Vetting și Pre-vetting în Republica Moldova: Concept, Evoluție și Implicații Legale.

Noile mecanisme de evaluare extraordinară: definiții și rol

Vetting și pre-vetting sunt proceduri de verificare extraordinară a integrității judecătorilor și procurorilor, introduse ca parte a reformei justiției în Republica Moldova. Termenul vetting provine din engleză și înseamnă „verificare” sau evaluare. În contextul reformei justiției, aceste mecanisme presupun evaluarea externă, de către comisii speciale, a integrității financiare și etice a magistraților – adică verificarea averilor, reputației profesionale și respectării normelor deontologice.

Pre-vetting-ul este etapa inițială, premergătoare vetting-ului general. El vizează verificarea integrității candidaților la funcții în organele de autoadministrare ale sistemului judecătoresc și al procuraturii, anume Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) și colegiile subordonate acestoravettingmd.eu. Pre-vetting-ul are caracter voluntar: el este obligatoriu doar pentru persoanele care aspiră la aceste funcții-cheie, nefiind impus magistraților care nu participă la concursurile respectivevettingmd.eu. În cazul în care un candidat nu promovează pre-vetting-ul, singura consecință juridică este excluderea sa din concursul pentru funcția respectivă – candidatul nu este sancționat disciplinar și își poate continua activitatea anterioarăvettingmd.eu.

Vetting-ul, în schimb, reprezintă etapa ulterioară și mult mai cuprinzătoare de evaluare extraordinară a tuturor judecătorilor și procurorilor din anumite poziții de rang înalt. În baza legislației recente, vetting-ul acoperă: judecătorii în exercițiu ai Curții Supreme de Justiție (CSJ) și candidații la funcția de judecător al CSJ; toți judecătorii Curților de Apel, președinții și vicepreședinții de judecătorii; conducerea Procuraturii Generale; procurorii din Procuratura Anticorupție și PCCOCS; precum și procurorii-șefi și adjuncții lor din procuraturile teritorialevettingmd.eu. Vetting-ul este obligatoriu pentru toți acești magistrați aflați în funcție – nu mai este opțional, ca la pre-vetting. Consecințele nepromovării sunt substanțial mai severe: magistratul este eliberat din funcție, cu interdicția de a ocupa o funcție de judecător sau procuror (ori altă funcție publică de demnitate) timp de 5–7 anivettingmd.eu. Cu alte cuvinte, vetting-ul poate duce la înlăturarea definitivă, pe termen lung, a magistraților considerați inadecvați din perspectiva integrității.

Rolul acestor mecanisme este de a curăța sistemul judiciar de corupție și lipsă de integritate, ca premisă pentru recâștigarea încrederii publice în justiție. Ele reprezintă un răspuns la problemele cronice ale sistemului (corupție endemică, influențe nelegitime, „justiție selectivă”) semnalate de societatea civilă și confirmate de percepția publică. În 2020, odată cu instalarea unei guvernări pro-europene la Chișinău, s-a decis inițierea unei asemenea evaluări extraordinare a actorilor din sistemul judiciar, ca parte a angajamentelor de consolidare a statului de drept și de apropiere de standardele UEfreedomhouse.orgfreedomhouse.org. Partenerii internaționali ai Moldovei (UE, SUA ș.a.) au susținut puternic acest demers, inspirat din modelul de reformă aplicat anterior în Albaniafreedomhouse.orgfreedomhouse.org.

Prin esență, vetting-ul urmărește reformarea corpului judecătoresc și a procurorilor prin eliminarea celor corupți sau lipsiți de integritate și confirmarea doar a magistraților integri. Pre-vetting-ul a fost conceput ca o etapă de selecție preliminară a celor care urmează să conducă organele de auto-administrare judecătorească, asigurând că tocmai membrii CSM și CSP – care ulterior vor decide soarta magistraților evaluați – sunt ei înșiși integri. Astfel, se creează un efect de “curățare din interior”, dar cu sprijin extern: comisiile speciale de evaluare includ experți naționali și internaționali și funcționează independent de structurile existente, tocmai pentru a evita capturarea sau bias-ul corporativ.

Evoluția vetting-ului și pre-vetting-ului în Republica Moldova (cadrul legal intern)

Implementarea acestor mecanisme în Moldova a presupus modificări legislative importante și a cunoscut un parcurs complex. Reforma a debutat oficial în anul 2022, după ce autoritățile au depășit unele obstacole constituționale și opoziția din partea vechiului sistem.

Baza legală. La 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26/2022 „privind unele măsuri de selectare a candidaților pentru organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor” – actul normativ care a instituit pre-vetting-ulnewsmaker.md. În paralel, Constituția Republicii Moldova a fost amendată pentru a permite evaluarea extraordinară a judecătorilor și procurorilor, dat fiind că anterior principiul inamovibilității judecătorilor și autonomia CSM/CSP ridicau probleme juridice. Noile prevederi constituționale (art. 125^1) au creat baza pentru evaluarea externă a integrității magistraților, astfel încât aceasta să fie posibilă fără a încălca principiul independenței justiției, prin implicarea limitată a unor experți externi în proces și menținerea deciziei finale la organele judiciare.

Ulterior, în 2023, Parlamentul a adoptat și cadrul legal pentru vetting-ul propriu-zis al judecătorilor și procurorilor în funcție. Două legi notabile în acest sens sunt: Legea nr. 65/2023 (din martie 2023), care a prevăzut evaluarea externă a judecătorilor CSJ și a candidaților la funcția de judecător al CSJfreedomhouse.orgfreedomhouse.org, și Legea nr. 252/2023 (adoptată în a doua jumătate a anului 2023), care a extins procedura de vetting la judecătorii Curților de Apel, la șefii instanțelor inferioare și la procurorii din funcțiile-cheie. Potrivit acestor legi, s-au creat două comisii de evaluare permanente: una pentru judecători și alta pentru procurori, fiecare din 6 membri (câte 3 experți naționali numiți de Parlament și 3 experți străini recomandați de partenerii de dezvoltare)newsmaker.md. Legea stipulează explicit că aceste comisii nu sunt autorități publice obișnuite, ci organisme ad-hoc, și că activitatea lor este confidențială în mare parte, pentru a proteja datele personale și anchetele în cursvettingmd.orgvettingmd.org. Rapoartele finale ale comisiilor au însă caracter public și consecințe asupra carierei magistraților evaluați.

Desfășurarea pre-vetting-ului (2022–2023). După adoptarea legii pre-vetting, Comisia de evaluare nr.1 (pentru candidații la CSM și CSP) a fost constituită în aprilie 2022newsmaker.md. Ea a început evaluarea efectivă a circa 100 de candidați în vara anului 2022unimedia.info, proces care a inclus colectarea declarațiilor de avere și interese, verificări în bazele de date, solicitări de informații confidențiale, urmate de interviuri publice cu fiecare candidat. Etapa interviurilor a demarat în octombrie 2022 și s-a încheiat în martie 2023newsmaker.md. Comisia a emis pentru fiecare candidat o decizie motivată de promovare sau nepromovare a evaluării integrității.

Rezultatele pre-vetting-ului au evidențiat un filtru drastic: mulți pretendenți la funcțiile de membru CSM/CSP au picat testul integrității. Conform datelor oficiale, în prima rundă a pre-vetting-ului au fost evaluați 39 de candidați la CSM, dintre care doar 5 judecători și 9 reprezentanți ai altor profesii juridice au promovat (în total 14 persoane)freedomhouse.org. Situația a fost similară la CSP: din 20 de candidați evaluați, doar 9 au trecut evaluareafreedomhouse.org. Cu toate acestea, comisia și-a făcut datoria de a prezenta candidații promovați pentru alegerile noilor organe de autoadministrare.

A urmat procesul de constituire a noului CSM și CSP, marcat de unele blocaje temporare. La Adunarea Generală a Judecătorilor din 17 martie 2023 (convocată pentru alegerea noilor membri ai CSM), judecătorii prezenți au refuzat inițial să voteze, motivând că trebuiau mai întâi soluționate contestațiile candidaților respinși de comisia de pre-vettingnewsmaker.md. Într-adevăr, un număr de judecători care eșuaseră evaluarea au atacat în instanță deciziile Comisiei nr.1, iar completul special al Curții Supreme de Justiție (CSJ) nu apucase încă să se pronunțe pe 17 martie. Prin urmare, alegerile pentru CSM s-au amânat și abia la a doua Adunare Generală, pe 28 aprilie 2023, s-a reușit alegerea unei noi componențe a CSM dintre candidații care trecuseră pre-vetting-ulnewsmaker.mdnewsmaker.md. Un scenariu similar s-a petrecut și la procurori: Adunarea Generală a Procurorilor, planificată inițial în august 2023, a fost amânată deoarece câțiva procurori care căzuseră testul (și deci nu puteau candida) au cerut amânarea până la soluționarea contestațiilor lornewsmaker.md. În cazul lor, CSJ a și dispus re-evaluarea a trei procurori contestați, însă Comisia și-a menținut deciziile negative după reexaminarenewsmaker.md. Abia pe 22 decembrie 2023 Adunarea Generală a Procurorilor a reușit să aleagă noua componență a CSPnewsmaker.md.

Prin urmare, prima etapă – pre-vetting-ul – s-a întins pe aproape doi ani (2022–sfârșit 2023) până la instalarea noilor organe de autoadministrare. Chiar și așa, procesul nu s-a încheiat complet: atât în CSM, cât și în CSP au rămas locuri vacante, din cauză că nu s-au găsit suficienți candidați integri pentru toate pozițiilenewsmaker.md. De exemplu, în noul CSM nu era reprezentat încă un judecător de la Curțile de Apel sau de la CSJ, întrucât foarte puțini judecători de apel/CSJ au promovat pre-vetting-ul (doar 5 din 27 de judecători candidați au trecut testul)newsmaker.md. La CSP a rămas vacant postul destinat unui reprezentant al societății civile, deoarece candidatul guvernului nu a promovat. În consecință, autoritățile au anunțat concursuri repetate pentru aceste poziții, noii candidați urmând să fie evaluați la rândul lor de către Comisia Pre-Vetting în runde suplimentare. Acest fapt subliniază caracterul de proces continuu al pre-vetting-ului până la completarea integrală a organelor de conducere cu persoane integre.

Demararea vetting-ului general (din 2023). Odată instalate noile CSM și CSP, Republica Moldova a trecut la etapa evaluării întregului sistem judiciar. Conform legilor adoptate, s-au constituit Comisia de evaluare a judecătorilor (denumită uneori „Comisia nr.2”) și Comisia de evaluare a procurorilor („Comisia nr.3”), fiecare cu câte 6 membri (3 naționali și 3 internaționali)newsmaker.md. Rolul acestor comisii este de a verifica toți subiecții vizați de lege, în ordinea stabilită de priorități. Potrivit cadrului normativ, evaluarea judecătorilor CSJ (inclusiv a candidaților la CSJ) a avut prioritate, urmată de evaluarea judecătorilor de apel și a conducătorilor de instanțe, iar în paralel evaluarea procurorilor de rang înalt.

Comisia de evaluare a judecătorilor și-a început activitatea la 27 iulie 2023newsmaker.md, imediat după intrarea în vigoare a noilor legi privind vetting-ul. Primul obiectiv a fost Curtea Supremă de Justiție: la momentul respectiv, CSJ rămăsese cu foarte puțini judecători activi, deoarece mulți își prezentaseră demisia în anticiparea reformei (în martie 2023, 20 de judecători ai CSJ demisionaseră în bloc, invocând motive diverse, ceea ce practic a paralizat temporar activitatea instanței supremefreedomhouse.org). Legea nr.65/2023 a prevăzut reducerea numărului de judecători ai CSJ și reevaluarea de la zero a celor rămași, precum și a noilor candidați ce urmau a fi numiți. Astfel, Comisia nr.2 avea de verificat 5 judecători ai CSJ încă în funcție și 24 de candidați înscriși la concursul pentru suplinirea posturilor vacante la CSJnewsmaker.md. Evaluarea a constat în analizarea declarațiilor detaliate (averi pe ultimii 5 ani, chestionar de etică) și audieri individuale. Primele interviuri ale judecătorilor CSJ au avut loc în noiembrie 2023, iar la sfârșitul lunii decembrie 2023 Comisia a emis deja primele rapoarte: un judecător în funcție și doi candidați la CSJ au fost declarați promovați cu succesnewsmaker.md. Cazul judecătoarei Aliona Miron a devenit emblematic – ea a fost prima judecătoare de la CSJ care a promovat vetting-ul, raportul pozitiv al Comisiei fiind confirmat de CSM la 13 februarie 2024newsmaker.mdnewsmaker.md.

În continuare, procesul s-a extins la Curțile de Apel. În a doua jumătate a anului 2024, Comisia de evaluare a demarat verificarea judecătorilor de la Curțile de Apel Bălți, Cahul, Comrat (regiunile Nord și Sud), precum și a celor din Curtea de Apel Chișinău (denumită și Curtea de Apel Centru). Acest moment a generat un adevărat șoc în sistem: confruntați cu perspectiva vetting-ului, un număr semnificativ de judecători de apel au preferat să demisioneze din proprie inițiativă înainte de a fi evaluați. Presa a relatat că în primăvara 2024, 21 de judecători ai Curții de Apel Chișinău (aproape jumătate din efectivul instanței) și-au dat demisia, refuzând să fie supuși verificării integritățiimoldova.europalibera.org. Situația s-a repetat și la celelalte curți de apel: 15 judecători de la CA Bălți și CA Cahul au părăsit sistemul înainte de începerea controalelor, alegând pensionarea sau alte motive pentru a evita vetting-ulmoldova.europalibera.org. Aceste demisii în masă confirmă impactul profund al reformei – practic, vetting-ul a forțat plecarea voluntară a magistraților care se temeau că nu vor trece testul integrității, ceea ce autoritățile au interpretat ca pe o dovadă că “problema era reală și vetting-ul justificat”verfassungsblog.deverfassungsblog.de.

Chiar dacă aceste demisii au creat probleme (vacantând multe posturi și sporind volumul de muncă al magistraților rămași), Comisia și-a continuat activitatea cu cei rămași. La începutul anului 2025 au apărut și primele rezultate oficiale la nivel de curți de apel: în martie 2025, trei judecători de la Curtea de Apel Chișinău (Centru) au fost anunțați ca primii magistrați de apel care au promovat evaluarea de integritate în vettingmoldova.europalibera.org. Rapoartele pozitive ale Comisiei urmează să fie confirmate de CSM, care decide menținerea în funcție, iar pentru cei care pică, CSM dispune eliberarea din funcție și interdicția de a mai activa 5–7 animoldova.europalibera.orgmoldova.europalibera.org. Toate deciziile CSM pot fi contestate ulterior la Curtea Supremă de Justiție, asigurându-se astfel un drept de recurs efectiv pentru magistrații nemulțumițimoldova.europalibera.org.

Este de remarcat că procesul de vetting este unul de durată. Membrii comisiilor de evaluare au subliniat că o asemenea examinare minuțioasă necesită timp pentru colectarea și analizarea informațiilor, precum și pentru a oferi fiecărui subiect șansa de a se explica și de a prezenta dovezi în apărarea sanewsmaker.mdnewsmaker.md. Scopul este ca nicio decizie să nu fie arbitrară sau eronată, dată fiind gravitatea consecințelor (pierderea funcției și afectarea carierei pe termen lung)newsmaker.mdnewsmaker.md. Prin lege, magistrații au posibilitatea să renunțe la funcție înainte de începerea evaluării, fără sancțiuni – dar dacă demisia intervine după ce verificarea a început deja, ea este considerată echivalentă cu nepromovarea vetting-uluivettingmd.orgvettingmd.org (adică magistratul este tratat ca și cum ar fi picat testul, cu interdicțiile de rigoare). Această prevedere încurajează pe cei indeciși să opteze fie pentru a ieși onorabil din sistem la început, fie să se supună evaluării până la capăt.

În prezent (octombrie 2025), procesul de vetting în Moldova este în plină desfășurare. Autoritățile se confruntă cu provocări logistice și financiare – de exemplu, finanțarea externă asigurată de parteneri (precum USAID pentru evaluarea procurorilor) a întâmpinat dificultăți, ceea ce a determinat-o pe președinta Maia Sandu să avertizeze că ritmul vetting-ului ar putea încetini din lipsă de fonduri, până la identificarea unor resurse suplimentareunimedia.infounimedia.info. Cu toate acestea, responsabilii din Comisia de evaluare a judecătorilor au dat asigurări că procesul va continua conform planificării, nefiind afectat semnificativ de problemele de finanțareunimedia.info.

În concluzie, Republica Moldova a pus bazele unui mecanism complex de evaluare extraordinară a justiției – un demers fără precedent pentru țara noastră, inspirat din experiențe externe, care deja produce efecte vizibile (înlăturarea unor magistrați controversați, reînnoirea parțială a corpului judiciar). Rămâne însă esențial ca implementarea să se realizeze cu respectarea strictă a garanțiilor legale și a drepturilor fundamentale, pentru a evita transformarea reformei într-o vendetă sau într-un factor de instabilitate.

Exemple comparate din alte țări: lecții pentru Moldova

Moldova nu este singura țară din regiune care recurge la vetting ca soluție extraordinară pentru epurarea justiției. Mecanisme similare, adaptate contextului local, au fost implementate sau propuse în mai multe state din Europa de Sud-Est în ultimul deceniu, în special sub impulsul condiționalităților de integrare europeană. Vom prezenta succint trei cazuri relevante – Albania, Ucraina și Georgia – evidențiind atât realizările, cât și provocările acestor abordări.

Albania este adesea citată ca precedentul cel mai influent. În 2016, Albania a inițiat o amplă reformă constituțională și legislativă a sistemului judiciar, sub supravegherea strânsă a UE și a SUA, introducând un proces excepțional de reevaluare a tuturor judecătorilor și procurorilor în funcție. A fost creată o Comisie Independentă de Calificare (IQC) pentru evaluarea în primă instanță și o Cameră de Apel specială (SAC) pentru contestații, ambele asistate de monitori internaționali (Operațiunea de Monitorizare Internațională – IMO). Vetting-ul albanez s-a concentrat pe trei criterii principale înscrise chiar în Constituție: verificarea averilor (asset assessment), evaluarea reputației și eventualelor legături cu crima organizată (background assessment) și evaluarea competenței profesionalesaccuccipartners.comsaccuccipartners.com. Procedura a fost una riguroasă și transparentă, fiecare decizie fiind motivată public și transmisă spre validare Consiliului Legislativ (pentru demiteri) sau Președintelui (pentru confirmări).

Rezultatele din Albania au fost pe măsura fermității procesului: după prima fază a vetting-ului, circa 60% dintre magistrați au fost eliminați din sistem. Conform datelor oficiale, din aproximativ 400 de judecători evaluați, 207 au fost demiși sau au demisionat voluntar când au realizat că nu pot justifica anumite bunuri, și doar 165 au fost confirmați în funcțiiverfassungsblog.de. Mulți au preferat să își prezinte demisia înainte sau în cursul procedurii (peste 100 de judecători și procurori au renunțat la posturi la începutul vetting-ului, pentru a evita investigațiile amănunțite asupra averilor lor)verfassungsblog.deverfassungsblog.de. Acest exod a dus la o reducere drastică a efectivelor: în 2023, Albania ajunsese să aibă în jur de 250 de judecători activi, față de peste 400 înainte de reformăverfassungsblog.de. Partea pozitivă este că cei rămași (și noii judecători recrutați între timp) formează teoretic un nucleu cu standarde de integritate mult ridicate; s-a constatat și o intensificare a urmăririi penale a actelor de corupție la nivel înalt, semn că reforma începe să producă efecte în termeni de responsabilizareverfassungsblog.de. Însă costurile reformei nu sunt neglijabile: lipsa de personal judiciar a provocat un blocaj sever al instanțelor. După cum notează chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a ajuns ca durata medie de soluționare a dosarelor în instanțele albaneze să crească de cinci ori (de la ~250 de zile la peste 1250 de zile în cauzele civile) din cauza numărului insuficient de judecători disponibiliverfassungsblog.deverfassungsblog.de. Backlog-ul (restanțele de dosare) a atins cote alarmante, iar accesul la justiție a fost temporar îngreunat, necesitând măsuri suplimentare pentru eficiență (reorganizarea hărții judiciare, delegarea judecătorilor, creșterea numărului de locuri la Institutul de Magistratură etc.)verfassungsblog.deverfassungsblog.de. Cu toate acestea, reforma din Albania este percepută ca un “rău necesar”, un sacrificiu pe termen scurt pentru a asana justiția de corupție și a recâștiga încrederea publicului. Eforturile albaneze au fost salutate de instituțiile europene, care au prelungit mandatele comisiilor de vetting și continuă monitorizarea până în 2026europeanwesternbalkans.com.

Ucraina a avut o abordare diferită, mai graduală, a evaluării integrității judiciare. După Revoluția Euromaidan (2014), Ucraina a adoptat măsuri de lustrație care au afectat anumiți demnitari (inclusiv unii judecători implicați în condamnarea protestatarilor), însă nu a existat un vetting generalizat imediat. În perioada 2016–2019, Ucraina a desfășurat un proces de “evaluare a calificărilor” pentru judecători, gestionat de instituțiile judiciare tradiționale (Comisia Superioară de Calificare – HQC – și Consiliul Superior al Justiției), asistate totuși de un organism de integritate al societății civile (Consiliul Public de Integritate). Acest proces a vizat atât competența profesională, cât și integritatea (verificarea declarațiilor de avere, stilului de viață, respectarea eticii). Rezultatele inițiale nu au fost mulțumitoare – multe decizii controversate au permis judecătorilor cu probleme de integritate să rămână în funcție, ceea ce a dus la dizolvarea vechii Comisii de Calificare în 2019 și la necesitatea unui “reset” a reformeikyivindependent.comkyivindependent.com.

Abia recent, în contextul candidaturii Ucrainei la UE, procesul de vetting judiciar a fost reluat și întărit. În 2021–2022, sub îndrumarea Comisiei de la Veneția, Ucraina a înființat un Consiliu al Eticii compus și din experți internaționali, care a evaluat candidații la Consiliul Superior al Justiției – similar cu pre-vetting-ul moldovenesc. Apoi, în iunie 2023, a fost numită o nouă Comisie de Calificare (HQC) cu membri selecționați inclusiv de o comisie independentă (cu reprezentanți occidentali), iar în noiembrie 2023 procesul de vetting al judecătorilor a fost relansat oficialkyivindependent.comkyivindependent.com. Conform presei ucrainene, această relansare a fost privită ca o condiție-cheie pentru aderarea la UEkyivindependent.com. Primele luni au arătat rezultate mixte: pe de o parte, noua Comisie a început să analizeze dosarele restante și chiar a recomandat demiterea unor judecători cunoscuți pentru abuzuri (inclusiv câțiva implicați în represaliile contra protestatarilor Euromaidan)kyivindependent.com. Pe de altă parte, numeroși judecători cu reputație proastă au rămas în funcții, fie pentru că încă nu au fost evaluați, fie din cauza deciziilor controversate ale organelor de auto-administrare. De exemplu, s-a remarcat că doi dintre cei mai detestați magistrați – Pavlo Vovk (fost președinte al Tribunalului Administrativ Kiev, acuzat de corupție) și Vsevolod Kniaziev (fost președinte al Curții Supreme, cercetat pentru mită) – încă nu au fost definitiv înlăturați și continuă să figureze ca judecătorikyivindependent.comkyivindependent.com. De asemenea, Consiliul Superior al Justiției din Ucraina (care are rol similar CSM-ului, de a aproba demiterile propuse de HQC) a fost reconstituit abia în 2023 și până la începutul lui 2024 nu aprobase încă nicio demitere de judecător în baza vetting-ului, ceea ce indică un ritm lent și posibile rezistențe internekyivindependent.comkyivindependent.com. Cu toate acestea, societatea civilă ucraineană (organizații precum DEJURE, AutoMaidan) monitorizează strict procesul și presează pentru mai multă fermitate și consistență în evaluarea integritățiikyivindependent.comkyivindependent.com. Față de modelul albanez sau moldovenesc, cazul Ucrainei arată o abordare mai conservatoare – vetting-ul este integrat în procedurile obișnuite de evaluare, implicând totuși elemente externe (experți străini în selecția membrilor HQC și un consiliu civic de integritate). Avantajul este că se evită un șoc brusc asupra sistemului (evitând demisiile masive și blocajele), însă dezavantajul poate fi eficiența scăzută: reformiștii ucraineni se plâng că, fără “tăieri radicale”, purificarea justiției riscă să fie incompletă și tergiversată de rețelele informale din sistem. Rămâne de văzut dacă, odată cu presiunea aderării la UE, Ucraina își va accelera evaluarea extraordinară sau va menține această cale mai lentă.

Georgia reprezintă un exemplu de dezbatere încă în curs, ilustrând și argumentele contra vetting-ului. Georgia se confruntă de mai mulți ani cu acuzații de “capturare a justiției” de către un grup restrâns de judecători (așa-numitul “clan judicial”), ceea ce a dus la scăderea încrederii publice. În 2022, Uniunea Europeană a inclus, printre cele 12 condiții pentru ca Georgia să obțină statutul de țară candidată la UE, și necesitatea stabilirii unui sistem de verificare extraordinară a integrității judecătorilor, cu implicarea experților internaționalicivil.ge. Cu alte cuvinte, UE a sugerat Georgiei să adopte un mecanism de tip vetting, măcar pentru pozițiile de conducere din justiție (membrii Consiliului de Justiție, judecătorii Curții Supreme și președinții de instanțe)civil.gecivil.ge. Această recomandare a stârnit însă opoziție acerbă din partea establishment-ului judiciar georgian și a guvernului. În martie 2024, Plenul Curții Supreme a Georgiei a emis un comunicat dur, condamnând ideea de vetting pe motiv că ar submina independența justiției și ar deschide calea controlului politic asupra judecătorilorcivil.gecivil.ge. Judecătorii georgieni argumentează că actualele mecanisme disciplinare și de evaluare sunt suficiente și că o evaluare extraordinară externă ar fi contrară Constituției (Prim-ministrul Irakli Kobakhidze a declarat și el public că vetting-ul judecătorilor ar încălca constituția Georgiei)civil.gecivil.ge. Mai mult, se invocă suveranitatea: întrucât vetting-ul ar implica experți străini cu rol decizional, liderii judiciare georgiene afirmă că ar reprezenta o cedare inadmisibilă a atribuțiilor suverane în favoarea unor actori externicivil.ge. Organizațiile societății civile din Georgia, dimpotrivă, susțin vetting-ul și au propus planuri concrete de implementare graduală, insistând că fără o curățare a sistemului de influențe corupte, celelalte reforme vor fi insuficientecivil.ge. În esență, cazul georgian reflectă tensiunea dintre imperativele reformei și rezistența sistemului: deocamdată, Georgia nu a adoptat vetting-ul, iar viitorul acestui demers depinde de evoluțiile politice și de negocierile cu UE. Este însă notabil că argumentele invocate – protecția independenței judiciare, potențialul abuz politic, lipsa de precedent internațional – au fost și în alte țări subiect de dezbatere, însă experiența Albaniei și Moldovei arată că, printr-un design legislativ atent și garanții procedurale, vetting-ul poate fi derulat conform standardelor statului de drept.

În concluzie, lecția comparată este că vetting-ul nu este o panacee lipsită de riscuri: el poate reuși să elimine o bună parte din corupția judiciară, dar poate cauza și disfuncționalități temporare (cum ar fi deficitul de personal sau politizarea dezbaterii publice). Fiecare țară își adaptează mecanismul propriilor realități, însă un element comun de succes pare a fi implicarea expertizei internaționale (pentru credibilitate) și transparența și corectitudinea procedurilor (pentru legitimitate). Uniunea Europeană, la rândul său, dă semne că susține tot mai mult astfel de măsuri radicale ca precondiții pentru aderare – așa cum se vede în cazul Albaniei, iar mai nou în condițiile impuse Moldovei, Ucrainei și Georgieiverfassungsblog.deverfassungsblog.de. Acest trend reflectă probabil concluzia că fără un șoc al integrității, justițiile post-sovietice riscă să rămână captive corupției și influențelor oligarhice, împiedicând consolidarea statului de drept.

Compatibilitatea vetting-ului și pre-vetting-ului cu drepturile fundamentale (CEDO)

Un aspect crucial al oricărui proces de vetting este asigurarea compatibilității sale cu drepturile omului, în special cu garanțiile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Articolul 6 din Convenție (dreptul la un proces echitabil) și Articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie, care include și reputația profesională) sunt cel mai frecvent invocate în contextul evaluărilor extraordinare ale magistraților. Atât pre-vetting-ul, cât și vetting-ul, deși sunt proceduri de natură administrativ-disciplinară, trebuie să respecte principiile de bază ale unui proces echitabil și să nu încalce disproporționat drepturile individuale ale judecătorilor/procurorilor supuși evaluării. În cele ce urmează vom analiza pe rând aceste aspecte, cu referire la jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) – inclusiv cauzele menționate în întrebare (Kamenos c. Cipru, Gyrlyan c. Rusia, Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda, precum și experiența Albania: Xhoxhaj, Thanza, Cani, Sevdari ș.a.).

Garanțiile procedurale și dreptul la un proces echitabil (Articolul 6 CEDO)

Art. 6 §1 CEDO garantează dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege. Deși acest articol se aplică în principal în materie penală și civilă, Curtea de la Strasbourg a statuat în mod constant că el poate deveni aplicabil și în proceduri disciplinare sau ce privesc drepturi cu caracter civil, inclusiv în proceduri de eliberare din funcție a magistraților, dacă miza pentru reclamant ține de dreptul său la continuarea activității profesionale (un „drept civil”)echr.coe.intechr.coe.int. Practic, un judecător evaluat (și eventual demis) are dreptul ca procedura de evaluare să respecte garanțiile de echitate, iar contestarea deciziei să fie examinată de o instanță ce îndeplinește condițiile de independență și imparțialitate.

În contextul vetting-ului, se ridică mai multe exigențe procedurale din perspectiva art. 6: dreptul la apărare și contradictorialitate, imparțialitatea organelor de evaluare, precum și existența unei căi de atac efective la o instanță „instituită de lege”. Vom detalia fiecare aspect cu exemple jurisprudențiale:

• Dreptul la apărare și contradictorialitate. Persoana supusă vetting-ului trebuie să cunoască acuzațiile sau constatările ce i se impută și să aibă posibilitatea reală de a le combate, prezentând argumente și probe. Orice element de probă folosit împotriva sa ar trebui, în principiu, comunicat pentru a oferi șansa de a formula obiecții. Încălcarea acestor cerințe a fost sancționată de CtEDO, de exemplu, în cauza Thanza c. Albania (2023). Reclamantul Thanza, judecător la Curtea Supremă din Albania, a fost demis prin vetting, parțial în baza unor informații clasificate primite de la serviciile secrete, privind suspiciuni de legături cu crima organizată. Aceste informații nu i-au fost dezvăluite magistratului, nici măcar într-o formă rezumată, invocându-se protecția surselorsaccuccipartners.comsaccuccipartners.com. CtEDO a constatat că o asemenea omisiune i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece reclamantul nu a putut contrazice principalele acuzații ce au stat la baza concedierii salesaccuccipartners.comsaccuccipartners.com. Curtea a subliniat că autoritățile albaneze nu au oferit o justificare suficientă pentru menținerea confidențialității informațiilor și nu au evaluat proporționalitatea restricției impuse dreptului la apărare al judecătoruluisaccuccipartners.comsaccuccipartners.com. Prin urmare, în Thanza, CtEDO a decis încălcarea art. 6 §1, considerând procedura de vetting inechitabilă tocmai din cauza lipsei de transparență și contraditoriuechr.coe.int. Acesta a fost, de altfel, primul caz în care Curtea Europeană a constatat o încălcare a dreptului la un proces echitabil de către un organ de vettingfreedomhouse.org. Mesajul jurisprudenței este clar: chiar dacă unele informații pot fi sensibile, trebuie găsite formule (rezumate, audieri cu uși închise, ș.a.) astfel încât magistratul vizat să poată răspunde la tot ceea ce îl acuză în procedură.
• Imparțialitatea și independența organismelor decidente. Atât comisiile de evaluare, cât și instanțele care judecă eventualele contestații, trebuie să ofere garanții de imparțialitate (să nu fie părtinitoare, să nu aibă conflict de interese) și de independență față de influențe exterioare. O situație problematică poate apărea dacă aceeași autoritate îndeplinește rol dublu de acuzator și judecător, sau dacă membrii organului decident au fost numiți cu nerespectarea legii (punând sub semnul întrebării validitatea „instanței instituite de lege”). În cauza Kamenos c. Cipru (2017), de exemplu, reclamantul – un oficial disciplinat – s-a plâns că a fost judecat de aceiași judecători care inițial formulaseră acuzațiile împotriva sa, adică nu a beneficiat de un tribunal independent de partea acuzatoarehudoc.echr.coe.inthudoc.echr.coe.int. CtEDO i-a dat dreptate, subliniind principiul fundamental că nimeni nu poate fi judecător în propria cauză și că o procedură în care aceeași instanță combină funcții executive și judiciare aduce atingere aparenței de imparțialitate. Transpus la vetting, acest principiu impune ca membrii comisiilor de evaluare să fie obiectivi, să nu aibă antecedente sau interese personale față de cei evaluați, iar procedura să prevadă posibilitatea recuzării oricărui membru cu potențial bias. De asemenea, hotărârile finale de eliberare din funcție ar trebui luate de organe care nu au fost implicate în strângerea probelor sau formularea acuzațiilor inițiale – motiv pentru care, în Moldova, decizia ultimă aparține CSM/CSP (pentru a exista o separare între faza de evaluare și faza decizională).
• „Instanță instituită de lege” – legalitatea compunerii organelor de apel. Conceptul de tribunal stabilit prin lege presupune că orice instanță care decide asupra drepturilor unei persoane să fie constituită conform prevederilor legale aplicabile. O încălcare a acestui aspect poate surveni, de exemplu, dacă o instanță este compusă din judecători numiți printr-o procedură viciată sau neconformă legii. Un caz de referință este Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda (2020), în care Marea Cameră a CtEDO a elaborat criteriile de analiză a situațiilor în care nerespectarea normelor naționale de numire a judecătorilor aduce atingere art. 6. Curtea a arătat că trebuie evaluat: (1) dacă a avut loc o încălcare obiectivă a legii interne în procesul de numire; (2) dacă încălcarea a fost una flagrantă (nu doar o neregularitate minoră); și (3) dacă au existat căi efective de contestare și reparare a acelei nereguli la nivel naționalhudoc.echr.coe.intstrasbourgobservers.com. Aplicând acești pași, în Ástráðsson s-a constatat că puterea executivă islandeză exercitase o influență nepermis de mare în numirea unui judecător la Curtea de Apel, subminând principiul separației puterilor, iar absența unei remedii interne a condus la concluzia că dreptul reclamantului la o instanță instituită de lege fusese încălcat.

Un scenariu similar a apărut în contextul vetting-ului din Albania, în cauza Besnik Cani c. Albania (2022). Reclamantul Cani, un procuror concediat în urma vetting-ului, a descoperit că unul dintre judecătorii din completul de apel disciplinar (SAC) fusese numit ilegal, pe baza unor documente falsificate prezentate de membrul respectivfreedomhouse.orgfreedomhouse.org. Cu alte cuvinte, unul din judecătorii care i-au confirmat destituirea nu îndeplinea el însuși condițiile legale de numire. CtEDO a considerat că, prin admiterea acelui judecător nelegitim în complet, statul albanez nu a garantat dreptul reclamantului de a fi audiat de o instanță stabilită în mod legalfreedomhouse.org. S-a constatat, deci, o violare a art. 6 §1, independent de discuția privind vinovăția sau integritatea reclamantului – pur și simplu prezența unui membru nelegitim a viciat întregul proces. (Curtea a dispus, ca remediu, reluarea procedurii de vetting în cazul Cani, la fel cum recomandase și rejudecarea cauzei unei alte reclamante, Sevdari – despre care vom vorbi la art. 8 – semn că soluția preferată nu este repunerea în funcție directă, ci reexaminarea corectă a integrității de către un organ constituțional compusfreedomhouse.org).

Din aceste precedente, rezultă o lecție clară pentru Moldova: procedurile de vetting trebuie să includă suficiente garanții procedurale (comunicarea acuzațiilor, accesul la dosar, dreptul la un avocat, audieri echitabile) și căile de atac la instanțe trebuie organizate conform legii, asigurând legalitatea compunerii completelor. Legislația moldovenească a încercat să țină cont de aceste cerințe: de exemplu, deciziile Comisiei Pre-Vetting pot fi contestate la un complet special al Curții Supreme de Justiție, iar Legea nr. 26/2022 prevede expres că CSJ poate admite contestația doar dacă au existat erori procedurale grave care afectează echitatea procedurii sau dacă apar elemente de fapt esențiale nevalorificate corectfreedomhouse.orgfreedomhouse.org. Până acum, CSJ a și anulat mai multe decizii ale Comisiei de evaluare în Moldova invocând încălcarea normelor procedurale și a principiului proporționalitățiifreedomhouse.org, semn că mecanismele de control judiciar funcționează. Important este ca, pe mai departe, aceste standarde CEDO de echitate să fie riguros respectate: nicio decizie de excludere a unui judecător nu trebuie să se bazeze pe informații secrete necontradictorii, comisiile trebuie să fie obiective, iar instanța supremă trebuie să vegheze să corecteze eventualele abuzuri sau erori grave. Doar astfel se poate evita ca vetting-ul să fie el însuși declarat în violarea art. 6 de către CtEDO, ceea ce ar compromite însăși credibilitatea reformei (așa cum avertizează analiștii – o eventuală hotărâre CEDO de încălcare în Moldova ar submina și mai mult încrederea publică în eforturile de reformăfreedomhouse.orgfreedomhouse.org).

Dreptul la viață privată, reputație și carieră (Articolul 8 CEDO)

Art. 8 din Convenție protejează, printre altele, viața privată a individului, noțiune care a fost interpretată de Curte în sens larg, incluzând dreptul la reputație și la libera dezvoltare a identității personale, precum și viața profesională în măsura în care afectează viața privată. Concedierea unui magistrat, mai ales dacă este însoțită de constatări privind lipsa de integritate sau de o interdicție de a exercita profesii publice, poate constitui o ingerință în dreptul la viață privată și la onoare, deoarece îi stigmatizează reputația și îi afectează grav parcursul profesional. De aceea, măsurile luate prin vetting trebuie să îndeplinească condițiile art. 8 §2: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim (de exemplu, asigurarea integrității sistemului judiciar și prevenirea corupției – obiective cu siguranță legitime) și să fie necesare într-o societate democratică, adică proporționale cu scopul urmărit.

CtEDO a examinat deja câteva cauze privind magistrați demiși prin vetting sub acest unghi al art. 8. În contextul Albaniei, s-au pronunțat hotărâri importante în decembrie 2022: Nikëhasani și Sevdari c. Albania. Ambele reclamante erau procuroare demise în cadrul vetting-ului – însă situațiile lor erau diferite, iar Curtea a ajuns la concluzii diferite, evidențiind exact importanța proporționalității și a fine tuning-ului în astfel de cazuri.

• În cazul dnei Antoneta Nikëhasani, vetting-ul a scos la iveală dubii serioase privind probitatea sa financiară: s-au constatat neconcordanțe majore în declarațiile de avere, active nejustificate etc., după o examinare atentă a situației saleechr.coe.intechr.coe.int. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a considerat că destituirea ei era justificată de imperativul integrității sistemului și nu a constituit o măsură disproporționată. Nu a existat așadar o violare a art. 8 în privința acestei reclamanteechr.coe.intechr.coe.int, deoarece ingerința (pierderea funcției și afectarea reputației) urmărea un scop legitim (combaterea corupției) și se baza pe fapte grave, concret demonstrate, care făceau necesară excluderea sa din magistratură.
• Contrastant, în cazul dnei Altina Sevdari, procuroră și ea, Curtea a constatat că motivele demiterii sale erau discutabile și pedepsea era excesivă. Comisiile de vetting albaneze îi reproșaseră practic doar niște nereguli minore: soțul reclamantei avusese venituri legale din străinătate pentru care inițial nu achitaseră integral impozitele în Albania, dar nu exista indiciu de îmbogățire ilicită sau rea-credințăechr.coe.intechr.coe.int. Dna Sevdari își declarase averea cu bună-credință, iar pretinsele abateri țineau de neclarități fiscale marginale. Totuși, ea a fost destituită. CtEDO a considerat că, în atare condiții, sancțiunea aplicată a fost disproporționată în raport cu scopul urmărit: statul nu a demonstrat o afectare reală a integrității sistemului de către reclamantă, astfel că sacrificiul carierei sale și atingerea adusă reputației nu erau necesare într-o societate democratică. Prin urmare, Curtea a decis că a avut loc o încălcare a art. 8 în cazul Sevdariechr.coe.intechr.coe.int. Mai mult, sub art. 46 (efectele hotărârilor), CtEDO a indicat explicit guvernului albanez că redeschiderea procedurii ar fi cea mai potrivită modalitate de reparare a drepturilor încălcate ale reclamanteiechr.coe.intechr.coe.int – în speță, să îi reanalizeze situația într-un mod conform Convenției (ceea ce, în practică, înseamnă fie re-evaluare de către noile instituții de integritate din Albania, fie chiar posibilitatea revenirii sale în funcție dacă e considerată integră).

Aceste soluții arată că CtEDO nu respinge în principiu vetting-ul – dimpotrivă, în cazurile în care există indicii serioase de neintegritate, Curtea a fost dispusă să considere destituirea ca fiind justificată (cum a fost și în cauza Xhoxhaj c. Albania (2021), care privea o judecătoare a Curții Constituționale albaneze demisă pentru avere nejustificată; CtEDO a confirmat că standardele Convenției au fost respectate și nu a constatat nicio încălcare, nici a art. 6 nici a art. 8echr.coe.intechr.coe.int). Totuși, CtEDO trage linia atunci când măsura pare excesivă față de gravitatea constatată sau când procedura are deficiențe ce pun sub semnul întrebării corectitudinea rezultatului. Cazul Sevdari transmite un mesaj puternic: vetting-ul nu trebuie transformat într-o vânătoare de vrăjitoare, în care magistrații sunt eliminați pentru greșeli minore sau simple suspiciuni neprobate de malevolență. Trebuie păstrat un just echilibru între interesul public (curățarea justiției) și drepturile individuale ale magistraților.

În plus, art. 8 poate fi incident și sub alt aspect: protecția datelor personale și a vieții private în cursul procedurii. Verificarea integrității presupune adesea investigații adânci în viața personală a magistratului: situația financiară a familiei, relațiile apropiate, comunicări private (dacă se cercetează eventuale legături cu interlopi), dosare medicale (dacă se invocă absențe suspecte) etc. Toate aceste informații fac parte din sfera vieții private, deci autoritățile trebuie să le gestioneze cu precauție. În Moldova, legea obligă comisiile de evaluare la confidențialitate pe parcursul investigațiilorvettingmd.orgvettingmd.org, ședințele pot fi închise dacă se discută date sensibile, și doar hotărârile finale (cu motivele necesare) se publică. Astfel de măsuri sunt menite să protejeze demnitatea și viața privată a subiecților evaluați, păstrând totodată transparența necesară a rezultatului.

O altă speță ilustrativă este Gyrlyan c. Rusia (2018), invocată de dvs., deși nu privește direct un magistrat, ci un cetățean căruia i s-au confiscat banii nedeclarați la vamă. CtEDO a considerat confiscarea întregii sume (90.000 USD) ca fiind excesivă și disproporționată față de scopul urmărit (asigurarea conformării la regimul vamal), decizând că a avut loc o încălcare (în acel caz, a fost vorba de dreptul de proprietate, protejat de Protocolul 1)ks.echr.coe.int. Relevanța analogiei aici este principiul: sancțiunile severe impuse de stat trebuie să aibă un just echilibru. Aplicat la vetting, dacă un judecător este dat afară și exclus 7 ani din profesie pentru o abatere minoră, s-ar putea argumenta că măsura este disproporționată și deci contravine spiritului art. 8 (dreptul la viață privată și la libera profesie) – exact raționamentul din cazul Sevdari. De asemenea, în eventualitatea în care vetting-ul ar duce la confiscarea averilor nedeclarate ale magistraților (de exemplu, dacă se descoperă bunuri ilicite), statul ar trebui să se asigure că orice confiscare respectă criteriile de proporționalitate din jurisprudența CEDO (cazul Gyrlyan indicând că confiscarea integrală, în lipsa relei-credințe, e problematicăks.echr.coe.int).

Nu în ultimul rând, merită menționat un caz foarte recent, Bala c. Albania (2024), care aduce în discuție dreptul la muncă în contextul vetting-ului. Reclamanta Bala fusese consilier juridic la Curtea Constituțională, a demisionat în 2017 înainte de a fi vetată (alegând un job mai bine plătit în sectorul privat), iar legea vetting-ului i-a aplicat, ca oricărui demisionar, interdicția de 15 ani de a ocupa funcții publice în sistemul judiciar. Ea s-a plâns la CtEDO că această interdicție i-a încălcat drepturile. Curtea a decis că art. 8 nu este aplicabil în cazul său – considerând că dreptul de a accede la o funcție publică de rang înalt nu intră ca atare sub incidența vieții private protejate de Convențieverfassungsblog.deverfassungsblog.de, mai ales că reputația sa nu a fost afectată (nu a fost acuzată de nimic, ci a plecat voluntar)verfassungsblog.deverfassungsblog.de. Practic, interdicția era generală și nu implica o constatare de necinste în cazul său. Astfel, nu a existat o atingere a art. 8. Totuși, în aceeași speță, judecătorii au ridicat problema dacă nu cumva o astfel de interdicție lungă ridică semne de întrebare sub alte aspecte, cum ar fi dreptul la muncă sau accesul egal la funcții publice, care țin mai degrabă de dreptul intern sau de alte instrumente (nu de CEDO)verfassungsblog.deverfassungsblog.de. Pentru discuția noastră, cazul Bala confirmă că fiecare situație personală va fi atent cântărită: dacă un magistrat e exclus fără vreo culpă demonstrată, pe o perioadă îndelungată, în anumite condiții CtEDO ar putea considera că nu i s-a încălcat Convenția (dacă, de exemplu, el însuși a optat să demisioneze, conștient de consecințe, și nu i-a fost pătat renumele). În schimb, dacă excluderea poartă un stigmat (corupție) și persoana contestă acuzațiile, atunci art. 8 devine cu siguranță incident și impune analiza strictei necesități.

Concluzie la compatibilitate: Din cele de mai sus se desprinde ideea că vetting-ul și pre-vetting-ul pot fi compatibile cu CEDO, însă numai cu condiția de a fi concepute și aplicate cu grijă pentru drepturile fundamentale. CtEDO a recunoscut explicit legitimitatea eforturilor statelor de a-și „curața” sistemul judiciar – considerând combaterea corupției un obiectiv de interes public major. În Xhoxhaj c. Albania, Curtea a notat că situația excepțională a corupției judiciare poate justifica măsuri excepționale, și a validat procedural întregul cadru al vetting-ului albanez, constatând că evaluarea doamnei Xhoxhaj a fost realizată cu respectarea garanțiilor Convențieiechr.coe.intechr.coe.int. Prin contrast, acolo unde statele au derapat fie procedural (lipsă de contraditoriu, probleme de compunere legală) fie substanțial (sancțiuni vădit exagerate față de abatere), Curtea a sancționat aceste excese (cum a fost în Thanza, Cani, Sevdari). Pentru autoritățile din Moldova, mesajul e clar: să respecte cu strictețe dreptul la apărare al magistraților, să motiveze deciziile temeinic și individualizat, și să nu cadă în tentația „de a face număr” sacrificând pe altarul reformei și persoane care nu merită înlăturate. De asemenea, mecanismele de control intern (contestarea la CSJ) trebuie să funcționeze efectiv, corectând eventualele erori ale comisiilor – aceasta fiind o garanție în plus că la CtEDO nu se va ajunge cu situații nerezolvate just la nivel național.

Concluzii și perspective europene

Reforma vetting-ului și pre-vetting-ului în Republica Moldova reprezintă un experiment curajos de aliniere la principiile statului de drept, prin epurarea corpului judiciar de corupție și nepotism. Articolul de față a expus conceptele de bază, evoluția legală internă și lecțiile comparate, subliniind totodată importanța respectării drepturilor fundamentale pe parcursul acestui proces.

Pe plan intern, Moldova a reușit să creeze mecanismele necesare și să le pună în mișcare, obținând deja primele rezultate: noile consilii ale magistraturii și procuraturii au fost alese cu membri verificați, iar evaluarea judecătorilor și procurorilor a început să producă atât “curățenie” (prin demisii sau excluderi), cât și “confirmări” (prin promovarea celor integri). Este esențial ca autoritățile să continue pe acest drum cu transparență și profesionalism. Comunicarea publică trebuie intensificată – populația are dreptul să înțeleagă că vetting-ul nu este o „vânătoare de vrăjitoare”, ci un demers pentru a asigura dreptul fiecărui cetățean la o justiție independentă și corectă, ferită de corupție. Recomandarea experților este ca guvernul să desfășoare o campanie amplă de informare despre procesul de vetting, sporind astfel încrederea publicului și legitimitatea reformeifreedomhouse.orgfreedomhouse.org.

Pe plan regional și european, se conturează o tendință de „toleranță zero” față de corupția judiciară. Mai multe țări, după cum am văzut, aplică sau iau în calcul proceduri extraordinare de evaluare a magistraților. Acestea nu sunt menite să devină practici permanente – dimpotrivă, ele sunt măsuri tranzitorii, menite să reseteze sistemul, urmând ca ulterior mecanismele obișnuite de asigurare a integrității (selecție riguroasă, evaluare periodică, disciplină, declararea averilor) să prevină o nouă degradare. Atât Comisia de la Veneția, cât și instituțiile UE au subliniat că vetting-ul trebuie să fie o măsură unică, temporară, însoțită de consolidarea garanțiilor de independență a justiției pe termen lungcivil.gecivil.ge. Altfel spus, scopul final este ca justiția reformată să fie capabilă să se autopurifice prin instrumente interne, fără ingerințe extraordinare.

Un posibil conflict, care trebuie mereu monitorizat, este între imperativul reformei și principiul independenței judecătorilor. O parte a comunității juridice europene privește vetting-ul cu precauție, temându-se că guverne populiste ar putea folosi pretextul integrității pentru a înlătura judecători incomozi din considerente politice. De aceea, e crucial ca în Moldova procesul să rămână depolitizat, strict tehnic și bazat pe criterii obiective (verificarea averilor, a stilului de viață, a performanței profesionale). Implicarea experților străini în comisii este o garanție în plus în această direcție, reducând riscul aranjamentelor de culise. Până acum, partenerii occidentali au lăudat eforturile comisiilor de pre-vetting/vetting din Moldova, evidențiind profesionalismul lorfreedomhouse.orgfreedomhouse.org. Este important ca și în continuare autoritățile să colaboreze transparent cu observatorii internaționali și societatea civilă, pentru a menține aceste standarde înalte.

Nu în ultimul rând, colaborarea regională și schimbul de bune practici devin valoroase. Moldova se poate inspira din lecțiile învățate în Albania (atât succesele, cât și greutățile ulterioare cu deficitul de magistrați)freedomhouse.orgfreedomhouse.org, poate ține cont de experiența Ucrainei (care a integrat societatea civilă în procesul de selecție) și poate evita erorile prin care unele țări au ajuns în fața CtEDO. De asemenea, reformele noastre sunt privite cu interes de alții – de exemplu, în dezbaterile din Georgia, se citează adesea cazul moldovenesc ca exemplu de voință politică și cooperare cu UE pentru a reforma justiția. În acest sens, Moldova are șansa de a deveni un model pozitiv în regiune, dacă va reuși să ducă la bun sfârșit vetting-ul într-un mod eficient și respectând statul de drept.

Concluziv, vetting-ul și pre-vetting-ul sunt un drum anevoios, dar necesar pentru însănătoșirea justiției. Ele nu trebuie privite ca o pedeapsă colectivă pentru magistrați, ci ca un proces de recâștigare a demnității profesiei – cei necorespunzători vor pleca, iar cei integri vor rămâne și vor deveni fundamentul noii justiții moldovenești. Respectarea garanțiilor CEDO pe acest parcurs nu este doar o obligație juridică, ci și o condiție a succesului pe termen lung: numai o reformă făcută în litera și spiritul drepturilor omului va fi cu adevărat legitimă și ireversibilă. Autoritățile moldovene sunt așadar chemate la un exercițiu de echilibru: fermitate împotriva corupției, dar și fidelitate față de principiile statului de drept. Dacă acest echilibru va fi menținut, Republica Moldova nu doar că își va atinge obiectivul de a avea o justiție curată, dar își va consolida și poziția pe drumul integrării europene, demonstrând că împărtășește pe deplin valorile democratice și ale domniei legii.

Surse:

• Freedom House – Procedura de vetting în Republica Moldova: analiză comparativă a modelului moldovenesc și a celui albanez, mai 2024freedomhouse.orgfreedomhouse.orgfreedomhouse.orgfreedomhouse.orgfreedomhouse.orgfreedomhouse.org.
• Comisia „Vetting” (Republica Moldova) – Diferențele dintre vetting și pre-vetting în contextul reformei justiției, 4 ianuarie 2024vettingmd.euvettingmd.euvettingmd.eu.
• NewsMaker.md – Vetting în Moldova: la ce etapă este reforma justiției și de ce rezultatele întârzie să apară (cronologie), 27 februarie 2024newsmaker.mdnewsmaker.mdnewsmaker.mdnewsmaker.mdnewsmaker.mdnewsmaker.mdnewsmaker.mdnewsmaker.md.
• Europa Liberă Moldova – Primii trei judecători ai Curții de Apel Centru au promovat vettingul, 7 martie 2025moldova.europalibera.orgmoldova.europalibera.orgmoldova.europalibera.orgmoldova.europalibera.org.
• Verfassungsblog – Tilman Hoppe, Prove Your Integrity or Resign – Why the ECtHR upheld a 15-year ban for a judicial advisor, 29 august 2024verfassungsblog.deverfassungsblog.deverfassungsblog.de.
• Verfassungsblog – Krenar Gjeloshi, From Backlog to Breakdown: Albania’s Judiciary at a Cliff’s Edge, 14 noiembrie 2023verfassungsblog.deverfassungsblog.deverfassungsblog.de.
• Kyiv Independent – Oleg Sukhov, Ukraine’s judicial reform relaunch shows mixed results so far, 14 martie 2024kyivindependent.comkyivindependent.comkyivindependent.comkyivindependent.com.
• Civil.ge (Georgia) – Supreme Court denounces proposed “vetting” as threat to judicial independence, 11 martie 2024civil.gecivil.gecivil.gecivil.gecivil.ge.
• Hotărâri CtEDO: Xhoxhaj c. Albania (2021) – nr.15227/19echr.coe.intechr.coe.int; Thanza c. Albania (2023) – nr. 41047/19echr.coe.int; Cani c. Albania (2022) – nr. 37474/20freedomhouse.orgfreedomhouse.org; Sevdari c. Albania (2022) – nr. 40662/19echr.coe.intechr.coe.int; Nikëhasani c. Albania (2022) – nr. 58997/18echr.coe.intechr.coe.int; Kamenos c. Cipru (2017) – nr. 147/07hudoc.echr.coe.int; Gyrlyan c. Rusia (2018) – nr. 35943/15ks.echr.coe.int; Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda (MC 2020) – nr. 26374/18.