În decembrie 2024, Republica Moldova a adoptat Legea nr. 292/2024, un act normativ esențial pentru prevenirea răpirilor internaționale de copii, relocării lor neautorizate și reținerii într-un alt stat fără acordul celuilalt părinte.
Această lege a devenit necesară în contextul sutelor de cazuri reale în care copiii au fost scoși din Moldova sau nu au mai fost întorși după o deplasare în afara țării — fără acordul părintelui rămas acasă.
În majoritatea situațiilor, părintele rămas în Moldova, adesea mama, rămâne ani de zile fără copil, iar procedurile internaționale sunt lungi, costisitoare și nu garantează reunirea.
1. Ce prevederi existau deja în Legea 269/1994?
Legea privind ieșirea și intrarea în Republica Moldova (nr. 269/1994) stabilește la art. 1 alin. (4) că:
Dacă minorul își stabilește domiciliul în străinătate, este necesar acordul ambilor părinți, exprimat prin declarație notarială legalizată.
Totuși, această lege nu reglementa clar situațiile în care copilul era scos din țară temporar, pentru mai mult de 30 de zile, și nici nu definea deplasarea ilicită sau reținerea ilegală.
2. Ce aduce nou Legea nr. 292/2024?
Legea introduce definiții noi și extrem de importante:
Deplasare ilicită a copilului –
scoaterea minorului din statul în care își are reședința obișnuită, pentru o perioadă de peste 30 de zile, fără acordul scris și legalizat notarial al celuilalt părinte / reprezentant legal / autoritate tutelară.
Reținere ilicită –
neîntoarcerea copilului în statul în care își are reședința obișnuită, după expirarea termenului convenit sau permis.
Reședința obișnuită
Este fie domiciliul stabilit prin hotărâre judecătorească, fie locul unde copilul locuiește efectiv cu unul dintre părinți, în lipsa unei hotărâri.
Aceste clarificări sunt esențiale, deoarece în practică au existat numeroase cazuri când copilul era scos „doar în vacanță”, iar ulterior părintele îl reținea în alt stat, deschizând litigii interminabile.
3. Procese internaționale de întoarcere a copilului – Conveția de la Haga
Dacă un copil este deplasat sau reținut ilicit, părintele rămas poate solicita întoarcerea lui urgentă în baza Convenției de la Haga din 1980, adresându-se:
Autorității Centrale a statului unde copilul avea reședința obișnuită (ex.: R. Moldova), sau direct Autorității Centrale a statului unde copilul a fost dus.
Important:
– Dacă copilul a fost adus în Moldova, autoritățile moldovenești vor examina cererea de întoarcere.
– Dacă copilul a fost scos din Moldova, autoritățile moldovenești sprijină părintele în inițierea procedurilor în statul unde copilul este reținut.
4. Obligația părintelui de a informa și de a avea acordul celuilalt părinte
În practică sunt frecvente întrebările:
„Dar dacă celălalt părinte locuiește în străinătate de 10–20 de ani, tot trebuie acordul lui?”
Da.
Legea obligă părintele să-l informeze și să obțină acordul notarial pentru deplasări mai mari de 30 zile sau pentru stabilirea domiciliului în alt stat.
Dacă părintele refuză acordul, nu etse de găsit, nu a avut și nu are nici o legătură cu copilul, puteți depune cerere în instanță, în baza interesului superior al copilului, pentru a obține o hotărâre care ține loc de consimțământ.
Această cale este juridic sigură și preîntâmpină litigii internaționale sau deschiderea unor dosare penale.
5. Aspectul penal – Răpirea minorului de către rude apropiate
Recentele modificări legislative sunt întărite și de Codul penal:
Art. 164¹ CP RM – Răpirea minorului de către rudele apropiate
Se pedepsește cu amendă până la 650 unități convenționale,
sau muncă neremunerată 180–240 ore,
sau închisoare până la 6 luni.
Această normă se aplică în acele situații tot mai frecvente în care un părinte sau o rudă:
– iau copilul din alt stat fără consimțământ,
– îl rețin abuziv,
– îl ascund,
– sau îl relochează pentru a-l îndepărta de celălalt părinte.
Recomandările mele profesionale
- Separați-vă amiabil, cu un plan parental clar.
Copilul nu trebuie să fie armă de răzbunare. - Nu scoateți copilul din țară mai mult de 30 de zile fără acord notarial a celuilalt părinte.
Legea este strictă, iar consecințele sunt penale și internaționale. - Dacă doriți să vă mutați în alt stat cu copilul, cereți acordul părintelui.
Dacă refuză, mergeți în instanță. - În caz de deplasare ilicită, acționați imediat:
– sesizați Autoritatea Centrală,
– solicitați măsuri urgente,
– depuneți cereri în statul unde copilul a fost dus. - Nu vă bazați pe mituri: faptul că părintele este plecat de ani de zile nu vă scutește de obligația legală.
- Păstrați toate dovezile comunicării, ale acordurilor și ale dezacordurilor, sunt esențiale în proceduri internaționale.
În concluzie, Legea 292/2024 oferă mecanisme reale pentru a preveni răpirile de copii și reținerile abuzive, dar responsabilitatea începe de la părinți.
Transparența, comunicarea și respectarea procedurilor legale sunt cele mai bune metode pentru a proteja copiii și pentru a evita confruntările judiciare dureroase, costisitoare și, uneori, ireversibile.
Avocata Violeta Gasitoi