În ultimele săptămâni, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat mai multe hotărâri importante în materie penală, care clarifică aspecte esențiale privind calificarea juridică a infracțiunilor. De această dată ne vom opri asupra a patru cauze relevante, ce vizează noțiunea de „membru al familiei” în cazul violului, delimitarea tâlhăriei de răpirea mijlocului de transport, caracterul violenței periculoase în cadrul tâlhăriei și incriminarea analogilor drogurilor.
Prima cauză, nr. 1ra-112/2026, este importantă prin faptul că CSJ a definit noțiunea de „concubinaj” în sensul art. 133/1 lit. a) Cod penal, adică în contextul noțiunii de „membru al familiei”. Instanța supremă a reținut că existența concubinajului presupune întrunirea concomitentă a mai multor elemente: relații intime consimțite, conviețuire stabilă și nu ocazională sau intermitentă, existența unei vieți cotidiene organizate similar unui cuplu, gospodărie comună și, de regulă, prezentarea relației celor apropiați drept una de familie. CSJ a subliniat că nu este obligatorie o durată minimă de 183 de zile pentru a constata concubinajul, însă relația trebuie să fie suficient de stabilă și continuă. În speță, conviețuirea timp de câteva zile, după o relație intermitentă, nu a fost considerată suficientă pentru existența concubinajului. În consecință, instanța a exclus agravanta prevăzută pentru violul săvârșit asupra unui membru de familie și a reîncadrat fapta de la art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal la art. 171 alin. (1) Cod penal. Hotărârea poate fi consultată aici: Decizia CSJ nr. 1ra-112/2026
O altă hotărâre importantă este cauza nr. 1ra-591/2023, privind delimitarea dintre tâlhărie (art. 188 Cod penal) și răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire (art. 192/1 Cod penal). CSJ a reiterat că elementul determinant care diferențiază cele două infracțiuni este scopul urmărit de făptuitor. În cazul infracțiunii prevăzute de art. 192/1 Cod penal lipsește intenția de însușire a bunului. Instanța supremă a explicat că, potrivit învinuirii formulate de acuzare, inculpatului îi erau imputate două acțiuni distincte: pretinderea banilor prin amenințare cu violență periculoasă și preluarea ulterioară a controlului asupra automobilului victimei. Prima faptă întrunea elementele tâlhăriei, iar cea de-a doua ar fi putut constitui infracțiunea prevăzută de art. 192/1 Cod penal doar dacă nu exista intenția de sustragere a automobilului. Totuși, inculpatul fusese trimis în judecată exclusiv pentru tâlhărie, iar instanța nu poate depăși limitele învinuirii prin reîncadrarea faptelor în două infracțiuni distincte. CSJ a criticat dur soluția instanței de apel, menționând că niciun judecător rezonabil nu putea considera că punerea unui cuțit la gâtul victimei, după refuzul acesteia de a transmite bani, reprezintă doar răpirea unui mijloc de transport. În final, hotărârea curții de apel a fost casată, iar fapta a fost reîncadrată conform art. 188 Cod penal. Hotărârea poate fi consultată aici: Decizia CSJ nr. 1ra-591/2023
În cauza nr. 1ra-1911/2023, CSJ a analizat problema violenței periculoase în cadrul infracțiunii de tâlhărie. Instanța supremă a arătat că pentru aplicarea art. 188 Cod penal nu este determinantă gravitatea medico-legală a leziunilor corporale produse victimei. Chiar dacă leziunile au fost calificate drept ușoare, acest fapt nu exclude existența tâlhăriei atât timp cât a fost demonstrată aplicarea unei violențe periculoase pentru sănătatea persoanei sau amenințarea cu o asemenea violență, în scopul sustragerii bunurilor. Prin această soluție, CSJ a reiterat că esențială este natura violenței și pericolul acesteia pentru victimă, nu exclusiv concluzia medico-legală privind gradul leziunilor. Încheierea poate fi consultată aici: Încheierea CSJ nr. 1ra-1911/2023
În sfârșit, în cauza nr. 1ra-1299/2023, CSJ a abordat problema incriminării analogilor drogurilor. Instanța supremă a reiterat jurisprudența Curtea Constituțională a Republicii Moldova, confirmând că posesia analogilor drogurilor poate atrage răspunderea penală conform art. 217 Cod penal. Totodată, CSJ a făcut precizări importante privind probatoriul necesar în astfel de cauze. Instanța a menționat că art. 143 Cod de procedură penală nu impune în mod obligatoriu efectuarea unui raport de expertiză pentru a demonstra că o anumită substanță reprezintă drog sau analog al drogurilor ori pentru stabilirea cantității acestora. O constatare tehnico-științifică este suficientă în acest scop. Această concluzie are implicații practice importante pentru cauzele privind circulația ilegală a drogurilor și analogilor acestora. Încheierea poate fi consultată aici: Încheierea CSJ nr. 1ra-1299/2023
Aceste hotărâri demonstrează încă o dată rolul esențial al CSJ în uniformizarea practicii judiciare și clarificarea elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de Codul penal. În special, ele evidențiază importanța delimitării exacte dintre infracțiuni apropiate ca structură juridică, precum și necesitatea respectării stricte a limitelor învinuirii formulate de acuzare.