsă de responsabilitate și de înțelegere a impactului asupra pacienților și a imaginii publice.
Probabil că într-o țară cu standarde etice mai stricte, cum este Germania, nu s-ar fi permis o astfel de filmare într-o instituție medicală. În Moldova, însă, dorința de „vizibilitate artistică” a prevalat în fața demnității celor vulnerabili.
Acest caz trebuie să fie o lecție: libertatea artistică nu justifică exploatarea sau stigmatizarea unui grup vulnerabil. Spitalele nu sunt platouri de filmare pentru imagini provocatoare. Persoanele cu boli mintale au nevoie de sprijin, respect și protecție – nu de asocierea cu grotescul.