Legea nr. 289/2004 din Republica Moldova, denumită complet „privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale”, stabilește multiple tipuri de indemnizații de asigurări sociale. Dintre acestea fac parte atât indemnizațiile legate de sănătatea și capacitatea de muncă (precum concediile medicale), cât și indemnizațiile adresate familiilor cu copii (maternitate, paternitate, creșterea copilului etc.), precum și ajutoare în caz de deces. În cele ce urmează sunt prezentate principalele indemnizații reglementate de această lege, într-un stil tehnic-juridic, concentrat pe condițiile de acordare și caracteristicile lor, fără citări literale ale articolelor de lege.
Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical)
Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă (cunoscută și ca plata concediului medical) se acordă persoanelor asigurate care îndeplinesc condiția unui stagiu minim de cotizare (de regulă, cel puțin 3 ani total sau minimum 9 luni în ultimele 24 de luni înainte de îmbolnăvire). Scopul acestei indemnizații este de a compensa pierderea veniturilor salariale pe durata cât angajatul se află în concediu medical.
Mecanism de plată: Plata concediului medical este suportată atât de angajator, cât și de bugetul asigurărilor sociale, în proporții diferite, conform legii:
- Primele 5 zile de incapacitate (cumulate pe an, pentru boli obișnuite sau accidente în afara muncii) sunt plătite de angajator, în cuantum de 75% din salariul mediu al angajatului. (Angajatorul suportă cel mult 15 zile pe an, dacă sunt mai multe concedii medicale.)
- Începând cu a 6-a zi de boală (sau imediat după epuizarea celor 15 zile plătite de angajator, în caz de multiple concedii medicale), indemnizația este plătită din bugetul asigurărilor sociale de stat (prin Casa Națională de Asigurări Sociale – CNAS). Cuantumul indemnizației suportate de CNAS variază în funcție de vechimea în asigurări (stagiu de cotizare) a persoanei:
- 60% din venitul mediu asigurat dacă stagiul este mai mic de 5 ani;
- 70% dacă stagiul este între 5 și 8 ani;
- 90% dacă stagiul este peste 8 ani;
- 100% în cazuri speciale (boală gravă precum tuberculoza, SIDA, cancer) indiferent de stagiu.
Indemnizația se calculează raportat la venitul mediu lunar asigurat al persoanei (luat pe ultimele 12 luni anterioare îmbolnăvirii) și se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medic. Dacă o persoană are mai multe locuri de muncă, ea poate beneficia de indemnizație pentru boală pentru veniturile de la toate unitățile, cu condiția să prezinte declarații pe proprie răspundere privind întreruperea activității la toate locurile de muncă pe perioada concediului medical.
Indemnizația de maternitate (sarcină și lăuzie)
Indemnizația de maternitate este un drept acordat femeilor asigurate pe durata concediului de maternitate (concediul prenatal și postnatal). Beneficiază de această indemnizație, în principal, persoanele asigurate (angajate sau care contribuie la asigurările sociale) care îndeplinesc condiția de stagiu de cotizare (3 ani sau, dacă au mai puțin, atunci cel puțin 9 luni în ultimele 24 de luni înainte de apariția riscului asigurat). Important, și soțiile aflate la întreținerea soților asigurați pot primi indemnizație de maternitate, dacă soțul lor îndeplinește condițiile de cotizare prevăzute de lege (ex. stagiu de cel puțin 3 ani sau 9 luni din 24). De asemenea, șomerele care au dreptul la concediu de maternitate (de exemplu, dacă au fost concediate ilegal în timpul sarcinii) pot primi această indemnizație.
Durata concediului și cuantumul: Concediul de maternitate standard este de 126 de zile calendaristice (aproximativ 18 săptămâni), acoperind atât perioada de sarcină, cât și lăuzia. În cazul nașterilor complicate sau al nașterii multiple (gemeni, tripleți etc.), durata concediului de maternitate plătit se prelungește la 140 de zile. Dacă o femeie naște trei sau mai mulți copii odată, legea prevede o majorare suplimentară a concediului (prelungire cu 42 de zile la prenatal și 14 zile la postnatal).
Cuantumul indemnizației de maternitate este de 100% din venitul mediu lunar asigurat al beneficiarei, calculat pe baza veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii în care începe concediul de maternitate. Practic, indemnizația acoperă integral salariul mediu al femeii pe perioada celor ~4 luni de concediu medical pentru sarcină și lăuzie. Plata se realizează prin CNAS, într-o singură tranșă (de regulă la începutul concediului, conform practicii de a plăti integral indemnizația la 30-a săptămână de sarcină).
Notă: Dacă o femeie asigurată nu a realizat venituri în ultimele 12 luni (de exemplu se află deja în concediu pentru creșterea altui copil), baza de calcul a noii indemnizații de maternitate se va determina conform legii – în principiu, se folosește aceeași bază de calcul ca la indemnizația precedentă, pentru a nu fi defavorizată.
Indemnizația paternală
Indemnizația paternală este un drept introdus prin modificările la Legea 289/2004 (art. 18^1) și oferit taților asigurați care își iau concediul paternal la nașterea copilului. Scopul acestei indemnizații este de a permite tatălui să participe la îngrijirea nou-născutului imediat după naștere, beneficiind de o compensație financiară. Potrivit reglementărilor, tatăl poate beneficia de 15 zile calendaristice de concediu paternal plătit (inițial 14 zile; extins la 15 zile de la 1 ianuarie 2024). Acest concediu trebuie acordat la cererea tatălui și, conform cadrului legal actualizat, poate fi luat oricând în primele 12 luni de la nașterea copilului (anterior era limitat la 56 de zile de la naștere).
Condițiile pentru acordarea indemnizației paternale includ: tatăl să fie persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale, să fi obținut efectiv concediul paternal de la angajator în termenul legal și să fi realizat venituri asigurate înainte de naștere (legea cere ca în ultimele 3 luni anterioare nașterii să existe venituri asigurate la locul de muncă de bază). Indemnizația paternală se achită o singură dată pentru fiecare naștere; chiar dacă se nasc gemeni sau tripleți, tatăl are dreptul la o singură indemnizație paternală (nu cumulată per copil).
Cuantumul: Baza de calcul a indemnizației paternale o constituie, la fel ca la maternitate, 100% din venitul mediu lunar asigurat al tatălui, realizat la locul de muncă de bază în cele 3 luni de dinaintea nașterii. Practic, tatăl este plătit integral pentru cele 15 zile de concediu paternal. Plata se efectuează de către CNAS, iar indemnizația poate fi solicitată în maximum 12 luni de la naștere (după această perioadă dreptul se perimează). De menționat că, în urma modificărilor legislative recente, și tații adoptivi beneficiază de indemnizație paternală în condiții similare (dacă adoptă un copil mai mic de un an, pot cere concediu paternal de 15 zile în termen de 12 luni de la încuviințarea adopției). Totodată, s-a extins dreptul la concediu paternal și pentru tații care sunt profesioniști liberali din sectorul justiției (avocați, notari etc.), cu un mecanism adaptat situației lor.
Indemnizația unică la nașterea copilului
Indemnizația unică la naștere este un ajutor de tip universal, plătit o singură dată pentru fiecare copil nou-născut, menită să sprijine familia cu cheltuielile de la începutul vieții copilului. Această indemnizație se acordă atât persoanelor asigurate, cât și celor neasigurate, nefiind condiționată de plata contribuțiilor sociale. Conform legii, dreptul se acordă pentru fiecare copil născut viu, indiferent că este vorba de naștere simplă sau gemelară/multiplă (în caz de gemeni, familia primește indemnizație separată pentru fiecare copil). În situația nefericită a decesului mamei, indemnizația de naștere se plătește reprezentantului legal al copilului.
Cuantumul: Suma acordată cu titlu de indemnizație unică la naștere este fixată anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sau hotărâre de guvern, putând suferi majorări periodice pentru a reflecta politicile sociale și inflația. De exemplu, în anul 2019 cuantumul acestei indemnizații a fost de 6.303 lei. Ulterior, valoarea a crescut semnificativ: în anul 2021 a ajuns la ~9.460 lei, iar în anul 2024 indemnizația unică la naștere a fost majorată până la 20.000 lei pentru fiecare copil nou-născut. (Această creștere substanțială reflectă eforturile de încurajare a natalității și de sprijinire a familiilor tinere.) Plata indemnizației de naștere se realizează, de regulă, pe baza cererii părintelui, depusă la agenția teritorială a CNAS, împreună cu certificatul de naștere al copilului. În practică, după 2024 autoritățile au început să acorde acest ajutor din oficiu, imediat ce nașterea este înregistrată în Registrul de stat al populației, pentru a simplifica accesul la drept (în exemplul unei mame revenite din străinătate, CNAS i-a stabilit automat indemnizația la naștere fără cerere).
Indemnizațiile lunare pentru creșterea copilului
Legea 289/2004 reglementează indemnizațiile lunare acordate părinților pentru creșterea și îngrijirea copilului mic, existând două categorii principale: una destinată persoanelor asigurate (bazată pe contribuții și calculată din venitul profesional) și alta de bază, cu caracter universal, destinată persoanelor neasigurate (sau care nu îndeplinesc condițiile de stagiu).
1. Indemnizația pentru creșterea copilului pentru persoane asigurate (concediu parental până la 3 ani): Acest drept se acordă unuia dintre părinți (mamei sau, în lipsa dreptului acesteia, tatălui) care este asigurat în sistemul public și care a realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege (minim 3 ani de cotizare, sau cel puțin 9 luni cotizate în ultimii 2 ani înainte de nașterea copilului). Indemnizația se acordă pe perioada concediului pentru creșterea copilului, iar particularitatea acestei prestații constă în faptul că părintele poate opta pentru una din mai multe durate de plată, cu cuantumuri diferite, la alegere. Conform art. 18 din lege, opțiunile disponibile (introduse și modificate succesiv, ultima opțiune fiind adăugată în 2022) sunt:
- Varianta lungă (până la 3 ani): Indemnizație lunară de la sfârșitul concediului de maternitate până când copilul împlinește 3 ani. Cuantumul este de 30% din baza de calcul (baza fiind venitul mediu lunar asigurat al părintelui) pentru fiecare lună din această perioadă. Legea prevede și un minim garantat al indemnizației, echivalentul indemnizației minime pentru creșterea copilului (de ex. 740 lei înainte de majorările din 2022). Această opțiune asigură o durată maximă a plății, dar cuantumul lunar este mai redus.
- Varianta medie (doi ani): Indemnizație lunară de la sfârșitul concediului de maternitate până la 2 ani și 2 luni ai copilului (practic doi ani de plată, fără ultimele ~10 luni până la 3 ani). Cuantumul este 60% din baza de calcul pentru primele 12 luni ale copilului, apoi 30% din baza de calcul pentru următoarele 12 luni, până la împlinirea celor 2 ani și 2 luni. După această perioadă (de la ~2 ani și 2 luni până la 3 ani ai copilului) nu se mai plătește nimic. Și aici există un plafon minim: în primul an indemnizația nu poate fi mai mică de dublul indemnizației minime (ex. 1480 lei), iar în al doilea an nu mai mică de indemnizația minimă simplă.
- Varianta scurtă (un an): Indemnizație lunară pentru 12 luni de la sfârșitul concediului de maternitate, după care plata încetează până la 3 ani. Cuantumul în acest caz este 90% din baza de calcul (o valoare aproape integrală a venitului) pentru tot intervalul de 1 an. Această opțiune, introdusă în septembrie 2022, oferă o plată substanțial mai mare lunar, însă numai pe durata primului an de viață al copilului.
Indiferent de opțiunea aleasă inițial, legea nu permite schimbarea ulterioară a opțiunii – părintele trebuie să mențină varianta selectată pe toată perioada. Totuși, conform unor modificări recente, dacă CNAS stabilește din oficiu varianta de 3 ani (30%) la nașterea copilului, părintele are dreptul o singură dată să o modifice (de exemplu să treacă la varianta de 1 an sau 2 ani), depunând cerere înainte ca copilul să împlinească un an. Baza de calcul a indemnizației de creștere este venitul mediu asigurat al părintelui realizat înainte de naștere (similar ca la maternitate). Dacă ambii părinți sunt asigurați, indemnizația se acordă numai unuia (nu se cumulează) – însă ei pot împărți concediul între ei dacă doresc (de exemplu mama ia o parte din concediu și apoi tatăl restul, fiecare primind indemnizația pentru perioada în care stă acasă).
Observație juridică: Art. 18 alin. (7) din Legea 289/2004 prevede că, începând cu 2024, dacă mama îndeplinește condițiile de stagiu, CNAS îi stabilește din oficiu indemnizația pentru creșterea copilului (varianta până la 3 ani) imediat după expirarea concediului de maternitate, fără cerere, pe baza datelor din Registrul populației. Dacă mama nu îndeplinește condițiile, dreptul se stabilește automat pe numele tatălui (dacă acesta e asigurat). Această automatizare a fost introdusă pentru eficiență, având însă grijă să păstreze posibilitatea părintelui de a opta ulterior altfel (o singură dată, cum s-a menționat mai sus).
De indemnizația lunară pentru creșterea copilului poate beneficia, în locul părinților, și bunicul, bunica sau o altă rudă care efectiv îngrijește copilul, dacă aceasta îndeplinește condițiile de cotizare și își ia concediu pentru îngrijirea copilului pe numele său (situații aplicabile când părinții revin la muncă și transferă dreptul). De asemenea, adoptatorii și tutorii au dreptul la indemnizație de creștere în aceleași condiții, dacă preiau un copil sub 3 ani – în acest caz perioada de plată începe de la data încuviințării adopției sau instituirii tutelei, pentru o durată de 1, 2 sau 3 ani (dar nu mai puțin de 6 luni minim, dacă copilul e deja aproape de 3 ani la adopție).
2. Indemnizația pentru îngrijirea copilului pentru persoane neasigurate (și asigurați fără stagiu): Acesta este un ajutor lunar fix acordat de stat pentru creșterea copilului mic, destinat celor care nu sunt asigurați sau nu îndeplinesc condițiile de cotizare pentru indemnizația contributivă de mai sus. Practic, este un fel de indemnizație minimală garantată pentru toți copiii. Se acordă de la naștere până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului (mai scurt decât în cazul asiguraților). Nu se cere stagiu de cotizare – astfel beneficiază de ea inclusiv mamele casnice, studente, șomere fără indemnizație etc., ba chiar și persoanele asigurate o primesc automat dacă nu solicită sau nu au dreptul la indemnizația calculată din venit.
Cuantumul acestei indemnizații a fost, până recent, relativ mic, dar a fost majorat în octombrie 2022 la 1000 de lei pe lună (de la 740 lei anterior). Suma este aceeași pentru toți beneficiarii, indiferent de venituri. Plata se efectuează lunar prin CNAS, de obicei până când copilul face 2 ani. (Dacă părintele revine la muncă înainte de 2 ani, dreptul încetează, întrucât nu mai este în concediu de îngrijire a copilului – această indemnizație fiind condiționată de neprezența în câmpul muncii.) În exemplul din 2024 discutat public, o mamă care nu figura ca persoană asigurată a primit automat de la stat indemnizația de 1000 lei/lună până la 2 ani ai copilului.
3. Indemnizația lunară de suport pentru copiii gemeni sau multipleți: Legea prevede un ajutor suplimentar dacă la o singură naștere rezultă gemeni, tripleți sau mai mulți copii. În acest caz, pe lângă indemnizațiile de mai sus (fie cea pentru asigurați, fie cea de 1000 lei pentru neasigurați), familia primește și o indemnizație lunară de suport până la împlinirea vârstei de 3 ani a copiilor multipleți. Cuantumul acestui supliment este calculat ca 50% din indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului până la 2 ani, în vigoare la data nașterii. Practic, deoarece indemnizația de bază pentru toți copiii (necontributivă) este 1000 lei lunar, suportul pentru gemeni este 500 lei lunar (50% din 1000) pentru familie. Această sumă se acordă indiferent de statutul de asigurat (atât asiguraților, cât și neasiguraților) și este menită să recunoască costurile crescute cu întreținerea a doi sau mai mulți bebeluși simultan. Important: ambii părinți pot cumula acest drept dacă ambii sunt în concediu – de exemplu, legea permite ca, în cazul gemenilor, ambii părinți să fie simultan în concediu de creștere, fiecare primind fie indemnizația de creștere (dacă ambii sunt asigurați și aleg să împartă copiii între ei) sau unul indemnizația de 1000 lei iar celălalt suportul de 500 lei. În practică însă, de obicei un părinte ia indemnizația principală, iar celălalt poate solicita indemnizația de suport pentru gemeni.
(Notă: Indemnizația pentru gemeni se acordă o singură dată per familie – nu există câte 500 lei pentru fiecare geamăn separat, ci 500 lei în total, deoarece formula este 50% din indemnizația de bază per pereche de gemeni. Însă în cazul tripleților, familia ar primi tot 50% din indemnizația de bază pentru fiecare copil în plus peste unul – echivalentul a două indemnizații de suport, deci 1000 lei, conform metodologiei.)
Ajutorul de deces
Ajutorul de deces este o prestație cu caracter unic (plătită o singură dată), menită să acopere parțial cheltuielile ocazionate de înmormântare. Deși nu este legată de naștere sau copii, această prestație este tot sub incidența Legii 289/2004 (fiind una din “alte prestații de asigurări sociale”). Dreptul la ajutor de deces există în caz de deces al: unui asigurat din sistemul public, al unui pensionar din sistem, al unui șomer indemnizat (cu drept de ajutor de șomaj) sau al oricărei persoane neasigurate care totuși a realizat cândva un stagiu de cotizare de minimum 3 ani. Cu alte cuvinte, dacă persoana decedată se încadra în oricare din categoriile de mai sus, CNAS va plăti ajutorul de deces. Beneficiarul efectiv al sumei este un membru al familiei persoanei decedate (soț, părinte, copil etc.) sau, în lipsa familiei, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile înmormântării. Ajutorul se acordă pe baza certificatului de deces și a unei cereri, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare. (Există un termen de prescripție de 12 luni de la deces pentru a cere acest drept.)
Cuantumul: Suma acordată cu titlu de ajutor de deces este fixă (forfetară) și se stabilește prin Legea bugetului asigurărilor sociale în fiecare an. Legea 289/2004 prevede că această sumă poate fi diferită pentru anumite categorii speciale (ex. veterani de război). Pentru orientare, în anul 2025 cuantumul general al ajutorului de deces a fost stabilit la 1.100 lei. În schimb, pentru veteranii de război (definiți prin lege specială) s-a prevăzut un cuantum considerabil mai mare – echivalentul a 50% din salariul mediu pe economie, ceea ce în 2025 a însemnat 8.050 lei. Diferența are rolul de a onora contribuția acestor categorii. În mod obișnuit însă, pentru populația generală, ajutorul de deces reprezintă o sumă modică, dar importantă pentru acoperirea unor costuri urgente (servicii funerare, transport, înmormântare).
Ajutorul de deces se acordă o singură dată per eveniment (o singură persoană poate încasa indemnizația, chiar dacă există mai mulți membri de familie – ei vor decide cine o solicită). Fiind o prestație socială, nu se impozitează. Cererea se depune la casa teritorială de asigurări sociale, însoțită de actul de deces și actul de identitate al solicitantului, precum și documente care atestă relația de rudenie sau calitatea de organizator al funeraliilor.
Concluzie: Legea nr. 289/2004 constituie pilonul legal principal al sistemului de asigurări sociale din Republica Moldova în privința indemnizațiilor pentru diferite riscuri: boală, maternitate, paternitate, creșterea copilului și deces. Pentru profesioniștii din domeniul juridic, este esențial de reținut că accesul la aceste drepturi depinde în mare măsură de calitatea de asigurat și de stagiul de cotizare al persoanelor, exceptând acele prestații de bază (precum indemnizația la naștere sau îngrijirea copilului pentru neasigurați) care sunt universale. Legea a cunoscut modificări succesive menite să adapteze cuantumurile și condițiile socio-economice (ex. introducerea concediului paternal extins, opțiuni flexibile de indemnizație de creștere, majorarea indemnizației la naștere), astfel încât este recomandată consultarea formei actualizate a actului normativ și a normelor secundare (HG nr. 1478/2002 – Regulamentul privind modul de plată a indemnizațiilor pentru familiile cu copii, etc.) pentru aplicarea concretă în practică. Prin corelarea acestor prevederi, profesioniștii pot asigura valorificarea optimă a drepturilor sociale ale clienților lor, în conformitate cu ultimele reglementări în vigoare.
Surse:
- Legea nr. 289/2004 (extras) – condiții de acordare indemnizație creștere copil și opțiuni de durată.
- CNAS – Monitorul Fiscal: opțiuni indemnizație creștere copil (30%, 60/30%, 90%).
- CNAS – comunicat (2025): acordare automată indemnizație creștere copil, 3 opțiuni art.18.
- Contabilsef.md – modificări 2023 la indemnizația paternală (extindere condiții).
- Semia.md (Familia.md) – Ghid indemnizații (Moldova): condiții maternitate, paternitate (14 zile, 100%), suport gemeni 50%.
- CNAS – portal prestații familii cu copii: cuantum indemnizație neasigurați (1000 lei din 2022).
- CNAS – ajutor de deces: condiții și cuantum 2025.
- Studii de caz publice (CNAS vs. beneficiar, 2024) – exemplu practic indemnizație naștere 20.000 lei și îngrijire copil 1000 lei.