Libertatea de exprimare protejează atît conţinutul, cît şi forma informaţiei exprimate, inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează. Faptul că informația poate să ofenseze să șocheze sau să deranjeze nu înseamnă că nu poate fi difuzată. Cea mai importantă regulă pe care distribuitorul de informații trebuie să o respecte în acest caz este legalitaatea scopului difizării, si adevărul informației difuzate, cu alte cuvinte, informația trebuie să fie adevărată. E nevoie să mai remarcăm faptul că, chiar dacă informația este veridică și adevărată, dar scopul difuzării informațiilor este ilegal, atunci o astfel de difuzare este interzisă.
Diseminarea de informații nu poate urmări scopul de a provoca un prejudiciu persoanei pe care o vizează direct aceste informații. Dacă scopul diseminării informațiilor este de a lua în derîdere o persoana față de o altă persoană, de a-i umili onoarea sau demnitatea ori de a-i cauza orice altă vătămare ilegală, atunci o astfel de diseminare nu poate fi considerată legală. Este foarte important să înțelegem că legea libertății de exprimare nu poate fi interpretată și aplicată separat de alte legi. Toate legile de pe teritoriul Republicii Moldova au aceeași forță juridică și trebuie respectate de toți.
Conform Codului Civil al Republicii Moldova Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii. Rezultă că, dacă difuzarea de informații a urmărit un scop ilegal, de exemplu, cauzarea de prejudicii unei personae sau societății, atunci difuzorul acestor informații poate fi supus răspunderii civile, disciplinare sau chiar penale.
Prezenta lege are scopul de a garanta exercitarea dreptului la libera exprimare, precum şi un echilibru între asigurarea dreptului la libera exprimare şi apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi vieţii private şi de familie a persoanei. De asemenea legea stabilește că libertatea de exprimare urmărește scopul răspândirii informațiilor de interes public. Din conținutul legii putem înțelege că scopul creării legii a fost promovarea discuțiilor publice de interes public și nu cauzarea de prejudicii altor persoane.
Astfel, la interpretarea acestei legi, este necesar în primul rând să se determine ce scop urmărește difuzorul de informații. Aceasta se poate face sub forma unei concluzii bazată pe textul informației și determinând valoarea acesteia pentru interesul public. Dacă informația nu are nicio valoare pentru interesul public, urmărește doar scopul de a provoca pagube ilegale unei alte persoane, atunci o astfel de distribuire este considerată ilegală. La evaluarea interesului urmărit, trebuie de asemenea luate în considerare toate faptele relevante, cum ar fi: forma și conținutul informațiilor, metoda și mijloacele de difuzare, imparțialitatea difuzorului de informații, precum și toate celelalte fapte relevante care permit determinarea scopului urmărit.
Statul garantează libertatea de exprimare a mass-mediei. Nimeni nu poate interzice sau împiedica mass-media să răspîndească informaţii de interes public decît în condiţiile legii. Mass-media are sarcina de a informa publicul asupra problemelor de interes public şi de a efectua, în conformitate cu responsabilităţile sale, investigaţii jurnalistice în probleme de interes public. Pe lîngă garanţiile prevăzute mai sus, libertatea de exprimare a mass-mediei admite şi un anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiţia să nu se denatureze esenţa faptelor.
Într-un stat de drept, presa joacă un rol foarte important. Aceasta, în calitate de a patra putere, se va ocupa de toate problemele care apar în societate și, în conformitate cu carta sa fondatoare, va iniția discuții publice pentru a rezolva aceste probleme generale în interesul întregii societăți. Independenţa editorială a mass-mediei este recunoscută şi garantată de lege. Cenzura este interzisă. Se interzice ingerinţa în activitatea editorială a mass-mediei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. În cazul în care ingerinţa este prevăzută de lege, ea urmează a fi interpretată limitativ. Nu se admite crearea de autorităţi publice pentru controlul prealabil al informaţiei care urmează a fi răspîndită de mass-media. Nu constituie cenzură obligaţia impusă de instanţa de judecată prin hotărîre definitivă de a răspîndi sau de a nu răspîndi o informaţie, precum şi obligaţia impusă prin lege de a răspîndi o anumită informaţie. Cenzura în mass-media publică, precum şi împiedicarea ilegală intenţionată a activităţii mass-mediei, atrage răspundere penală. Confiscarea tirajului sau lichidarea mass-mediei scrise poate avea loc, printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, doar în cazurile în care aceasta este necesară într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică ori pentru a împiedica divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat.
Orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale lezate prin răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient sau prin injurie. Persoana lezată prin răspîndirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită în drepturi dacă informaţia cumulează următoarele condiţii:
a) este falsă;
b) este defăimătoare;
c) permite identificarea persoanei vizate de informaţie.
Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la mai sus poate solicita rectificarea sau dezminţirea informaţiei, precum şi repararea prejudiciului moral şi material cauzat.
Persoana lezată prin răspîndirea unor judecăţi de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă judecăţile de valoare cumulează următoarele condiţii:
a) nu se bazează pe un substrat factologic suficient;
b) au un caracter defăimător;
c) permit identificarea persoanei vizate de informaţie.
Persoana care se consideră lezată în modul stabilit mai sus poate solicita rectificarea sau dezminţirea informaţiei, sau publicarea unei replici, precum şi repararea prejudiciului moral şi material cauzat.
Se consideră injurie exprimarea care cumulează următoarele condiţii:
a) exprimarea intenţionată verbală, scrisă sau nonverbală nu corespunde normelor de conduită general acceptate într-o societate democratică;
b) permite identificarea persoanei vizate.
Persoana care se consideră lezată în modul stabilit mai sus poate solicita exprimarea scuzelor şi repararea prejudiciului moral şi material cauzat.
Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru stilul umoristic şi satiric dacă prin folosirea acestuia nu se induce în eroare publicul în privinţa faptelor.