În dreptul Republicii Moldova, interzicerea de către un coproprietar a folosinței bunului comun de către alt coproprietar este, în primul rând, o problemă de drept civil, nu una penală. Regula de bază este că fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun fără a-i schimba destinația și fără a prejudicia drepturile celorlalți; dacă părțile nu se înțeleg, modul de folosință se stabilește prin acord sau de instanță; dacă un coproprietar folosește exclusiv bunul fără acord, poate datora compensație echitabilă ori despăgubiri. În plus, fiecare coproprietar poate sta singur în justiție în orice litigiu privitor la coproprietate, poate cere stabilirea modului de folosință, înlăturarea obstacolelor, compensații pentru lipsa de folosință, partajul, iar în cazuri grave chiar excluderea coproprietarului abuziv.
Practic, remediul principal pentru „blocarea accesului” este combinația dintre o acțiune de stabilire a modului de folosință și o acțiune negatorie ori o pretenție de înlăturare a obstacolelor, eventual însoțite de măsuri de asigurare. Dacă relația dintre coproprietari este iremediabil deteriorată, partajul devine adesea remediul eficient. Dreptul contravențional și penal intervin numai dacă există elemente suplimentare: samavolnicie, distrugerea bunurilor, violarea de domiciliu, neexecutarea hotărârii judecătorești. Nu am identificat o contravenție sau infracțiune specială denumită explicit „interzicerea coproprietarului de a folosi bunul comun”; calificarea se face prin normele generale aplicabile faptelor concrete.
Cadrul normativ aplicabil
Analiza pornește de la regimul general al coproprietății obișnuite asupra bunurilor imobile. În forma republicată a Codului civil, numerotarea actuală folosită de practica recentă a instanței supreme este art. 544 și următoarele; în hotărârile mai vechi veți întâlni numerotarea anterioară, în special art. 347, 354, 357 și 361, care corespund în substanță actualelor art. 546, 554, 557 și 561. Această observație este importantă pentru cercetarea jurisprudenței, deoarece multe hotărâri publicate înainte de republicarea din 2019 folosesc articolele vechi, deși regula juridică a rămas, în esență, aceeași.
Textele-cheie pentru subiectul de față sunt, în esență, următoarele:
- Art. 544-545 Cod civil: proprietatea comună poate fi pe cote-părți sau în devălmășie, iar fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părți ideale; cotele sunt prezumate egale până la proba contrară.
- Art. 546 alin. (1)-(4) Cod civil: fiecare coproprietar poate folosi bunul comun numai în măsura în care nu îi schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți; modul de folosință se stabilește prin acord ori, în caz de divergență, prin hotărâre judecătorească; dacă folosința în natură potrivit cotei nu este posibilă, se poate cere compensație echitabilă; folosința exclusivă fără acord poate atrage despăgubiri.
- Art. 550 Cod civil: actele de administrare și de dispoziție privind bunul comun au propriul regim, ceea ce înseamnă că împrejmuirea, transformarea sau „capturarea” unilaterală a unei părți comune ridică imediat problema lipsei consimțământului coproprietarilor și a depășirii limitelor administrării normale.
- Art. 551 Cod civil: fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate. Aceasta este norma de bază pentru legitimarea procesuală activă.
- Art. 554 Cod civil: coproprietarii pot cere excluderea coproprietarului care, prin fapta sa ori a persoanelor pentru care răspunde, încalcă în mod grav drepturile celorlalți; dacă refuză înstrăinarea cotei, vânzarea silită se dispune prin hotărâre judecătorească. Este un remediu excepțional, nu unul de rutină.
- Art. 557 și 561 Cod civil: încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând; dacă bunul este partajabil, partajul se face în natură; dacă este indivizibil sau necomod partajabil, instanța poate dispune atribuirea integrală cu sultă sau vânzarea și distribuirea prețului.
- Art. 585 Cod civil: acțiunea negatorie permite proprietarului să ceară încetarea tulburării atunci când dreptul său este afectat în alt mod decât prin privare de posesie. Pentru litigiile dintre coproprietari privind blocarea accesului, schimbarea yalei, garduri sau împrejmuiri, acesta este unul dintre cele mai utile temeiuri de protecție.
Din această arhitectură normativă rezultă o idee simplă, dar decisivă: niciun coproprietar nu poate transforma, prin forță factuală, un drept asupra unei cote ideale într-o posesie exclusivă de fapt asupra întregului bun. Dacă o face, riscă fie obligarea la încetarea obstacolelor, fie plata unei compensații ori a unor despăgubiri, fie partajul și, în cazuri grave, excluderea din coproprietate.
Regimul procedural şi probator
Din punct de vedere procesual, regula practică este că litigiile privind bunurile imobile aflate în coproprietate se judecă, ca regulă, în procedură contencioasă la instanța competentă de la locul aflării imobilului. Hotărârea Plenului CSJ privind proprietatea privată asupra imobilelor subliniază explicit competența teritorială exclusivă a instanței de la locul imobilului și amintește necesitatea respectării dispozițiilor privind competența materială și teritorială. În același timp, art. 551 Cod civil permite fiecărui coproprietar să stea singur în justiție, însă atunci când soluția cerută afectează delimitarea concretă a tuturor cotelor sau hotarelor de folosință, este prudent și, adesea, necesar ca toți coproprietarii interesați să fie introduși în proces. Cauza Lidia Ursu arată tocmai riscul ca o soluție de folosință să fie criticată atunci când nu este clar cum rămân celelalte cote ori ceilalți coposesori.
Sarcina probațiunii revine, ca regulă, părții care invocă un fapt. Art. 118 CPC consacră expres această regulă, iar practica arată că în litigiile dintre coproprietari proba se concentrează pe patru elemente: existența și întinderea cotei, existența tulburării, caracterul exclusiv ori abuziv al folosinței de către pârât și, după caz, cuantumul prejudiciului ori al compensației. Plenul CSJ recomandă expres administrarea extrasului din registrul bunurilor imobile, a planului cadastral ori geometric, a contractelor și a certificatelor succesorale. În cauzele de partaj sau delimitare, expertiza tehnică ori cadastrală este adesea decisivă; în cauza Rusu c. Cemîrtan, incoerențele dintre planurile cadastrale și lipsa unei baze tehnice clare au împiedicat soluționarea fondului și au dus la restituirea pricinii. În cauza Verlan c. Marcenco, pretenția de „chirie” pentru folosință exclusivă a eșuat și pentru că nu s-a probat convingător folosirea exclusivă a garajului pe perioada pretinsă.
Măsurile de asigurare sunt foarte importante în aceste litigii, mai ales dacă unul dintre coproprietari schimbă yala, ridică garduri, demolează anexe, începe lucrări sau riscă să altereze situația de fapt înainte de hotărâre. Art. 174 CPC permite asigurarea acțiunii în orice fază dacă neaplicarea măsurii ar crea dificultăți ori ar face imposibilă executarea hotărârii. În practică, pentru astfel de cauze sunt tipice cererile de interzicere temporară a schimbării configurației bunului, de interzicere a împiedicării accesului sau de suspendare a unor lucrări. La fel de important este art. 240 alin. (3) CPC: instanța hotărăște în limitele pretențiilor formulate. Cazul Verlan c. Marcenco arată că, dacă reclamantul nu formulează distinct și clar capătul de cerere pentru despăgubiri, instanța nu îl va suplini din oficiu.
În faza căilor de atac, un punct cheie pentru avocați este că recursul civil în fața instanței supreme este strict filtrat pe probleme de drept. Practica CSJ reamintește că termenul de recurs este de 2 luni de la comunicarea hotărârii sau deciziei integrale, conform art. 434 CPC, iar admisibilitatea este verificată prin prisma art. 432, 433 și 440 CPC; simplul dezacord cu aprecierea probelor de către instanțele inferioare nu este suficient. Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul din art. 437 alin. (1) CPC care impunea, pentru recurs, condiția ca cererea să fie dactilografiată, accentuând că esențială este lizibilitatea și conținutul, nu forma materială a scrierii.
După obținerea hotărârii, executarea nu trebuie tratată ca o formalitate. Codul de executare prevede că titlul executoriu se eliberează de prima instanță, la cerere, după rămânerea definitivă a hotărârii, iar în cazurile de executare imediată titlul se eliberează imediat. Dacă debitorul nu execută hotărârea, neexecutarea intenționată poate atrage mai întâi răspundere contravențională, iar ulterior, dacă persistă după sancțiunea contravențională, și răspundere penală.
Secvența procedurală tipică arată astfel:
Constatarea blocării accesului și strângerea probelorNotificare scrisă către coproprietar. Demers pentru măsuri de asigurare dacă există risc. Cerere de chemare în judecată. Administrarea probelor și, dacă e necesar, expertiză. Hotărâre privind accesul, modul de folosință, compensația, partajul sau excluderea. Apel-Recurs doar pe probleme de drept. Titlu executoriu și executare silită. Contravențional ori penal dacă hotărârea nu se execută sau dacă există fapte autonome.
Scenarii tipice, remedii şi sancţiuni
În practică, interdicția de folosință apare frecvent în șase ipoteze. Prima este schimbarea yalei și refuzul de a preda cheia la casa ori apartamentul comun. A doua este ridicarea unui gard, a unei porți sau a unei bariere pe curtea ori terenul comun, astfel încât celălalt coproprietar nu mai poate intra sau nu-și poate deservi construcția. A treia este ocuparea exclusivă a garajului, beciului, anexelor ori a unei încăperi comune. A patra este folosirea exclusivă în scop lucrativ, de exemplu prin închiriere sau exploatare comercială fără repartizarea beneficiilor. A cincea este modificarea materială a bunului comun prin construcții, demolări ori împrejmuiri fără acord. A șasea este persistența conduitei după o hotărâre judecătorească, moment din care litigiul civil se poate suprapune cu răspunderea contravențională ori penală.
În toate aceste scenarii, calificarea juridică nu trebuie făcută „după instinct”, ci etapizat. Mai întâi se stabilește dacă reclamantul urmărește restituirea accesului și încetarea obstacolelor, stabilirea modului de folosință, compensație pentru lipsa de folosință, despăgubiri pentru o faptă ilicită distinctă, partajul sau excluderea. O eroare frecventă este formularea unei pretenții de „chirie” atunci când nu există contract de locațiune între coproprietari; cauza Verlan c. Marcenco arată că, în asemenea ipoteză, trebuie gândit temeiul ca lipsire de folosință ori despăgubire/compensație, nu ca pretenție contractuală de locațiune.
| Remediu | Temei juridic principal | Ce trebuie dovedit | Sarcina principală a probei | Ritm procedural probabil | Rezultat tipic |
|---|---|---|---|---|---|
| Înlăturarea obstacolelor și accesul la bun | art. 546 și 585 CC; în practică, și pretenție de a nu crea obstacole | Cota reclamantului, existența obstacolului concret, lipsa consimțământului, afectarea folosinței | Ridicată la început, dar de regulă fezabilă cu extras cadastral, plan și probe factuale | Scurt-mediu; poate fi accelerat prin asigurarea acțiunii | Ordin de predare a accesului, de demolare a gardului ori de încetare a blocajului |
| Stabilirea modului de folosință | art. 546 CC; fiecare coproprietar poate cere o parte corespunzătoare cotei sau o soluție echitabilă | Cota, configurația imobilului, posibilitatea tehnică de repartizare, interesele legitime ale tuturor | Ridicată; expertiza este adesea decisivă | Mediu | Delimitarea sectoarelor/încăperilor de folosință și, dacă trebuie, a accesului |
| Compensație echitabilă ori despăgubiri pentru folosință exclusivă | art. 546 alin. (3)-(4) CC | Folosința exclusivă de către pârât, imposibilitatea folosinței de către reclamant, perioada și cuantumul | Ridicată; reclamantul trebuie să dovedească exclusivitatea și întinderea prejudiciului/compensației | Mediu | Sume bănești, dar nu automat; pretențiile slab probatate pot fi respinse |
| Partaj în natură / sultă / vânzare | art. 557 și 561 CC | Natura partajabilă sau indivizibilă a bunului, variante tehnice, valoarea sultei | Foarte ridicată; expertiza tehnică și datele cadastrale sunt aproape indispensabile | Mediu-lung | Încetarea coproprietății, atribuire cu sultă sau vânzare și împărțirea prețului |
| Excluderea coproprietarului | art. 554 CC | Încălcări grave și repetate ale drepturilor celorlalți, caracterul intolerabil al conviețuirii juridice | Foarte ridicată | Lung și excepțional | Obligația de a înstrăina cota; la refuz, vânzare silită dispusă de instanță |
| Contravențional / penal | art. 335 și 318 CContr.; art. 179, 197 și 320 CP | Elemente suplimentare: arbitrarietate, distrugere, violarea domiciliului, neexecutarea hotărârii | Variabilă; organul constatator ori organul penal trebuie sesizat, dar victima trebuie să furnizeze fapte și probe | Variabil | Amendă, muncă în folosul comunității, iar în cazurile penale pedeapsă penală; nu substituie remediile civile |
Din perspectiva sancțiunilor nepenale, cel mai util text contravențional este art. 335 din Codul contravențional, care definește samavolnicia ca exercitarea arbitrară a unui drept efectiv sau presupus, cu încălcarea ordinii stabilite de lege. Aceasta se potrivește destul de bine situațiilor în care un coproprietar își „face dreptate singur” prin schimbarea yalei, ridicarea gardului sau ocuparea exclusivă a bunului fără titlu și fără hotărâre judecătorească. Dacă există distrugere ori deteriorare a unor bunuri, poate deveni incident art. 104 CContr. sau, dacă pragul și gravitatea sunt depășite, art. 197 CP. Dacă hotărârea judecătorească nu este executată, art. 318 CContr. și apoi art. 320 CP devin relevante. În ceea ce privește art. 179 CP privind violarea de domiciliu, aplicarea sa între coproprietari poate fi discutabilă dacă nu există o delimitare clară a folosinței ori un spațiu atribuit exclusiv; tocmai aici trebuie analizate foarte atent faptele concrete.
Jurisprudenţă şi doctrină
Jurisprudența publicată a Curtea Supremă de Justiție arată o linie relativ constantă: instanțele protejează folosința rezonabilă a fiecărui coproprietar, dar cer o dovedire serioasă a configurației tehnice a bunului și a întinderii exacte a tulburării. În plus, vechea Hotărâre explicativă a Plenului CSJ privind proprietatea asupra imobilelor rămâne utilă ca instrument de interpretare pentru acțiunea în revendicare, acțiunea negatorie și delimitarea competenței, deși trebuie citită cu atenție, fiind redactată pe numerotarea anterioară a Codului civil.
Piatova Maria c. Crețu Nadejda, dosarul nr. 2ra-1072/18, CSJ, încheiere din 13 iunie 2018. Instanțele de fond și apel au stabilit modul de folosință al terenului comun pe baza unei expertize judiciare, au obligat pârâta să demoleze gardul instalat samavolnic și să nu creeze obstacole în folosirea sectorului atribuit reclamantei, iar CSJ a lăsat soluția în picioare. Această cauză este unul dintre cele mai clare exemple publicate pentru combinația „stabilirea modului de folosință + înlăturarea gardului + interdicția de a crea obstacole”.
Anatolie Bobeica c. Elena Bobeica, dosarul nr. 2ra-195/21, CSJ, decizia din 19 mai 2021. CSJ a reiterat expres conținutul art. 347 vechi / art. 546 actual privind folosința bunului comun și al art. 361 vechi / art. 561 actual privind partajul, a casat decizia instanței de apel și a menținut soluția primei instanțe de partaj în natură. Relevanța practică a cauzei este dublă: confirmă actuala numerotare a textelor în practica recentă și arată că partajul poate fi admis chiar dacă presupune lucrări tehnice, dacă ele sunt bine stabilite și asumate în probatoriu.
Rusu Alexandru c. Cemîrtan Mihail, dosarul nr. 2ra-2349/14, CSJ, decizia din 17 septembrie 2014. Litigiul a combinat pretenții de recunoaștere a unei plase de separare, înlăturarea obstacolelor, partaj în natură și despăgubiri materiale și morale. Cauza ilustrează un lucru esențial pentru practicieni: dacă suprafețele și planurile cadastrale sunt neconcordante, iar expertiza nu clarifică situația, litigiul nu poate fi soluționat solid pe fond. Cu alte cuvinte, fără o bază tehnică coerentă, chiar și o cauză „evidentă” poate eșua procedural.
Lidia Ursu c. Galina Ciobanu și Victor Surdu, dosarul nr. 2ra-2367/14, CSJ, încheiere din 11 septembrie 2014. Reclamanta ceruse partaj în natură, stabilirea modului de folosință și determinarea hotarelor. Din motivarea recursului reiese clar cât de important este ca soluția privind folosința să precizeze nu doar ce primește reclamantul, ci și ce revine celorlalți coproprietari și în ce limite. Cauza este deosebit de utilă pentru dosarele în care există mai mult de doi coproprietari ori coposesori și pentru ipotezele în care reclamantul riscă să obțină o soluție „parțială”, vulnerabilă la casare sau la critici serioase în apel/recurs.
Evghenia Verlan c. Mihail Marcenco și Nina Marcenco, dosarul nr. 2ra-504/24, CSJ, încheiere din 21 ianuarie 2026. Reclamanta a cerut încetarea coproprietății asupra garajului, sultă și plata unei sume cu titlu de „chirie” pentru folosirea exclusivă. CSJ a lăsat în picioare soluția de respingere, reținând, între altele, că bunul nu mai exista în forma inițială și că nu erau probe suficiente ale folosinței exclusive pe toată perioada pretinsă; instanța a subliniat și că, în lipsa unui contract de locațiune, cadrul juridic al „chiriei” nu este incident. Pentru avocați, aceasta este probabil cea mai instructivă hotărâre recentă în materie de cuantificare a pretențiilor bănești și delimitare între compensație civilă și locațiune.
Pe linie procedurală, merită adăugată și jurisprudența Curtea Constituțională. Prin HCC nr. 20/2022, Curtea a declarat neconstituțională condiția ca cererea de recurs să fie dactilografiată, reamintind că accesul la instanță nu poate fi golit de conținut prin formalism excesiv și că ceea ce contează este lizibilitatea și posibilitatea instanței de a identifica elementele esențiale ale recursului. Pentru litigii de coproprietate, unde căile de atac sunt frecvente, acesta este un reper practic important.
Doctrina moldovenească confirmă și rafinează aceste linii. Comentariile din Codul civil adnotat, semnate de Octavian Cazac și Vladimir Palamarciuc la art. 546, 551, 554, 557 și 561, pun accent pe folosința compatibilă cu drepturile celorlalți, pe autonomia procesuală a fiecărui coproprietar și pe caracterul excepțional al excluderii. În literatura de specialitate, O. Ala insistă asupra distincției dintre partajul definitiv și partajul de folosință, iar A. Otgon subliniază că esența coproprietății pe cote-părți este caracterul exclusiv al cotei ideale și comun al bunului material. Aceste observații sunt foarte utile pentru a evita o confuzie frecventă în practică: stabilirea modului de folosință nu desființează coproprietatea, iar partajul nu este, întotdeauna, aceeași operațiune cu repartizarea folosinței.
Recomandări practice şi modele
Pentru coproprietari, recomandarea centrală este să nu transforme conflictul într-o „luptă de posesie” informală. Din punct de vedere juridic, schimbarea yalei, ridicarea gardului, refuzul cheii sau demolarea unei anexe sunt aproape întotdeauna mișcări procesual proaste: creează probe împotrivă și deschid simultan mai multe culoare de răspundere. Pentru avocați, soluția prudentă este să cumuleze, atunci când faptele o cer, capătul principal de înlăturare a obstacolelor / stabilire a modului de folosință cu capete subsidiare de compensație pentru lipsa de folosință, iar dacă ruptura este ireversibilă, cu partaj. Numai în situații cu adevărat grave și repetate merită gândită acțiunea de excludere a coproprietarului.
Pentru a publica un material clar pe un site juridic, o structură editorială eficientă ar putea fi aceasta:
- Ce drepturi are fiecare coproprietar asupra bunului comun
- Când interdicția de acces devine faptă ilicită
- Ce acțiuni poate introduce coproprietarul exclus
- Compensație, despăgubiri sau partaj
- Când se poate ajunge la excluderea coproprietarului
- Există răspundere contravențională sau penală
- Ce probe trebuie pregătite înainte de proces
- Ce ne arată practica recentă a instanțelor
În terminologia procesuală corectă, documentul principal este cererea de chemare în judecată; dacă se vorbește colocvial despre „pretenție”, aceasta trebuie tradusă procesual în capete de cerere precise și distincte, pentru că instanța nu poate acorda ceea ce nu s-a cerut clar. Baza minimă pentru un model de acțiune este, de regulă, art. 546, 551, 557, 561 și 585 Cod civil, plus art. 118, 166, 174-175 și 240 alin. (3) CPC.
Model scurt de cerere de chemare în judecată
Instanța competentă: [Judecătoria competentă de la locul situării imobilului]
Reclamant: [nume, IDNP, adresă, date de contact]
Pârât: [nume, IDNP, adresă, date de contact]
Obiect: înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de folosință asupra bunului aflat în coproprietate; stabilirea modului de folosință; încasarea compensației/despăgubirilor; aplicarea măsurilor de asigurareSituația de fapt
Sunt coproprietar al bunului imobil situat în [adresă], deținând cota de [x/x], fapt confirmat prin [extras R.B.I./contract/certificat de moștenitor].
Începând cu data de [data], pârâtul mi-a împiedicat folosința bunului comun prin [schimbarea yalei / refuzul predării cheii / instalarea gardului / blocarea accesului / ocuparea exclusivă a încăperii/anexei].
Am solicitat benevol încetarea acestor acțiuni, însă pârâtul a refuzat.Temeiuri de drept
Îmi întemeiez cererea pe art. 546, art. 551 și art. 585 Cod civil, iar după caz și pe art. 557 și art. 561 Cod civil, precum și pe art. 118, art. 166 și art. 174-175 CPC.Capete de cerere
- Să se constate caracterul nelegitim al obstacolelor create de pârât în exercitarea folosinței bunului comun.
- Să fie obligat pârâtul să înceteze orice obstacol și să-mi asigure accesul la bunul comun, inclusiv prin predarea cheilor / demontarea gardului / înlăturarea altor bariere.
- Să se stabilească modul de folosință a bunului comun conform cotei-părți și planului anexat / expertizei ce urmează a fi dispusă.
- Să se încaseze de la pârât compensația echitabilă / despăgubirile pentru lipsa de folosință în sumă de [sumă], pentru perioada [perioada], ori să se dispună efectuarea expertizei pentru evaluarea acesteia.
- În subsidiar, dacă instanța apreciază că folosința comună a devenit imposibilă, să dispună încetarea coproprietății prin partaj în natură / atribuirea bunului cu sultă / vânzarea bunului și distribuirea prețului.
- Să se aplice măsuri de asigurare, constând în interzicerea modificării stării de fapt a bunului și a împiedicării accesului reclamantului până la soluționarea definitivă a cauzei.
- Să se încaseze cheltuielile de judecată.
Probe
[extras R.B.I., plan cadastral/geometric, fotografii, înscrisuri, corespondență, martori, expertiză solicitată, alte acte]
Clauze utile pentru un acord de coproprietate
- Clauză de folosință: „Părțile stabilesc că folosința bunului comun se exercită potrivit planului anexat, fiecare coproprietar având acces liber și neîngrădit la porțiunile comune și la căile de acces necesare deservirii porțiunii folosite de el.”
- Clauză privind cheile și accesul: „Niciun coproprietar nu poate schimba sistemele de închidere, codurile de acces ori alte dispozitive similare fără acordul scris al celorlalți coproprietari și fără predarea imediată a mijloacelor de acces.”
- Clauză de neobstrucționare: „Părțile se obligă să nu creeze obstacole materiale sau juridice care ar împiedica folosința bunului comun de către ceilalți coproprietari.”
- Clauză de lucrări și modificări: „Orice împrejmuire, construcție, demolare, reamenajare sau schimbare a destinației se poate face numai cu acordul scris al coproprietarilor, cu respectarea autorizațiilor legale.”
- Clauză de compensație: „În cazul folosinței exclusive de fapt a unei părți din bunul comun de către un coproprietar, fără acordul celorlalți, acesta va datora o compensație echitabilă calculată potrivit valorii de folosință pe piață.”
- Clauză de soluționare a divergențelor: „Divergențele privind interpretarea sau executarea prezentului acord se încearcă mai întâi a fi soluționate pe cale amiabilă în termen de 15 zile lucrătoare, iar în lipsa acordului se deferă instanței competente.”
Ca trusă minimă de surse pentru redactarea și susținerea unui asemenea articol, recomand folosirea textului Codului civil și al codurilor procesuale/penal-contravenționale de pe portalul oficial al legislației, a portalului oficial de jurisprudență al CSJ, a hotărârii Curții Constituționale nr. 20/2022 și, pentru doctrină, a comentariilor din Codul civil adnotat și a studiilor doctrinare moldovenești privind coproprietatea și partajul. Toate sursele principale folosite în această analiză sunt accesibile aici: Codul civil și comentariile aferente art. 544-546, 551, 554, 557, 561 și 585 ; CPC, HCC20/2022 și normele privind asigurarea acțiunii, probațiunea și recursul ; răspunderea contravențională și penală relevantă ; practica oficială a CSJ în cauzele Piatova, Bobeica, Rusu, Ursu și Verlan .