Sănătatea este un drept fundamental al omului, garantat de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale la care țara este parte, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (art. 12) și Convenția europeană a drepturilor omului (art. 8). Cu toate acestea, în realitate, discriminarea afectează în mod grav accesul la servicii medicale, calitatea îngrijirilor și sănătatea populației.
Discriminarea geografică: rural vs. urban
- Servicii medicale inegale: Persoanele din zonele rurale au acces redus la servicii medicale calitative. Mulți medici evită zonele izolate din cauza salariilor mici, infrastructurii precare și lipsei de echipamente.
- Timp lung de intervenție: În localitățile îndepărtate, timpul de intervenție al ambulanței este mult mai mare comparativ cu orașele.
- Dotarea spitalelor: Centrele medicale din sate sunt slab dotate sau chiar inexistente, ceea ce duce la diagnosticări și tratamente întârziate.
Discriminarea pe criterii de etnie sau limbă
- Comunitățile rome: Se confruntă cu tratamente umilitoare, refuz de tratament sau neglijență din partea personalului medical. Multe femei rome evită să nască în spitale din cauza experiențelor traumatizante anterioare.
- Bariera lingvistică: Minoritățile etnice (găgăuzi, ucraineni, bulgari, ruși) întâmpină dificultăți în înțelegerea diagnosticului și tratamentului din cauza lipsei de comunicare clară în limba maternă.
Discriminarea în funcție de statutul social și economic
- Pensionari și persoane sărace: Deseori primesc tratament superficial sau sunt descurajați să acceseze servicii, fiind considerați „nerentabili” pentru sistem.
- Copiii din familii defavorizate: Sunt expuși malnutriției, lipsei de vaccinuri și infecțiilor netratate, care pot avea consecințe pe viață.
- Plăți informale (mită): Cei care nu pot plăti „atenții” sunt adesea lăsați la urmă sau tratați cu indiferență.
Discriminarea persoanelor cu dizabilități sau boli cronice
- Lipsa accesibilității: Multe instituții medicale nu sunt adaptate pentru persoanele cu dizabilități (lipsă de rampe, toalete adaptate, echipamente speciale).
- Neglijare sau stigmatizare: Pacienții cu afecțiuni psihice, HIV/SIDA sau alte boli cronice sunt adesea tratați cu suspiciune sau lipsă de empatie.
- Refuzuri indirecte: Unii medici refuză să consulte persoane cu dizabilități invocând lipsa de competență sau echipamente.
Discriminarea pe criterii de gen
- Femeile însărcinate: Deseori sunt victime ale atitudinilor misogine, ale umilințelor în sala de nașteri și ale practicilor traumatizante precum epiziotomii fără consimțământ.
- Bărbații: Accesează mai rar serviciile preventive sau de sănătate mintală din cauza stereotipurilor legate de „masculinitate” – o problemă ignorată în politicile de sănătate.
Efectele discriminării asupra sănătății publice
- Încrederea scăzută în sistem: Populația discriminată evită controalele medicale, tratamentele și vaccinările.
- Creșterea mortalității evitabile: Lipsa de acces la servicii de bază duce la cazuri evitabile de deces.
- Suprapopularea urgentelor: Persoanele excluse din sistemul primar de sănătate ajung să folosească excesiv serviciile de urgență.
- Emigrarea cadrelor medicale: Discriminarea internă și presiunile informale determină medicii valoroși să plece din țară.
Ce prevede legislația?
- Legea nr. 121/2012 privind asigurarea egalității interzice expres discriminarea în domeniul sănătății.
- Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995 garantează acces egal la servicii medicale pentru toți cetățenii.
- CEDO – art. 14 și Protocolul nr. 12 protejează împotriva discriminării în accesul la îngrijiri medicale.
Cu toate acestea, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a constatat multiple cazuri de discriminare în sistemul medical, în special în raport cu persoanele rome, cu dizabilități și femeile însărcinate.
Concluzie
Un sistem medical în care discriminarea persistă nu este doar injust, ci și ineficient. Sănătatea publică nu poate fi garantată decât într-un cadru în care toți oamenii, indiferent de etnie, gen, statut social sau dizabilitate, beneficiază de îngrijiri egale și demne. Moldova are nevoie de o reformă nu doar de infrastructură, ci și de mentalitate, în care compasiunea și respectul să fie norma, nu excepția.
Avocat Roman Zadoinov