1. Tratate bilaterale și multilaterale relevante între Moldova și Franța

În prezent, nu există un tratat bilateral specific între Republica Moldova și Republica Franceză privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești civile sau comerciale. Lista tratatelor de asistență juridică în materie civilă încheiate de Moldova nu include Franțacentruldevize.ro. Prin urmare, colaborarea judiciară între cele două țări se bazează pe instrumente multilaterale și pe dreptul intern al fiecărui stat.

Ambele state sunt membre ale Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 (Apostila), care elimină necesitatea supralegalizării actelor oficiale străine. Astfel, o hotărâre moldovenească destinată utilizării în Franța trebuie, de regulă, doar apostilată de autoritatea competentă din Moldova (Ministerul Justiției) – Franța nu a formulat obiecții la aderarea Moldovei, spre deosebire de alte state precum Germaniacentruldevize.ro. Apostila garantează recunoașterea autenticității documentului în Franța, fără proceduri consulare suplimentare.

Totodată, Moldova și Franța sunt părți la Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială. Aceasta facilitează asistența juridică internațională prin stabilirea procedurilor de comunicare a actelor de procedură (citații, cereri introductive etc.) între autoritățile celor două țări, asigurând citarea corespunzătoare a părților peste hotare.

În materia cooperării judiciare, merită menționată și Convenția de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului (Choice of Court Agreements), la care atât Republica Moldova, cât și Uniunea Europeană (implicit Franța) sunt părțihcch.net. Dacă părțile într-un contract au convenit în mod expres ca litigiile să fie soluționate de instanțele dintr-un anumit stat (de exemplu, instanțele moldovenești), iar convenția se aplică, atunci o hotărâre pronunțată de instanța aleasă trebuie recunoscută și executată în celelalte state contractante, inclusiv în Franța, în conformitate cu condițiile și excepțiile limitate prevăzute de convenție.

De asemenea, la 1 septembrie 2023 a intrat în vigoare noua Convenție de la Haga din 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor străine în materie civilă sau comercială, însă aplicabilitatea ei este limitată la statele contractante. Uniunea Europeană (inclusiv Franța) și Ucraina sunt deocamdată părți, însă Republica Moldova nu a aderat la această convențiebusinesslawtoday.org. Prin urmare, o hotărâre moldovenească nu poate beneficia de regimul simplificat al Convenției din 2019 în Franța; în lipsa unui tratat bilateral special, se va recurge la procedura de exequatur prevăzută de dreptul intern francez (Codul de procedură civilă).

Alte convenții internaționale relevante includ: Convenția de la Haga din 1 martie 1954 asupra procedurii civile (la care Moldova este partehcch.net), ce prevede cooperare judiciară (ex. comisii rogatorii, dispensarea de cauțiune pentru cetățenii străini etc.), precum și Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție (privind asistența juridică gratuită pentru cetățenii străini și eliminarea cauțiunii judecătorești – cautio iudicatum solvi). Toate acestea demonstrează existența unui cadru multilateral de asistență juridică internațională în materie civilă și comercială între Moldova și Franța, chiar dacă nu există un acord bilateral dedicat recunoașterii hotărârilor judecătorești.

2. Procedura de exequatur în Franța pentru o hotărâre moldovenească

În lipsa aplicării unui tratat internațional specific, o hotărâre judecătorească străină nu produce efecte automat pe teritoriul Franței. Pentru a putea fi executată silit împotriva debitorului din Franța, hotărârea moldovenească trebuie să treacă prin procedura numită exequatur. Exequaturul este procedura judiciară prin care o instanță franceză conferă forță executorie pe teritoriul Franței unei hotărâri pronunțate în străinătatebonnefous.com. Altfel spus, creditorul trebuie să obțină o ordonanță de exequatur din partea instanței franceze competente, care declară hotărârea moldovenească drept executorie în Franța, permițându-i astfel să fie pusă în executare (de exemplu, prin poprirea conturilor bancare ale debitorului din Franța, executare silită imobiliară etc.).

Procedura de exequatur în Franța este reglementată de articolele 509–509⁷ din Codul de procedură civilă francez, care prevăd că „hotărârile pronunțate de instanțe străine și actele autentice întocmite de oficiali străini sunt executorii pe teritoriul Republicii [Franceze] în condițiile și cazurile prevăzute de lege”bonnefous.comtrx-legal.com. Așadar, există necesitatea inițierii unei acțiuni judiciare în Franța pentru recunoaștere și executare. Instanța franceză nu rejudecă fondul cauzei soluționate în Moldova, ci se limitează la a verifica îndeplinirea condițiilor legale pentru recunoașterea hotărârii străineberton-associes.fr. Important: exequaturul nu este o cale de atac asupra hotărârii străine, ci un control de regularitate internațională – judecătorul francez nu poate modifica sau invalida pe fond hotărârea moldovenească, ci doar o acceptă sau o refuză pentru executare, fără a examina din nou litigiul soluționat de instanța din Moldovaberton-associes.fr.

Etapele procedurale sunt, în esență, următoarele:

• Sesizarea instanței competente prin intermediul unui avocat francez. În principiu, cererea de exequatur se introduce pe calea unei acțiuni de drept comun, de regulă prin cerere de chemare în judecată (assignation) în contradictoriu cu debitorul, conform regulilor de procedură civilă francezăberton-associes.frberton-associes.fr. (Notă: În anumite situații, legislația franceză permite ca cererea de exequatur să fie soluționată în procedură necontencioasă, fără citarea părții adverse, însă practica generală în materie civilă este de a recurge la o procedură contradictorie, asigurând respectarea dreptului la apărare al debitorului.)
• Documente anexate cererii: Creditorul trebuie să prezinte instanței franceze hotărârea judecătorească moldovenească în original sau copie legalizată, cu apostilă aplicată conform Convenției de la Haga (1961), pentru a-i atesta autenticitateacentruldevize.ro. De asemenea, este necesară o traducere autorizată în limba franceză a hotărârii (și a oricăror documente justificative), întrucât limba franceză este obligatorie în fața instanțelor din Franța. Se va prezenta, de regulă, și o dovadă oficială că hotărârea este definitivă și executorie în Moldova (de exemplu, o încheiere sau certificat de rămânere definitivă, certificat de inexistență a căilor de atac). Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa pârâtului (debitorului) – de exemplu, o hotărâre judecătorească moldovenească pronunțată în contumacie – este recomandat să se facă dovada că pârâtul a fost legal citat în procesul din Moldova sau că hotărârea i-a fost comunicată, pentru a demonstra respectarea dreptului la apărare (acest aspect poate fi analizat de instanța franceză sub condiția ordinii publice procesuale). Toate aceste documente sunt depuse la dosarul cauzei din Franța, în susținerea cererii de exequatur.
• Soluționarea cererii de exequatur: Instanța franceză va examina cererea în raport de condițiile legale (descrise la punctul 3 de mai jos). Procedural, Tribunalul judiciar francez (în complet de judecător unic) va pronunța o hotărâre/ordonanță prin care fie admite cererea și acordă exequaturul (hotărârea moldovenească devenind executorie în Franța), fie o respinge, dacă găsește motive de refuz. Hotărârea pronunțată de instanța franceză asupra cererii de exequatur poate fi, la rândul ei, atacată prin apel de partea nemulțumită (creditorul dacă s-a refuzat recunoașterea, respectiv debitorul dacă s-a acordat exequaturul). Apelul se judecă de curtea de apel franceză competentă, care va reanaliza îndeplinirea condițiilor de recunoaștere. În ultima instanță, este posibil recursul la Curtea de Casație franceză, strict pe chestiuni de drept.
• Executarea propriu-zisă: Odată obținută ordonanța de exequatur (definitivă sau executorie provizoriu, după caz), aceasta se comunică debitorului. Creditorul poate apoi solicita unui executor judecătoresc francez (commissaire de justice, fost huissier de justice) să procedeze la executarea silită conform legislației franceze (poprire, sechestru, vânzare silită etc.), în limitele titlului executoriu recunoscut. Exequaturul „transformă” hotărârea moldovenească într-un titlu executoriu francez, permițându-i să fie pus în executare exact ca o hotărâre francezăresourcehub.bakermckenzie.comberton-associes.fr.

În concluzie, procedura de exequatur asigură că hotărârea străină traversează granițele juridice, fiind tratată în Franța ca și cum ar fi o hotărâre națională odată ce exequaturul a fost acordat. Fără această procedură, creditorul moldovean nu poate recurge direct la executare silită în Franța pe baza hotărârii moldovenești.

3. Condițiile și actele necesare pentru recunoașterea hotărârii în Franța

Instanțele franceze acordă exequaturul (adică recunosc și autorizează executarea hotărârii străine) doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții legale de fond, cristalizate atât în jurisprudența franceză clasică (Cauza Munzer, Cornelissen ș.a.), cât și – parțial – în textele legale. În esență, trei condiții majore sunt verificate de judecătorul francez în cadrul controlului de regularitate internaționalăberton-associes.fr:

1. Competența jurisdicțională a instanței străine (competența indirectă). Judecătorul francez verifică dacă instanța din Republica Moldova care a pronunțat hotărârea a avut competența să soluționeze litigiul, conform principiilor dreptului internațional privat francezberton-associes.fr. Aceasta presupune trei aspecte: (a) că instanța străină nu a încălcat o competență exclusivă a instanțelor francezeberton-associes.fr (de exemplu, numai instanțele franceze pot soluționa în mod exclusiv litigii privind proprietatea imobiliară situată în Franța, sau anumite proceduri de insolvență etc.); (b) că litigiul are o legătură rezonabilă cu statul de origine – Franța nu va recunoaște hotărâri pronunțate de instanțe străine fără legătură cu cauza (se evaluează elemente precum domiciliul sau sediul părților, locul executării contractului, locul unde s-a produs prejudiciul etc.)berton-associes.fr; și (c) că instanța moldovenească nu a fost sesizată în mod fraudulos (pentru a ocoli legea sau o jurisdicție competentă în mod normal)berton-associes.fr. Această ultimă verificare previne forum-shopping-ul abuziv – de pildă, dacă un reclamant ar alege să dea în judecată în Moldova doar pentru a obține o hotărâre mai favorabilă decât ar fi obținut în altă jurisdicție, în absența oricărei legături cu Moldova.
2. Conformitatea hotărârii cu ordinea publică internațională a Franței. Instanța franceză se asigură că recunoașterea hotărârii moldovenești nu ar contraveni principiilor fundamentale de drept aplicabile în Franța, atât sub aspect procedural, cât și substantivberton-associes.frberton-associes.fr. În plan procedural, se verifică dacă procesul din Moldova a respectat garanțiile unui proces echitabil – în special dreptul la apărare și principiul contradictorialității (părțile să fi fost legal citate, să fi avut ocazia de a prezenta probe și argumente, judecata să fi fost imparțială etc.)berton-associes.fr. Încălcarea gravă a acestor garanții procedurale (de exemplu, dacă pârâtul nu a fost deloc citat și s-a judecat în lipsă sa) poate justifica refuzul exequaturului pe motiv de ordine publică procesuală, fiind echivalentă cu nerespectarea articolului 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil)berton-associes.fr. În plan substantiv, judecătorul francez analizează conținutul și efectele hotărârii: dacă acestea ar produce consecințe vădit incompatibile cu valorile fundamentale ale dreptului francez, recunoașterea poate fi refuzată. Exemple: o hotărâre care acordă daune punitive excesive sau contravine principiului egalității soților (cum ar fi o hotărâre de divorț prin repudiere) ar putea fi considerată contrară ordinii publice internaționale a Franțeiberton-associes.frberton-associes.fr. În practică, instanțele franceze fac un control de ordine publică restrâns, evitând să refuze recunoașterea decât dacă încălcarea ordinii publice este flagrantă. Nu se cere ca legea aplicată de instanța străină să fie identică cu cea franceză, ci doar rezultatul să nu fie inacceptabil în Franța.
3. Lipsa fraudei la lege. Deși, cum am văzut, elementul de fraudă este verificat și în contextul competenței indirecte, jurisprudența franceză menționează separat și condiția generală ca hotărârea străină să nu fie obținută prin fraudă la lege. Aceasta înseamnă că creditorul nu trebuie să fi urmărit, prin manevre dolosive, eludarea legii aplicabile sau a jurisdicțiilor competente pentru a obține acea hotărâre pe care apoi încearcă să o execute în Franțaberton-associes.fr. Dacă, de pildă, o parte schimbă în mod fictiv domiciliul sau își creează o legătură artificială cu Moldova doar pentru a obține o hotărâre favorabilă (evitând astfel aplicarea dreptului francez sau jurisdicția franceză), o asemenea fraudă la lege va împiedica recunoașterea hotărârii. În general, principiul fraus omnia corrumpit se aplică: frauda corupe totul, inclusiv procedura de exequatur, care va fi refuzată dacă titlul executoriu străin este rodul unei fraude.

Pe lângă aceste trei condiții principale, mai pot fi avute în vedere alte cerințe de regularitate: hotărârea moldovenească trebuie să fie definitivă (irevocabilă) și executorie în țara de origine. O hotărâre susceptibilă de apel (deci nefinală) sau suspendată în Moldova nu va fi, în principiu, admisă la executare în Franța. De asemenea, dacă există deja o decizie anterioară pronunțată în Franța sau într-un alt stat (recunoscută în Franța) în același litigiu, sau dacă același litigiu este pendinte în fața unei instanțe franceze la momentul cererii de exequatur, instanța franceză poate refuza recunoașterea (pentru a evita încălcarea autorității de lucru judecat ori situațiile de litispendență internațională). Aceste aspecte țin de principiul conform căruia nu pot exista două hotărâri conflictuale pentru același raport juridic.

Documentele necesare pentru susținerea cererii de exequatur au fost deja amintite, dar reiterăm pe scurt: (a) Hotărârea judecătorească moldovenească – în copie certificată/apostilată, eventual însoțită de o adeverință/certificat de definitivate (dovada că nu mai este supusă apelului sau recursului); (b) dacă este cazul, dovada comunicării hotărârii către debitor sau a citării acestuia în procesul din Moldova (mai ales dacă vorbim de o hotărâre în lipsă); (c) traducerea autorizată în franceză a acestor documente. Apostilarea hotărârii și a certificatului aferent este esențială, întrucât asigură recunoașterea caracterului oficial al actelor moldovenești de către instanțele și autoritățile francezecentruldevize.ro. În absența apostilei (sau a unui tratat de asistență juridică ce ar elimina această cerință), documentele ar trebui supralegalizate pe cale diplomatică, însă – repetăm – nu este cazul aici datorită Convenției Apostille din 1961.

Îndeplinirea condițiilor de mai sus conduce, de regulă, la admiterea cererii de exequatur. Franța aplică un regim favor recogniti (favorabil recunoașterii) atâta timp cât cerințele legale sunt respectate. Judecătorul francez nu examinează motivele pe fond ale litigiului și nu poate refuza recunoașterea doar pentru că legea aplicată de instanța străină diferă de cea franceză, sau că soluția ar fi fost alta în dreptul francez – el refuză numai dacă există o încălcare a ordinii publice sau o neregularitate gravă conform celor arătate.

4. Instanțele competente în Franța pentru cererea de exequatur

Conform Codului de organizare judiciară francez, competența exclusivă de a soluționa cererile de recunoaștere și exequatur ale hotărârilor străine revine Tribunalului Judiciar (Tribunal judiciaire, fostul Tribunal de Grande Instance – instanța civilă de drept comun)cms.lawberton-associes.fr. Cererea de exequatur este judecată de un singur judecător al tribunalului (și nu de un complet colegial), desemnat în acest scopcms.law. Nu contează obiectul sau valoarea litigiului soluționat în străinătate – indiferent că e o hotărâre comercială pentru o sumă mare sau o hotărâre civilă non-patrimonială, competența aparține aceleiași instanțe ca natură (Tribunalul Judiciar), datorită caracterului său specializat în materia exequaturului.

Competența teritorială (locală) urmează regulile generale franceze: de regulă, se introduce cererea la tribunalul judiciar de la domiciliul/sediul debitorului împotriva căruia se solicită executareacms.lawberton-associes.fr. Astfel, dacă debitorul (întreprinderea vizată) are sediul în Franța, va fi competent tribunalul din raza teritorială unde se află acel sediu. În cazul în care debitorul nu are domiciliu sau sediu cunoscut în Franța, legea franceză oferă creditorului mai multe opțiuni: acesta poate sesiza tribunalul de la propriul său domiciliu (dacă creditorul însuși locuiește în Franța) sau, dacă și creditorul este stabilit în străinătate, poate alege tribunalul judiciar de la locul executării (de exemplu, unde se află bunuri ale debitorului în Franța) ori chiar Tribunalul Judiciar din Pariscms.law. În practică, Tribunalul Judiciar Paris este adesea sesizat în cazurile de exequatur când celelalte criterii de legătură lipsesc, datorită poziției sale centrale și experienței acumulate.

Pentru a exemplifica: în situația noastră – o hotărâre moldovenească împotriva unei societăți comerciale din Franța – competența teritorială va aparține tribunalului judiciar din circumscripția unde acea societate își are sediul social. Dacă societatea debitoare are sediul la Lyon, de pildă, Tribunalul Judiciar Lyon va fi competent; dacă are sediul la Paris, Tribunalul Judiciar de la Paris ș.a.m.d. Cererea de exequatur se judecă în principiu în procedură civilă obișnuită, cu citarea debitorului (care va putea formula opoziție sau apărări, inclusiv invocând neîndeplinirea condițiilor menționate la punctul 3).

Pentru completitudine, menționăm că, potrivit legii franceze, Tribunalul Judiciar competent soluționează cererea de exequatur în camera de consiliu, de regulă în procedură nepublică, însă pronunțarea hotărârii se face în ședință publică (fiind vorba de o hotărâre judecătorească). Hotărârea (ordonanța) de exequatur poate fi ulterior atacată la Curtea de Apel competentă teritorial. Competența materială în apel revine secțiilor civile ale curților de apel, iar în recurs – Prima Cameră Civilă a Curții de Casație (competentă în materia executării hotărârilor străine).

Notă: În interiorul Uniunii Europene, regulile de competență și procedura de recunoaștere a hotărârilor sunt mult simplificate (exequaturul fiind eliminat în mare parte de Regulamentul Bruxelles I recast, nr. 1215/2012, și de alte instrumente). Însă aceste facilități nu se aplică hotărârilor din Moldova, întrucât Republica Moldova nu este stat membru UE. Prin urmare, o hotărâre moldovenească este tratată ca o hotărâre dintr-un stat terț, necesitând procedura de exequatur descrisă mai sus.

5. Termenele legale (prescripția) pentru introducerea spre executare a hotărârii în Franța

Dreptul francez prevede un termen de prescripție a executării silite de 10 ani pentru hotărârile judecătorești. Conform art. L.111-3 alin.1 și art. L.111-4 din Codul francez al procedurilor civile de executare, punerea în executare a unui titlu executoriu poate fi urmărită numai într-un interval de 10 ani de la momentul la care titlul a devenit executoriulegifrance.gouv.fr, cu excepția cazului în care creanța constatată prin acel titlu se prescrie, potrivit legii aplicabile, într-un termen mai lung (situație rar întâlnită, de exemplu la unele creanțe fiscale sau reale). Cu alte cuvinte, o hotărâre judecătorească – inclusiv una străină recunoscută prin exequatur – nu mai poate fi pusă în executare în Franța dacă a trecut mai mult de un deceniu de la data pronunțării/rămânerii ei definitive, fără a se fi efectuat niciun act de executare în acest interval.

Este important de înțeles modul de calcul al acestui termen. În general, cei 10 ani curg de la data hotărârii definitive (sau de la data la care devine executorie provizoriu, dacă este cazul) ori, cel târziu, de la data exequaturului în Franța. Fiecare act de executare făcut în intervalul de 10 ani reînnoiește termenul (întrerupe prescripția), conform regulilor dreptului comun, permițând astfel extinderea perioadei de executare dacă creditorul este diligent. În schimb, dacă creditorul stă inactiv și lasă să treacă 10 ani fără nicio măsură de executare, dreptul de a obține executarea forțată se stinge prin prescripție. De exemplu, dacă o hotărâre moldovenească a primit exequatur în Franța în 2025, creditorul are până în 2035 să inițieze executarea silită (și trebuie să realizeze un act executoriu semnificativ înainte de expirarea termenului, altfel titlul devine perimat din perspectiva executării).

În cazul particular al hotărârilor moldovenești, trebuie avut în vedere și termenul de prescripție din legislația Republicii Moldova. Potrivit Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, dreptul de a cere executarea silită a unei hotărâri se prescrie în 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărâriie-justice.europa.eue-justice.europa.eu. Acest termen de 3 ani (mult mai scurt decât cel francez) înseamnă că, dacă un creditor nu începe executarea în Moldova în interval de 3 ani, el nu mai poate, în principiu, să forțeze executarea nici măcar în Moldova. În contextul exequaturului în Franța, acest aspect este relevant: instanța franceză va solicita dovada că hotărârea este încă executorie în țara de origine. Dacă termenul de 3 ani a expirat în Moldova fără ca executarea să fi fost începută sau menținută, debitorul ar putea invoca faptul că titlul și-a pierdut forța executorie potrivit legii moldovenești, deci nu mai îndeplinește condiția de a fi „executoriu potrivit legii țării de origine” – argument ce ar putea conduce la respingerea cererii de exequatur. În practică, creditorul diligent va iniția procedura de exequatur în Franța cât mai curând posibil, ideal în interiorul termenului de 3 ani prevăzut de legea moldovenească, pentru a evita orice incertitudine privind forța executorie a hotărârii.

Rezumând, din perspectivă franceză, termenul general de executare este de 10 ani de la titlul executoriu (cu posibilitatea prelungirii prin acțiuni de executare succesive)legifrance.gouv.fr. Din perspectivă moldovenească, titlul executoriu moldovenesc trebuie valorificat în maximum 3 ani de la definitivare, altfel se stinge dreptul de a obține executarea silităe-justice.europa.eu. Prin urmare, un creditor moldovean care dorește să execute în Franța o hotărâre obținută în Moldova împotriva unei firme franceze ar trebui să se asigure că depune cererea de exequatur și demarează procedurile de executare în Franța în interiorul acestor termene.

Concluzie: Hotărârile judecătorești moldovenești pot fi recunoscute și puse în executare în Franța, însă procesul implică respectarea tratatelor relevante (atunci când există, de exemplu apostilarea actelor), parcurgerea procedurii de exequatur în fața instanței franceze competente și îndeplinirea condițiilor legale stricte privind jurisdicția, ordinea publică și absența fraudei. Termenele de prescripție impun acționarea într-un interval determinat (3 ani în Moldova, 10 ani în Franța)legifrance.gouv.fre-justice.europa.eu, pentru a asigura eficiența executării. În lipsa unor acorduri bilaterale directe, cooperarea judiciară prin mecanismele internaționale existente și prin dreptul intern francez reprezintă calea de urmat pentru a conferi forță executorie, pe teritoriul Franței, hotărârilor obținute în Republica Moldova.

Surse legislative și instrumente internaționale citate: Codul de procedură civilă al Franței (art. 509 ș.u.); Codul de proceduri civile de executare francez (art. L.111-4)legifrance.gouv.fr; Codul de procedură civilă al Republicii Moldova (art. 706 ș.u.)e-justice.europa.eu; Convenția de la Haga (Apostille 1961)centruldevize.ro; Convenția de la Haga privind alegerea instanței 2005hcch.net; Convenția de la Haga privind comunicarea actelor 1965; Convenția de la Haga privind recunoașterea hotărârilor 2019businesslawtoday.org; jurisprudență și doctrină franceză privind condițiile exequaturuluiberton-associes.frberton-associes.fr.