În Republica Moldova, indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani este o prestație socială acordată părinților (sau altor asigurati) care confirmă un stagiu minim de cotizare și îndeplinesc celelalte condiții legale. Legea nr.289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale stabilește condițiile generale de acces la prestațiile de asigurări sociale. Astfel, art.6 alin.(1)-(2) din Legea nr.289/2004 prevede că asigurații au dreptul la prestații sociale dacă au un stagiu total de cotizare de cel puțin 3 ani, iar cei care au sub 3 ani stagiu beneficiază de drept doar dacă confirmă un stagiu de cel puțin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare producerii riscului asigurat (în cazul indemnizației pentru creșterea copilului – data nașterii copilului). Practic, aceste prevederi înseamnă că persoanele asigurate trebuie să fi acumulat contribuții de asigurări sociale în mărime echivalentă a 3 ani de activitate, sau să fi realizat cel puțin 9 luni de cotizare în ultimii doi ani înainte de naștere. Perioadele necontributive prevăzute de lege (concediu medical, concediu de maternitate/paternitate anterioar, șomaj cu indemnizație, serviciu militar etc.) se consideră asimilate și sunt incluse în calculul stagiului de cotizare.
Regulamentul aprobat prin HG nr.1478/2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii confirmă aceste condiții. Articolul 2 lit. (2) al regulamentului definește „persoană asigurată” ca aceea care îndeplinește condițiile art.6 din Legea nr.289/2004. Mai departe, regulile de stabilire a indemnizației prevăd că persoanei asigurate aflate în concediu pentru îngrijirea copilului i se acordă indemnizație lunară pentru creșterea copilului până la 3 ani, cu condiția confirmării stagiului necesar de cotizare. În schimb, persoanele neasigurate (de exemplu, părinți care nu au stagiu suficient de cotizare) au drept doar la indemnizația lunară de îngrijire a copilului până la vârsta de 2 ani. În concluzie, îndeplinirea cumulativă a acestor condiții (stagiul minim de cotizare și situația de persoană asigurată în sistemul CNAS) este necesară pentru apariția dreptului la indemnizația de creștere a copilului până la 3 ani.
Pierderea dreptului din cauza contribuțiilor întârziate
Dreptul la indemnizaţie încetează dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale de stagiu și asigurare. În practică, lipsa înregistrării la timp a contribuțiilor sociale conduce la pierderea totală sau parțială a indemnizației. Concret, sistemul informaţional al CNAS impune ca datele despre veniturile asigurate (contribuțiile de asigurări sociale achitate de angajator sau individual) să fie înregistrate în evidențele CNAS în termen de 12 luni de la data nașterii copilului. Dacă angajatorul întârzie declararea contribuțiilor peste acest termen, Casa Națională de Asigurări Sociale nu poate stabili integral indemnizația. În acest caz, Hotărârea Guvernului nr.1478/2002 prevede că indemnizația se acordă retroactiv numai pentru maximum 12 luni anterioare datei înregistrării ulterioare a datelor în sistem. Astfel, dacă veniturile aferente perioadelor anterioare la 12 luni rămân nerecuperate în sistem, beneficiarul pierde dreptul la indemnizație pentru acele luni.
De asemenea, neconfirmarea stagiului minim de cotizare la momentul nașterii (din cauza contribuțiilor lipsă) face persoana să fie considerată neasigurată conform HG 1478/2002. În această situație, persoana nu mai poate primi indemnizația de creștere a copilului până la 3 ani, ci eventual doar indemnizația de îngrijire până la 2 ani (dacă îndeplinește condițiile aferente). În practică, CNAS poate refuza acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului dacă, după verificări, constată că stagiul minim nu este realizat. Nu există, în lege, o clauză expresă de „revocare” automată, dar neîndeplinirea condiţiilor face imposibilă stabilirea indemnizaţiei. Încetarea dreptului poate surveni şi în cazurile în care, ulterior acordării indemnizaţiei, se descoperă că sume necuvenite au fost plătite din culpa beneficiarului (de exemplu, dacă declara un venit fictiv). În astfel de situații, regulile CNAS prevăd reținerea sumelor necuvenite de la beneficiar și chiar recuperarea prin hotărâre judecătorească.
În rezumat, lipsa declaraţiei la timp a contribuțiilor sociale poate duce la pierderea integrală a indemnizaţiei de creştere a copilului – fie pentru perioadele pentru care contribuțiile nu sunt înregistrate, fie prin recalcularea indemnizației (sau refuzul acesteia) la un cuantum redus.
Recomandări practice pentru beneficiari și contabili
- Verificarea stagiului de cotizare: Beneficiarii ar trebui să consulte periodic evidențele CNAS privind stagiul lor de cotizare (de obicei, extrase disponibile online sau la casele teritoriale CNAS) pentru a se asigura că au acumulat contribuțiile necesare. Situațiile problematice trebuie semnalate din timp angajatorului sau CNAS.
- Declararea veniturilor la timp: Angajatorii (sau, în cazul activității independente, persoana asigurată însăși) trebuie să declare și să vireze la CNAS contribuțiile sociale pentru salarii lunar. Întârzierea acestor declarații afectează stagiul și poate bloca plata indemnizației. Contabilii au responsabilitatea să depună corect și cu promptitudine informațiile în declaraţiile de asigurări sociale şi în evidenţele CNAS.
- Respectarea termenului de 12 luni: La nașterea copilului, trebuie depuse la CNAS documentele necesare (cererea pentru concediul de îngrijire și certificatul de naștere) în termen de 12 luni. Prezentarea cererii după acest termen limitează dreptul la indemnizație retroactiv. Beneficiarul riscă pierderea indemnizației pentru lunile care depășesc această perioadă de un an.
- Actualizarea evidențelor CNAS: Dacă un părinte schimbă locul de muncă în timpul concediului de creștere a copilului, este necesară comunicarea schimbării către CNAS pentru a menține evidențele contributive complete. Lipsa actualizării poate da naștere unor întreruperi nejustificate de plată.
- Suplinirea contribuțiilor lipsă: În unele situații se poate face voluntar plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioade trecute (de exemplu, dacă s-a întârziat încadrarea în muncă după naștere). Este indicat să se discute cu CNAS posibilitatea unei regularizări cu caracter retroactiv înainte ca perioada de acordare a indemnizației să fi expirat definitiv.
- Informarea prealabilă: Angajatele care plănuiesc un copil ar trebui să verifice cât au acumulat din stagiu și, dacă este cazul, să se asigure că mai acumulează perioada necesară înainte de naștere (de exemplu, prelungind activitatea până la acoperirea a 9 luni în ultimii doi ani, dacă nu îndeplinesc deja 3 ani de stagiu).
Prin respectarea acestor recomandări – în special, a declarațiilor sociale făcute la termen și actualizarea evidențelor CNAS – viitorii beneficiari (salariați și contabili) pot preveni pierderea drepturilor cuvenite. În caz de neclarități, este utilă consultarea cu specialiști (de exemplu, avocați sau reprezentanți CNAS) pentru interpretarea situației individuale și aplicarea corectă a legislației în vigoare.
Bibliografie: Normele menționate în text sunt disponibile în Legea nr.289/2004 (art.6) şi în HG nr.1478/2002 cu Regulamentul de implementare. De asemenea, informații oficiale pot fi consultate pe portalul CNAS. Toate prevederile citate sunt cele în vigoare la data actualizării acestui material.