1) 1ra-211/2025 – Anularea suspendării pedepsei cu închisoarea
CSJ a reiterat un criteriu esențial: la examinarea anulării suspendării executării pedepsei ca urmare a comiterii unei noi infracțiuni, relevant este momentul comiterii noii infracțiuni – dacă aceasta a fost săvârșită în perioada de probațiune.
Faptul că, la data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești prin care se constată noua infracțiune, perioada de probațiune era deja expirată este irelevant.
Cu alte cuvinte, analiza se raportează la perioada de probațiune în care a avut loc fapta, nu la momentul adoptării ultimei hotărâri.
2) 1ra-73/2024 – Aplicarea amnistiei în recurs
CSJ a stabilit că, în ordine de recurs, nu poate aplica actul de amnistie, chiar dacă acest lucru a fost solicitat anterior în apel. De asemenea, instanța supremă nu poate trimite repetat cauza la rejudecare în acest scop.
Totuși, persoana condamnată poate solicita aplicarea amnistiei în procedura executării sentinței.
Distincția este importantă: recursul vizează legalitatea hotărârii, nu intervenirea unor cauze ulterioare de înlăturare a executării pedepsei.
3) 1ra-1667/2023 – Obiectul recursului la CSJ
CSJ a subliniat că o decizie a instanței de apel care era legală la data adoptării ei nu poate fi casată în recurs pe motiv că, ulterior, legea a fost modificată sau au apărut circumstanțe noi.
Legea penală mai favorabilă se aplică retroactiv, însă nu în cadrul recursului, ci în procedura executării sentinței.
Recursul nu este o cale de actualizare a hotărârii în funcție de schimbările legislative ulterioare, ci un control de legalitate raportat la momentul adoptării soluției atacate.
4) 1ra-1323/2023 – Amnistia și pedeapsa complementară
CSJ a decis că pedeapsa complementară a privării de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate nu poate fi înlăturată în temeiul Legea nr. 243/2021.
Prin urmare, amnistia prevăzută de acest act normativ nu operează asupra acestei categorii de sancțiuni complementare.
5) 1ra-1758/2023 – Inadmisibilitatea recursului și termenul de apel
CSJ a reamintit practica potrivit căreia, pentru părțile care nu au fost prezente la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de conținutul sentinței la data pronunțării. Din acel moment începe să curgă termenul de apel.
Apelantul poate solicita repunerea în termen.
Instanța de apel a procedat contrar practicii CSJ atunci când nu a respins ca tardiv apelul apărării. Totuși, această eroare nu a produs consecințe practice, deoarece apelul apărării a fost oricum respins din alte motive.
Procurorul a solicitat trimiterea cauzei la rejudecare pentru examinarea obiecției de tardivitate, însă CSJ a considerat că o asemenea soluție ar fi dus doar la prelungirea procedurii și la irosirea resurselor judiciare.
Recursul a fost declarat inadmisibil în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 5) CPP, întrucât practica în materia curgerii termenului de apel este deja clară și nu necesită intervenția instanței supreme.
Concluzie
Aceste soluții confirmă câteva principii constante în practica CSJ:
- delimitarea strictă a competențelor în recurs;
- separarea controlului de legalitate de procedura executării pedepsei;
- aplicarea riguroasă a termenelor procesuale;
- interpretarea restrictivă a amnistiei.
Pentru practicieni, mesajul este clar: multe chestiuni ce țin de executarea pedepsei sau de intervenția legii penale mai favorabile nu pot fi rezolvate în recurs, ci trebuie formulate în procedura corespunzătoare.