Un inspector vamal a fost acuzat în temeiul art. 327 Cod penal (abuz în serviciu) pe trei capete. Pe un capăt de acuzare, inspectorul era acuzat că a admis expirarea termenului de tragere la răspundere contravențională. Pe alt doilea capăt el era acuzat că nu a propus sancționarea contravențională a unei persoane juridice. A treia abatere se referea la transmiterea în instanța de judecată a unei cauze contravenționale privind transportarea spirtului (8 tone) fără plata accizului, deși aceasta reprezenta o infracțiune. Spirtul a fost confiscat, însă acuzarea a susținut că inculpatul nu a dispus încasarea accizului. Ministerul Finanțelor a intentat o acțiune civilă de peste 500.000 de lei, reprezentând mărimea accizului. Prima instanță a emis o sentință de condamnare pe toate capetele de acuzare. Această hotărâre a fost menținută de curtea de apel. CSJ a admis recursul apărării, a casat hotărârile de condamnare și a emis o hotărâre nouă. Prima faptă incriminată nu constituie infracțiune ci contravenție, a doua și a treia fapte nu pot fi incriminate inculpatului. În privința primului capăt de acuzare a fost emisă o hotărâre de încetare a procesului contravențional, iar în privința celorlalte 2 capete – sentință de achitare. Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz de serviciu (art. 327 alin. (1) Cod penal), este necesar cumulativ: folosirea intenționată a situației de serviciu contrar intereselor publice, cu scopul obținerii unui folos material sau nematerial, și cauzarea de daune în proporții considerabile. CSJ a menționat că este evident că nicio persoană responsabilă de documentarea unui caz nu poate crea premise pentru lipsirea de efect a procedurii instrumentate. Admiterea de către persoana responsabilă, fără a întreprinde toate măsurile de diligență, a expirării termenului de tragere la răspundere penală, contravențională sau de altă natură reprezintă o „neîndeplinire” „a unei acțiuni cu încălcarea legii”, în sensul art. 327 alin. (1) Cod penal. Fișa de post a inspectorului prevedea obligația acestuia de respectare a legislației, organizare rațională a activității și respectarea termenelor. Din această obligație rezultă că condamnatul, în calitate de inspector vamal, era obligat să nu admită tergiversarea procesului contravențional și să întreprindă toate măsurile de diligență pentru a propune superiorului său o soluție în cauza contravențională până la expirarea termenului de prescripție. Inculpatul a primit dosarul cu mai mult de 7 luni înainte de expirarea termenului de prescripție. După expirarea acestui termen, el a propus superiorului său, responsabil de aplicarea pedepsei contravenționale, încetarea procesului pe motiv că termenul de prescripție a expirat. Până la expirarea termenului, inspectorul a trimit doar 2 citații și nu a întreprins nimic altceva. Această inacțiune confirmă lipsa diligenței la respectarea termenul de procedură. Totuși, această inacțiune nu este penală, ci contravenție, deoarece amenda minimă neaplicată nu depășea 10 salarii medii pe economie (prejudiciu considerabil). În ceea ce privește cel de al doilea și alt treilea capăt de acuzare, CSM a menționat că aceste fapte nu pot fi incriminate inspectorului. Cauza privind neaplicarea amenzii față de persoana fizică nu era dată în responsabilitatea inculpatului, iar persoana responsabilă de cauza a propus în final aplicarea amenzii. În ceea ce calificarea faptei drept penală, decizia nu ținea direct de competența inspectorului. Instanța contravențională a fost sesizată de inculpat, în vederea aplicării pedepsei și confiscării alcoolului, cu autorizarea superiorului rău. În orice caz, această omisiune nu a prejudiciat material statul, contrar celor menționate de acuzare. Art. 124 alin. (41) Cod fiscal prevedea în mod expres că accizele nu se achită pentru bunurile confiscate (alcoolul a fost confiscat). Din acest motiv a fost respinsă și acțiunea civilă. Avînd în vedere gravitatea deosebită a erorilor admise și natura evidentă a acestora în raport cu ultimele 2 capete de acuzare, în temeiul art. 218 Cod de procedură penală, CSJ a emis o încheiere interlocutorie privind comportamentului tuturor procurorilor care au susținut învinuirea în această cauză. În această cauză părțile nu au fost convocate în ședință. CSJ a procedat astfel deoarece chestiunile principale discutate vizau în principal chestiuni de drept, iar instanța de recurs a adoptat o hotărâre convenabilă apărării, în timp ce partea civilă era o instituție de stat. Decizia o puteți găsi aici https://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=26761
Un inspector vamal a fost acuzat în temeiul art. 327 Cod penal (abuz în serviciu) pe trei capete.
