Corupția rămâne unul dintre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării Republicii Moldova, afectând toate nivelurile societății – de la economie și justiție până la încrederea cetățenilor în instituții. Studiile recente arată percepția acută a fenomenului: 72% dintre avocați, 46% dintre procurori și 37% dintre judecători consideră că în R. Moldova există multă sau foarte multă corupție. Aceste cifre sugerează o realitate îngrijorătoare confirmată chiar de profesioniștii din sistemul de justiție. Combaterea corupției nu mai este doar un deziderat moral, ci o necesitate urgentă pentru bunăstarea statului și pentru parcursul său european. În cele ce urmează analizăm de ce lupta anticorupție este vitală, cum unele experimente instituționale au eșuat și ce soluții pot fi avute în vedere pentru a obține rezultate reale.
Instanțe specializate – soluție sau sursă de corupție?
De-a lungul anilor, autoritățile au încercat diverse formule pentru a combate corupția, inclusiv înființarea de instanțe și colegii specializate la nivelul sistemului judecătoresc. Ideea era ca judecătorii dedicați unui anumit tip de cauze (de exemplu, corupție sau infracțiuni economice) să devină mai eficienți și mai integri în soluționarea acestora. Experiența practică a demonstrat însă contrariul. Experții în domeniu au avertizat că, în contextul Republicii Moldova, astfel de instanțe specializate riscă să fie influențate politic și capturate de interese obscure, așa cum s-a întâmplat în trecut cu alte instanțe speciale. Centralizarea cauzelor de corupție într-o singură curte poate părea tentantă pentru uniformizarea practicii, dar implică riscuri sporite de influențe nepotrivite – de la politicieni, guvernanți sau grupuri de interese private. Cu alte cuvinte, în loc să reducă corupția, crearea de „collegii” specializate în justiție poate, paradoxal, să o agraveze prin faptul că toată corupția se concentrează într-un singur punct vulnerabil.
Un exemplu elocvent invocat adesea este experiența instanțelor economice specializate. Moldova „are deja o experiență proastă cu instanțele specializate economice”, notează un raport al Centrului de Resurse Juridice, subliniind că aceste instanțe „au fost afectate cel mai mult de influențe nepotrivite”, fapt recunoscut chiar de autorități. În anii trecuți, existau judecătorii și curți de apel dedicate exclusiv cauzelor economice, însă rezultatul a fost departe de a fi pozitiv. Corupția și traficul de influență s-au infiltrat puternic în activitatea lor, ceea ce a dus la scăderea drastică a încrederii în aceste instituții și la suspiciuni că unele hotărâri erau aranjate în funcție de interese financiare. Cu cât se acumulau mai multe dosare sensibile într-o asemenea instanță, cu atât creșteau mizele și tentațiile corupției – un fenomen observat empiric de societatea civilă.
Cazul Judecătoriei Economice: lecții învățate
Istoria Judecătoriei Economice din Republica Moldova este ilustrativă pentru modul în care bunele intenții inițiale s-au transformat în rezultate opuse. Creată inițial pentru a gestiona mai eficient litigiile economice și comerciale, Judecătoria Economică a ajuns rapid în centrul unor scandaluri și acuzații de corupție. Situația devenise atât de gravă, încât corupția din această instanță a ajuns pe ordinea de zi a Parlamentului – în repetate rânduri au fost semnalate ingerințe nepermise și acte de corupție sistemică în cadrul instanței. De altfel, Parlamentul însuși a fost nevoit să intervină pentru a remedia problema. Printr-o decizie a legislativului, Judecătoria Economică a fost reorganizată într-o judecătorie comercială cu competențe reduse, iar Curtea de Apel Economică și colegiul economic de la Curtea Supremă de Justiție au fost desființate. Această măsură radicală – practic, desființarea instanțelor economice specializate – a fost recunoscută ca un pas necesar pentru a tăia un nod al corupției care prolifera într-un segment special al justiției.
Transformarea Judecătoriei Economice într-o simplă secție comercială a avut loc în contextul unei reforme judecătorești mai ample, menite să elimine vulnerabilitățile ce permiteau corupția. Practic, autoritățile au admis că experimentul instanțelor specializate economice „nu a dat rezultate”, ba chiar a facilitat practici incorecte. În anii de funcționare, Judecătoria Economică (în special cea de la Chișinău) fusese implicată în mii de dosare, inclusiv unele de mare rezonanță. Criticii au subliniat că, pe măsură ce volumul și importanța cauzelor creșteau, creștea și discrepanța între litera legii și soluțiile pronunțate, alimentând suspiciunile de decizii judecătorești influențate de mită sau ordine politice. Încrederea publicului în justiție scăzuse dramatic în acea perioadă, invers proporțional cu numărul de dosare pe rolul instanței economice.
Desființarea Judecătoriei Economice și a “colegiilor” economice superioare a fost, așadar, o recunoaștere tacită a eșecului. Practic, Moldova a învățat pe calea grea că instanțele specializate, în lipsa unor garanții solide de integritate, pot degenera în focare de corupție. Este o lecție importantă care merită amintită astăzi, când se discută din nou despre posibila creare a unor instanțe anticorupție. După cum remarca un judecător din România, țară care a renunțat la curțile de corupție specializate, „Moldova nu trebuie să inventeze roata” – modelul eficient nu este neapărat o instanță separată, ci consolidarea procuraturii anticorupție și a investigației penale. Cu alte cuvinte, accentul trebuie pus pe anchete temeinice și pe integritatea celor care instrumentează dosarele, nu pe crearea unor enclave judiciare separate care pot fi ușor țintite de rețele corupte.
Organele specializate de drept – când paznicii devin corupți
Nu doar instanțele specializate au întâmpinat astfel de probleme. Organele specializate din cadrul organelor de drept, menite teoretic să combată corupția și criminalitatea, au oferit ele însele exemple răsunătoare de corupție. În mod ironic, instituții precum Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC) – transformat ulterior în Centrul Național Anticorupție (CNA) – sau procuraturile specializate (de exemplu, Procuratura Anticorupție și Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale – PCCOCS) au fost marcate de scandaluri de integritate. Percepția publică reflectă acest lucru fără echivoc: potrivit sondajelor CRJM, profesioniștii din justiție consideră Parlamentul și Guvernul drept cele mai corupte instituții, urmate imediat de Poliție și de chiar Centrul Național Anticorupție. Cu alte cuvinte, instituția care ar trebui să fie vârful de lance al luptei anticorupție se regăsește printre entitățile cu reputația cea mai pătată – un indiciu al faptului că ceva a mers foarte greșit.
Cazurile concrete întăresc această observație. De pildă, Procuratura Anticorupție însăși a fost zguduită de acuzații că unii dintre conducătorii săi ar fi comis abuzuri sau acte de corupție. Un exemplu notoriu este cel al lui N. C., fost șef al PCCOCS, care după schimbarea guvernării a devenit ținta unei anchete pentru îmbogățire ilicită. O investigație jurnalistică a scos la iveală că acesta controla, prin intermediari, o afacere nedeclarată (o fermă piscicolă în raionul Ungheni) și ar fi preluat-o printr-o schemă frauduloasă de la foștii proprietari. Procurorii anticorupție s-au autosesizat pe baza dezvăluirilor din presă, iar C. a fost reținut și pus sub învinuire, ancheta evidențiind episoade multiple care confirmau suspiciunile de avere nejustificată. Acest caz arată cum un șef de structură specializată, teoretic responsabil cu combaterea marii criminalități, a ajuns el însuși acuzat de practici profund corupte.
Un alt exemplu sugestiv îl reprezintă traiectoria unor foști conducători din cadrul CCCEC (CNA). În loc să devină eroi ai integrității, unii s-au alăturat cercurilor de interese pe care ar fi trebuit să le combată. V. M., fost director al CCCEC (și ex-ministru de interne), a ajuns după plecarea din funcție administratorul unei companii private cu reputație îndoielnică – firma S., controlată de finul unui oligarh influent. Presa a relatat că această firmă era implicată în activități la limita legii (inclusiv acuzații de interceptări ilegale și contrabandă), ceea ce pune într-o lumină sumbră transferul foștilor demnitari anticorupție către afaceri private dubioase. Practic, paznicii s-au transformat în complici – un fenomen care erodează și mai mult încrederea publicului în instituțiile de drept.
Mai mult, în spațiul public se vorbește despre faptul că unii conducători ai acestor organe specializate s-au îmbogățit subit, afișând bunăstare și proprietăți incompatibile cu veniturile oficiale. Nu de puține ori, după demitere sau ieșirea din sistem, s-a descoperit că foști șefi din poliție, procuratură sau agenții anticorupție dețin fabrici, ferme ori rețele de benzinării, direct sau prin interpuși. Aceste istorii alimentate de investigații jurnalistice și declarații oficiale conturează o realitate tristă: corupția a pătruns chiar în nucleul instituțiilor menite să o elimine. Averile colosale acumulate ilicit de unii foști demnitari sunt grăitoare – un exemplu extrem fiind menționat chiar de președintele Parlamentului, Igor Grosu, care relata cazul unui fost șef de întreprindere de stat ce „și-a cumpărat o insulă în Marea Mediterană” din banii furați. Astfel de situații arată cât de mare este miza și câte resurse financiare au fost drenate prin corupție de-a lungul anilor.
Consecințe: încredere scăzută și blocaje în parcursul european
Consecințele corupției endemice în justiție și instituții de drept sunt profunde. Încrederea cetățenilor în actul de justiție și în statul de drept se află la un minim istoric. Sondajele arată că justiția și partidele politice se află pe ultimele locuri la capitolul încredere din partea cetățenilor. Atunci când oameni numiți să apere legea sunt percepuți ca fiind corupți, contractul social este grav afectat: cetățenii își pierd speranța că pot obține dreptate pe cale legală și devin fie resemnați, fie tentați să recurgă la mijloace informale (mită, nepotism) pentru a-și rezolva problemele. Corupția în justiție și în instituțiile anticorupție creează un cerc vicios – neîncrederea publicului duce la legitimitate scăzută, ceea ce face și mai dificilă implementarea reformelor.
Pe plan extern, persistența corupției înalt nivel reprezintă principalul obstacol în calea eforturilor pro-europene ale guvernării de la Chișinău. Uniunea Europeană a subliniat clar că progresul în reforma justiției și lupta reală împotriva corupției sunt condiții esențiale pentru avansarea aderării. Astfel, combaterea corupției nu este doar o problemă internă, ci și un angajament strategic al Moldovei față de partenerii săi internaționali. Faptul că astăzi se operează arestări chiar și în rândul judecătorilor de rang înalt suspectați de corupție sugerează că există voință de schimbare, însă drumul este lung. Dacă până și 91% dintre judecători se consideră “integri” în ciuda evidențelor, punând neîncrederea publicului pe seama criticilor politice și mediatice, este clar că mentalitatea din sistem trebuie reformată în profunzime.
Soluții și direcții de acțiune pentru combaterea corupției
Lupta cu corupția în Moldova trebuie abordată pe multiple planuri, cu măsuri ferme, consistente și pe termen lung. Iată câteva direcții esențiale și soluții posibile, într-un ton formal și analitic:
- Reforma reală a justiției și evaluarea integrității – Continuarea procesului de vetting (evaluare externă) a judecătorilor și procurorilor, pentru a elimina din sistem pe cei corupți sau compromiși. Este încurajator că peste 80% dintre magistrați s-au arătat deja dispuși să accepte evaluarea externă a integrității. Curățarea sistemului judiciar de elementele corupte va ridica standardul de integritate și va descuraja practicile neetice. Totodată, este necesară consolidarea Inspecției Judiciare și a mecanismelor disciplinare, astfel încât abaterile să fie sancționate prompt și exemplar.
- Îmbunătățirea activității organelor anticorupție – În locul proliferării de noi instituții (care riscă să repete greșelile trecutului), accentul ar trebui pus pe reforma profundă a celor existente. Procuratura Anticorupție și CNA trebuie depolitizate și fortificate prin numirea unor conducători integri, selectați pe criterii meritocratice și supuși unei verificări riguroase a averilor. După cum sugerează și experții internaționali, Moldova ar trebui să urmeze exemplul țărilor care au reușit progrese – de pildă, România, care a desființat instanțele specializate de corupție și a investit în procurori anticorupție bine pregătiți și independenți. Cu procurori determinați și protejați de influențe politice, marile dosare de corupție pot fi instrumentate eficient și trimise în judecată solid, fără a mai avea nevoie de „super-instante” vulnerabile.
- Transparență și controlul averilor – Un pilon crucial este consolidarea mecanismelor de declarare și control al averilor și intereselor pentru demnitari și funcționari. Autoritatea Națională de Integritate (ANI) trebuie să dispună de resurse și autonomie pentru a verifica stilul de viață al funcționarilor și a sancționa îmbogățirea ilicită. Legislația privind confiscarea extinsă a averilor provenite din corupție trebuie aplicată fără ezitare, astfel încât cei care au furat de la stat să nu se poată bucura de bunurile dobândite ilegal. Pedepsele disuasive și recuperarea prejudiciilor vor descuraja transformarea funcțiilor publice în surse de profit personal.
- Salarii decente și meritocrație – Un factor invocat frecvent ca generator de corupție este remunerația necorespunzătoare. Într-adevăr, 94% dintre procurori și 78% dintre judecători consideră salariile mici drept un factor ce contribuie la corupție în sistem. Este esențial ca statul să asigure salarii motivante pentru judecători, procurori, polițiști și alți funcționari cheie, coroborat cu criterii stricte de performanță și integritate la angajare și promovare. Un angajat al statului corect plătit și selectat pe merit va fi mai puțin tentat de mită, iar dacă totuși cedează, trebuie să știe că își va pierde nu doar funcția, ci și pensia și libertatea.
- Digitalizare și reducerea contactului cu funcționarii – O măsură practică în prevenirea corupției “mărunte” este digitalizarea serviciilor publice și simplificarea procedurilor birocratice. Cu cât cetățenii obțin acte, autorizații sau servicii prin platforme online transparente, cu atât scade oportunitatea funcționarilor de a solicita mită. Exemple de bune practici din alte țări (precum țările nordice) arată că automatizarea și transparența proceselor administrative taie din fașă multe ocazii de corupție și sporesc eficiența. Moldova a început deja implementarea ghișeelor unice și a semnăturii digitale; extinderea acestor soluții ar limita interacțiunile discreționare și ar elimina „puterile” funcționarilor de a tergiversa sau bloca dosare fără motiv.
- Implicarea societății civile și protecția avertizorilor – Presa independentă și organizațiile civice au jucat un rol esențial în scoaterea la lumină a marilor cazuri de corupție (cum a fost cazul investigat de Anticoruptie.md în afacerea C). Sprijinirea jurnalismului de investigație și protejarea juridică a avertizorilor de integritate (whistleblowers) sunt măsuri care pot multiplica descoperirea faptelor de corupție. O societate civilă vigilentă funcționează ca un „câine de pază” al interesului public, semnalând derapajele acolo unde instituțiile statului eșuează. Statul trebuie să colaboreze cu aceste entități, nu să le privească ostil, integrând recomandările experților independenți în politicile anticorupție.
În concluzie, lupta împotriva corupției în Moldova este un imperativ național, fără de care țara riscă să rămână blocată într-un cerc vicios al subdezvoltării și neîncrederii. Experimentele eșuate – precum instanțele specializate care au alimentat ele însele corupția – ne arată că soluțiile trebuie atent calibrate și adaptate lecțiilor trecutului. E nevoie de voință politică constantă, de toleranță zero față de corupție la toate nivelurile și de implicarea întregii societăți. Doar prin reforme sistematice, perseverență și corectitudine se poate transforma sloganul „lupta cu corupția” într-o realitate durabilă, care să aducă bunăstare cetățenilor și să așeze Republica Moldova ferm pe drumul său european.
Surse utilizate:
- Centrul de Resurse Juridice din Moldova – Percepția justiției și fenomenul corupției (sondaj 2025)
- Asociația Presei Independente (API) – Discuții pro și contra creării instanțelor specializate de corupție
- Ziarul de Gardă – investigații și știri despre cazurile de corupție din justiție (ex: cazul Nicolae Chitoroagă)
- Anticoruptie.md – investigații jurnalistice (ex: Afacerea camuflată a unui fost procuror-șef)
- Deutsche Welle – articol despre corupția din justiție și reformele anticorupție (2023)
- Declarații oficiale – exemplul menționat de Igor Grosu privind averile ilicite ale foștilor conducători.