La 5 mai 2026, European Court of Human Rights a pronunțat hotărârea în cauza Metalla v. Albania, constatând încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a demiterii unui judecător albanez în cadrul procesului de „vetting”.
Hotărârea este importantă deoarece Curtea a reiterat că, inclusiv în contextul reformelor judiciare și al combaterii corupției, sancțiunea demiterii unui judecător trebuie să fie justificată printr-o analiză riguroasă a proporționalității, iar statul nu poate aplica automat cea mai gravă sancțiune pentru orice abatere etică sau neregularitate administrativă.
Circumstanțele cauzei
Reclamantul, Ervin Metalla, a activat timp de mulți ani ca judecător în Albania, inclusiv în calitate de președinte al Judecătoriei Durrës și ulterior judecător la Curtea de Apel Tirana. De asemenea, el a fost președintele Uniunii Judecătorilor din Albania.
În cadrul procesului de verificare extraordinară („vetting”), autoritățile albaneze nu au identificat probleme privind legăturile cu crima organizată sau competența profesională a judecătorului. Totuși, acesta a fost demis pentru pretinse neregularități legate de tranzacții imobiliare, declarații de avere și anumite raporturi financiare cu fratele său.
Autoritățile naționale au considerat că reclamantul ar fi efectuat tranzacții „fictive” pentru a beneficia de un credit preferențial destinat judecătorilor și că aceste acțiuni ar fi afectat încrederea publicului în justiție.
Ce a reținut CEDO
Curtea Europeană a acceptat că statul poate verifica integritatea judecătorilor și poate sancționa abaterile grave. Totuși, ea a subliniat că demiterea din funcție este cea mai severă sancțiune disciplinară posibilă și necesită motive extrem de solide.
CEDO a accentuat că nu orice abatere etică, neconcordanță administrativă sau problemă privind declarațiile de avere justifică automat excluderea definitivă din sistemul judiciar. Curtea a reiterat că trebuie să existe un „prag de gravitate” între simple neregularități și conduite care justifică aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare.
În special, Curtea a criticat faptul că autoritățile albaneze:
- nu au demonstrat existența unei conduite suficient de grave;
- nu au efectuat o analiză globală a întregii cariere profesionale a judecătorului;
- nu au analizat dacă existau sancțiuni mai puțin severe decât demiterea;
- nu au demonstrat existența corupției, conflictului de interese sau a unei conduite incompatibile cu exercitarea funcției judiciare.
CEDO a observat că nici o instanță civilă nu a declarat tranzacțiile reclamantului ca fiind fictive și nici nu fusese pornită o procedură penală împotriva lui pentru fraude sau corupție.
Mai mult, Curtea a subliniat că simplul fapt că fratele reclamantului a garantat anumite obligații financiare nu era suficient pentru a transfera asupra judecătorului obligația disproporționată de a demonstra legalitatea tuturor veniturilor fratelui său obținute inclusiv cu mulți ani în urmă în Italia.
Principiul proporționalității
Una dintre cele mai importante concluzii ale hotărârii este reafirmarea principiului proporționalității în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor.
CEDO a reținut că:
- sancțiunile disciplinare trebuie să fie motivate suficient;
- instanțele trebuie să demonstreze de ce continuarea activității magistratului este imposibilă;
- simpla invocare a „încrederii publice” nu este suficientă fără o analiză concretă și completă a faptelor.
Curtea a constatat că autoritățile albaneze nu au realizat un echilibru corect între interesul public și dreptul reclamantului la respectarea vieții private și profesionale garantat de art. 8 CEDO.
Importanța hotărârii
Această hotărâre este relevantă pentru toate statele care implementează reforme judiciare sau proceduri de evaluare extraordinară a judecătorilor și procurorilor.
CEDO confirmă că:
- lupta împotriva corupției nu permite ignorarea drepturilor fundamentale;
- independența justiției presupune și protecția judecătorilor împotriva sancțiunilor disproporționate;
- evaluările disciplinare trebuie să respecte standardele Convenției Europene;
- sancțiunile trebuie individualizate și motivate riguros.
Hotărârea este deosebit de importantă și pentru spațiul juridic al Republic of Moldova, unde procesele de evaluare externă și vetting al judecătorilor și procurorilor ridică probleme similare privind proporționalitatea măsurilor, standardele de probă și respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 și art. 8 CEDO.