Începerea urmăririi penale reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal. Anume din acest moment statul începe oficial activitatea de investigare a unei presupuse infracțiuni, iar organele de urmărire penală și procurorul obțin competențe procesuale pentru administrarea probelor, efectuarea perchezițiilor, ridicarea obiectelor, interceptărilor, audierilor și altor măsuri procesuale.
În practică însă, în Republica Moldova, problema începerii urmăririi penale generează numeroase abuzuri și litigii. Deseori organele de drept efectuează activități specifice urmăririi penale înainte de pornirea legală a acesteia, iar alteori refuză nejustificat începerea urmăririi penale pentru a evita controlul judecătoresc și garanțiile procesuale prevăzute de lege.
Ce înseamnă „începerea urmăririi penale”
Potrivit Codului de procedură penală al Republicii Moldova, urmărirea penală începe atunci când organul de urmărire penală sau procurorul constată existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea unei infracțiuni și emite o ordonanță de începere a urmăririi penale.
Aceasta nu înseamnă că vinovăția unei persoane este deja stabilită. Începerea urmăririi penale are scopul de a permite statului să verifice dacă:
- a existat o infracțiune;
- cine a comis-o;
- există suficiente probe pentru trimiterea cauzei în judecată.
Prin urmare, începerea urmăririi penale nu este o condamnare și nici măcar o constatare oficială a vinovăției unei persoane.
Temeiurile pentru începerea urmăririi penale
Conform Codului de procedură penală, urmărirea penală poate începe în baza:
- plângerii victimei;
- autodenunțului;
- denunțului;
- sesizării directe de către organul de urmărire penală;
- materialelor operative;
- informațiilor apărute în presă;
- constatării directe a elementelor unei infracțiuni de către autorități.
Legea nu cere existența unor probe complete sau suficiente pentru condamnare. Este suficientă existența unei „bănuieli rezonabile”.
Aceasta este o diferență esențială. La etapa începerii urmăririi penale nu se cere demonstrarea vinovăției „dincolo de orice dubiu rezonabil”. Organul de urmărire penală trebuie doar să dispună de date obiective care justifică necesitatea investigării.
Obligația organului de urmărire penală
În Republica Moldova funcționează principiul obligativității urmăririi penale. Dacă există date privind o posibilă infracțiune, organul de urmărire penală și procurorul au obligația să reacționeze.
Aceasta înseamnă că autoritățile nu pot refuza arbitrar investigarea unei infracțiuni doar pentru că:
- cauza este complicată;
- persoana vizată este influentă;
- lipsesc toate probele;
- există interes politic sau administrativ.
Refuzul nejustificat de a începe urmărirea penală poate încălca inclusiv obligațiile pozitive ale statului prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special în cauze privind:
- violența;
- tratamentele inumane;
- moartea suspectă;
- violența domestică;
- corupția;
- infracțiunile împotriva minorilor.
Verificarea sesizării înainte de pornirea urmăririi penale
În practică apare frecvent întrebarea: poate organul de urmărire penală verifica informația înainte de a începe urmărirea penală?
Răspunsul este da, însă numai în limitele strict prevăzute de lege.
Până la emiterea ordonanței de începere a urmăririi penale, autoritățile pot efectua doar anumite acțiuni preliminare pentru a verifica existența temeiurilor legale de pornire a procesului penal.
Problema practică apare atunci când organele de drept:
- efectuează audieri de facto;
- colectează explicații sub presiune;
- ridică documente;
- obțin date personale;
- desfășoară activități operative extensive,
fără a începe oficial urmărirea penală și fără a acorda persoanei garanțiile procedurale prevăzute de lege.
În asemenea situații poate apărea problema admisibilității probelor și încălcării dreptului la apărare garantat de art. 6 CEDO.
Începerea urmăririi penale „in rem” și împotriva unei persoane
În dreptul procesual penal al Republicii Moldova, de regulă, urmărirea penală începe cu privire la faptă, nu direct împotriva unei persoane concrete.
Aceasta înseamnă că inițial autoritățile investighează existența infracțiunii și circumstanțele acesteia. Ulterior, dacă apar suficiente date privind implicarea unei persoane, acesteia îi poate fi atribuit statutul de bănuit sau învinuit.
Această distincție este importantă deoarece:
- până la atribuirea unui statut procesual, persoana nu beneficiază întotdeauna de toate drepturile procesuale;
- organele de urmărire penală nu pot evita artificial acordarea dreptului la apărare prin menținerea excesivă a cauzei într-o fază „contra faptă”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului examinează situația reală, nu doar denumirea formală a statutului procesual. Dacă o persoană este afectată substanțial de acțiunile organelor de drept, garanțiile art. 6 CEDO pot deveni aplicabile chiar înainte de formularea oficială a învinuirii.
Refuzul de a începe urmărirea penală
Dacă organul de urmărire penală consideră că:
- fapta nu există;
- nu există elementele infracțiunii;
- a intervenit prescripția;
- există alte impedimente legale,
acesta poate emite ordonanță de refuz în începerea urmăririi penale.
O asemenea ordonanță poate fi contestată:
- la procurorul ierarhic superior;
- ulterior, la judecătorul de instrucție.
Controlul judecătoresc este extrem de important deoarece în practică există numeroase situații când plângerile sunt respinse formal, fără o investigare efectivă și imparțială.
Importanța practică a începerii urmăririi penale
Momentul începerii urmăririi penale are efecte juridice majore:
- începe procesul penal oficial;
- apar garanțiile procesuale;
- devin posibile anumite măsuri speciale de investigație;
- începe calcularea unor termene procedurale;
- persoanele dobândesc anumite drepturi și obligații;
- apare posibilitatea controlului judecătoresc asupra unor măsuri intrusive.
Din acest motiv, respectarea strictă a regulilor privind începerea urmăririi penale reprezintă o garanție fundamentală împotriva arbitrariului statului.
Probleme sistemice în practică
Practica Republicii Moldova relevă mai multe probleme recurente:
- tergiversarea artificială a începerii urmăririi penale;
- folosirea excesivă a „verificărilor preliminare”;
- efectuarea de facto a urmăririi penale fără garanții procedurale;
- refuzuri formale și nemotivate;
- lipsa unei investigații efective în cauze sensibile;
- utilizarea procesului penal ca instrument de presiune.
Într-un stat de drept, începerea urmăririi penale trebuie să fie bazată exclusiv pe lege și pe existența unor date obiective privind o posibilă infracțiune, nu pe interese politice, economice sau personale.
Respectarea regulilor privind pornirea procesului penal reprezintă una dintre cele mai importante garanții ale dreptului la un proces echitabil și ale protecției persoanei împotriva abuzurilor autorităților.