Libertatea de exprimare. Partea 2.
După cum ați observat din prima parte a prezentului subiect, nu există o claritate privind aplicarea libertății de exprimare din prevederile Constituționale a Republicii Moldova. Acest lucru este și firesc deoarece Constituția prevede numai repere generale, iar legislației și practicii judiciare aparține obligația de a interpreta mai detaliat prevederile Constituționale. Eu personal prefer interpretarea dreptului potrivit principiului dreptului comun. O practică similară în acest domeniu este aplicată de juriștii americani și anume, la ei, norma de drept este divizată în elemente generale, care ulterior sunt divizate în elemente speciale, iar acestea la rândul lor sunt divizate în sub elemente și așa mai departe până când elementele se întâlnesc cu faptele concrete. Această metodă de interpretare a dreptului a demonstrat a fi cea mai efectivă din lume.
În Republica Moldova de către Parament a fost adoptată legea organică Nr. 64 din 23-04-2010 cu privire la libertatea de exprimare, publicată la 09-07-2010 în Monitorul Oficial Nr. 117-118 art. 355, care prevede în partea relevantă că: Prezenta lege are scopul de a garanta exercitarea dreptului la libera exprimare, precum și un echilibru între asigurarea dreptului la libera exprimare și apărarea onoarei, demnității, reputației profesionale și vieții private și de familie ale persoanei. Prezenta lege nu reglementează raporturile juridice ce țin de accesul la informații, acordarea dreptului la replică concurenților electorali în campania electorală și apărarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe.
Legea este împărțită în două părți. Prima parte discută noțiunile de bază și principii generale privind libertatea de exprimare, pe când partea a doua prevede regulile de examinare a plângerilor și a contestațiilor de către instanțele de judecată.
Așa potrivit legii este prevăzut că, orice persoană are dreptul la libera exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de a comunica fapte și idei. Libertatea de exprimare protejează atât conținutul, cât și forma informației exprimate, inclusiv a informației care ofensează, șochează sau deranjează. Exercitarea libertății de exprimare poate fi supusă unor restrângeri prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, pentru a apăra ordinea și a preveni infracțiunile, pentru a proteja sănătatea și morala, reputația sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești. Restrângerea libertății de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes legitim prevăzut în lege și doar în cazul în care restrângerea este proporțională cu situația care a determinat-o, respectând-se echilibrul just dintre interesul protejat și libertatea de exprimare, precum și libertatea publicului de a fi informat. În condițiile legii, se interzic răspândirea și/sau utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste ori xenofobe, propagarea și/sau utilizarea în scopuri politice a simbolurilor fasciste, precum și promovarea ideologiilor fasciste, rasiste ori xenofobe și/sau negarea Holocaustului, acțiuni care se sancționează în conformitate cu legislația în vigoare. Garanțiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la ură sau la violență.
Legea foarte de clar definește ce este libertatea de exprimare și în ce condiții ea poate fi limitată. Potrivit legii, observăm că orice persoană are dreptul la libera exprimare. Legea nu face diferență între cetățeni, cetățenii străini sau apatrizii. Cu toate acestea, această regulă nu înseamnă că alte legi speciale nu pot interzice unor persoane exercitarea dreptului la libertatea de exprimare în condițiile legale. Libertatea de exprimare nu este un drept absolut. Menționez că este importantă și regula legală, care ne menționează precum că, ”Actele legislative și alte acte normative în vigoare ce reglementează raporturi conexe se vor aplica în măsura în care nu contravin prezentei legi.” Ca de obicei dreptul și competența de a spune ce este legea și cum ea trebuie să fie interpretată și aplicată aparține instanțelor de judecată. Aici așteptăm interpretările date de instanțele de judecată asupra nu numai a dreptului la libertate de exprimare din partea persoanelor menționate mai sus dar și din partea altor persoane cum spre exemplu minorii, persoanele cu incapacitate temporară sau permanentă, personalul militar, sau persoane cu probleme intelectuale, etc.
Potrivit legii reese că dreptul la libertate de exprimare nu este limitat numai la difuzarea informației dar și la căutarea ei. Legislația națională si internațională prevede că libertatea de exprimare cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei. Dreptul de a căuta informația este unul fundamental deoarece existența dreptului la informație ar fi nulă fără dreptul de a căuta și a cere prezentarea ei. Nu este un secret că foarte multă informație utilă discuțiilor publice se conțin în registrele și bazele de date aflate sub controlul statului și a organelor autorităților publice locale. Cu toate acestea există un șir de legi care în mod justificativ limitează accesul publicului la informații confidențiale. Spre exemplu legislația penală și cea procesual penală prevede confidențialitatea urmării penale. Legislația privind securitatea statului definește informația care reprezintă secret de stat etc. Cu alte cuvinte legea privind libertatea de exprimare nu poate fi aplicată izolat de celelalte legi ce există într-un stat democratic. Prevederile articolului 34 privind abrogarea legilor adoptate anterior se referă numai la legislația privind libertatea de exprimare care a fost împrăștiată în legislația Republicii Moldova prin mai multe prevederi legale.
De asemenea prezintă o importanță aparte inclusiv prevederea ce ne indică că orice informație răspândită este divizată în fapte, idei și judecata de valoare. Potrivit legii fapt este un eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiţii concrete de exemplu, locul şi timpul a cărui veridicitate poate fi dovedită. Judecata de valoare este opinie, comentariu, teorie sau idee care reflectă atitudinea faţă de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de demonstrat. Cu alte cuvinte, faptele sunt acțiuni sau inacțiuni comise de cineva sau întâmplate undeva, pe când judecata de valoare este aprecierea subiectivă a acestor fapte sau evenimente. Legiuitorul a prevăzut că faptele adica acțiunile sau inacțiunile precum și evenimentele concrete pot fi dovedite prin probe pe cînd aprecierea subiectivă a acestor fapte este strâns legată de opiniea fiecărei personae în parte și nu poate fi demonstrată prin probe. Este și feresc că un om nu poate demonstra opinia sa mai ales că este foarte dificil de demonstrat prin probe de ce tu consideri că faptele descrise sunt bune sau rele.
În afară de aceasta, dreptul de a căuta informație fiind un element important al libertății de exprimare este deasemenea reglementat prin legea privind accesul la informație care se intersectează cu legea cu privire la libera exprimare. Legea privind accesul la informație reglementează: raporturile dintre furnizorul de informaţii şi persoana fizică si/sau juridică în procesul de asigurare şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie; principii, condiţii, căi şi modul de realizare a accesului la informaţiile oficiale, aflate în posesia furnizorilor de informaţii; obligaţiile furnizorilor de informaţii în procesul asigurării accesului la informaţiile oficiale; modalitatea apărării dreptului de acces la informaţie. Nu constituie obiect al prezentei legi raporturile privind: colectarea, prelucrarea, depozitarea şi garantarea integrităţii informaţiilor; prezentarea obligatorie a informaţiilor prevăzute de lege de către persoane private autorităţilor publice, instituţiilor publice; accesul autorităţilor publice, instituţiilor publice, persoanelor fizice şi/sau juridice, abilitate cu gestionarea unor servicii publice, la informaţiile aflate în posesia altor asemenea autorităţi publice, instituţii publice, persoane fizice şi/sau juridice; furnizarea informaţiilor referitoare la propria activitate de către persoane fizice şi juridice private, partide şi formaţiuni social-politice, fundaţii, asociaţii obşteşti.
Avocatul Roman Zadoinov. California SUA.