În sistemul american de drept, inclusiv în North Dakota și California, una dintre cele mai importante reguli procedurale în materia apelului este caracterul deferential al controlului exercitat de instanța de apel asupra constatărilor factuale ale instanței inferioare. Acest principiu apare constant în hotărârile Curții Supreme a statului North Dakota prin aplicarea standardului „clearly erroneous”.
Mulți justițiabili consideră că apelul reprezintă o „a doua judecată” în care cauza va fi reexaminată complet. În realitate, în majoritatea litigiilor civile și de family law, instanța de apel nu rejudecă cauza de la zero și nu reevaluează liber credibilitatea martorilor sau probele administrate în fața judecătorului de fond. Instanța de apel acordă o deferență considerabilă concluziilor factuale ale instanței inferioare.
Acest principiu este deosebit de important în cauzele de family law, unde judecătorul de fond observă direct:
- comportamentul părților,
- tonul și maniera declarațiilor,
- reacțiile emoționale,
- credibilitatea martorilor,
- interacțiunea dintre părinți și copii,
- consistența explicațiilor oferite în instanță.
Curtea Supremă a North Dakota a explicat în numeroase hotărâri că judecătorul de fond este într-o poziție superioară pentru aprecierea probelor și a credibilității martorilor, deoarece acesta vede și aude direct persoanele implicate în proces. Din acest motiv, instanța de apel intervine foarte rar asupra constatărilor factuale.
Standardul „clearly erroneous” înseamnă că o constatare factuală nu va fi anulată doar pentru că instanța de apel ar fi putut ajunge la o altă concluzie. Pentru anulare este necesar ca instanța de apel să fie ferm convinsă că s-a produs o eroare evidentă după examinarea întregului dosar.
În practica americană, acest standard creează un obstacol procedural foarte ridicat pentru partea care formulează apel. Nu este suficient:
- să existe contradicții în probe,
- să existe două interpretări posibile ale faptelor,
- sau să existe probe în favoarea apelantului.
Dacă în dosar există probe care pot susține concluzia judecătorului de fond, hotărârea va fi menținută în majoritatea cazurilor.
Acest principiu influențează profund strategia procesuală în Statele Unite. Deoarece apelul oferă posibilități limitate de contestare a faptelor, adevărata „bătălie” juridică are loc în instanța de fond. Din acest motiv, avocații americani acordă o importanță enormă:
- pregătirii martorilor,
- prezentării detaliate a faptelor,
- affidavit-urilor,
- documentării cronologice,
- și construirii unui record factual solid pentru eventualul apel.
În special în family law din North Dakota, standardul „clearly erroneous” apare constant în litigii privind:
- custody,
- primary residential responsibility,
- parenting time,
- relocation,
- domestic violence findings,
- property division,
- și child support.
De aceea, în practica americană, succesul unui apel depinde deseori mai mult de existența unei erori juridice clare decât de simplul dezacord cu aprecierea faptelor realizată de judecătorul de fond.
Acest model procedural reflectă una dintre ideile fundamentale ale sistemului american: instanța de apel nu trebuie să devină un nou judecător al faptelor, ci un mecanism de control limitat destinat corectării erorilor juridice evidente și protejării coerenței sistemului de drept.