Recent, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat două decizii importante în materie penală, care vizează chestiuni sensibile de procedură și probațiune. Ambele hotărâri confirmă tendința instanței de a consolida disciplina procesuală și eficiența examinării cauzelor.
1. Dreptul instanței de a încheia cercetarea judecătorească în lipsa probelor
În cauza nr. 1ra-396/25, CSJ a analizat dacă instanța poate soluționa cauza atunci când partea nu prezintă probele în termenul acordat.
Situația de fapt:
- Procurorul nu a asigurat prezența martorilor în termenul acordat.
- Instanța de apel a amânat de cel puțin 5 ori ședințele.
- Termenul acordat a depășit 30 de zile.
- Ulterior, instanța a pronunțat o sentință de achitare fără audierea martorilor.
Argumentul procurorului:
- Nu există în CPP o normă expresă care să permită decăderea din dreptul de a prezenta probe.
Constatarea CSJ:
CSJ a stabilit că:
- Deși legea nu prevede expres decăderea, instanța are obligația de a asigura examinarea cauzei în termeni proximi (art. 20 alin. (4) CPP).
- Conform art. 327 și art. 331 CPP, neprezentarea probelor în termen permite soluționarea cauzei pe baza probelor existente.
- Instanța nu este obligată să tergiverseze procesul din cauza pasivității părților.
Concluzie:
👉 Instanța are dreptul să finalizeze cauza dacă partea nu își exercită dreptul la probă în termen rezonabil.
👉 Totodată, termenul acordat trebuie să fie efectiv – nu mai mic de o lună.
2. Tăcerea inculpatului și implicațiile asupra sarcinii probațiunii
În cauza nr. 1ra-124/2025, CSJ a abordat o problemă mult mai delicată: efectul tăcerii inculpatului.
Situația de fapt:
- Un agent de patrulare a întocmit procese-verbale cu date vădit false.
- Șoferii au fost sancționați ca pietoni.
- Faptele au avut loc la ore neobișnuite (22:48 și 05:47).
- Acuzarea a susținut existența unui interes personal (îndeplinirea normativelor).
Argumentul apărării:
- Nu s-a demonstrat interesul personal – element obligatoriu al infracțiunii.
Constatarea CSJ:
CSJ a reținut că:
- În anumite situații, tăcerea inculpatului poate avea consecințe.
- Instanța poate trage concluzii defavorabile atunci când:
- există fapte evidente,
- iar inculpatul nu oferă explicații necesare.
- Apărarea nu a oferit nicio explicație plauzibilă pentru falsificarea repetată.
Important:
👉 Nu a avut loc o inversare totală a sarcinii probațiunii.
👉 Instanța doar a considerat că lipsa explicațiilor întărește poziția acuzării.
Concluzii practice
Aceste două hotărâri transmit mesaje clare:
1. Disciplină procesuală strictă
Instanțele nu vor tolera:
- amânări repetate,
- neprezentarea probelor,
- tergiversarea procedurii.
2. Responsabilitatea apărării
Tăcerea nu este neutră în toate cazurile:
- dacă faptele sunt evidente,
- lipsa explicațiilor poate fi interpretată împotriva inculpatului.
3. Rol activ al judecătorului
Judecătorul nu este pasiv:
- gestionează procesul,
- impune termene,
- poate decide pe baza probelor existente.
Impact
Aceste soluții confirmă o schimbare importantă:
👉 de la un proces pasiv → la un proces activ și eficient
👉 de la formalism → la responsabilitate reală a părților