Defăimarea, răspândirea informațiilor false, atacurile asupra reputației și demnității profesionale pot avea consecințe grave asupra vieții personale și profesionale. Totuși, înainte de a vă adresa la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), legislația Republicii Moldova și Convenția Europeană impun obligativitatea epuizării tuturor remediilor interne efective.
În practică, multe cereri la CEDO sunt declarate inadmisibile deoarece persoana nu a urmat procedurile interne prevăzute de lege.
1. Ce protejează CEDO în cauzele de defăimare
În asemenea cauze sunt frecvent invocate:
- Articolul 8 din Convenția Europeană – dreptul la respectarea vieții private și a reputației;
- Articolul 6 – dreptul la un proces echitabil;
- uneori Articolul 13 – dreptul la un remediu efectiv.
CEDO examinează dacă statul:
- a oferit mecanisme reale de protecție a reputației;
- a investigat plângerile;
- a examinat cauza echitabil și imparțial;
- a asigurat executarea hotărârilor.
CEDO NU este o „a patra instanță” și nu rejudecă pur și simplu cauza. Curtea verifică dacă statul a respectat Convenția Europeană.
2. Primul pas obligatoriu: epuizarea remediilor interne din Republica Moldova
Înainte de a merge la CEDO, trebuie să utilizați toate mecanismele prevăzute de legislația Republicii Moldova.
În cauzele de defăimare aceasta presupune, de regulă:
- Cerere prealabilă autorului informațiilor defăimătoare;
- Acțiune civilă în judecată;
- Plângeri la poliție/procuratură;
- Contestarea hotărârilor în apel și recurs;
- Obținerea unei hotărâri definitive.
Fără aceste etape, cererea la CEDO riscă să fie respinsă ca inadmisibilă.
3. Cererea prealabilă – termenul este extrem de important
Conform legislației Republicii Moldova privind libertatea de exprimare, persoana care consideră că a fost defăimată trebuie să expedieze o cerere prealabilă autorului informațiilor.
Aceasta trebuie transmisă în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre defăimare.
În cererea prealabilă este recomandabil să solicitați:
- dezmințirea informațiilor;
- ștergerea/publicarea rectificării;
- scuze publice;
- încetarea răspândirii informațiilor;
- repararea prejudiciului moral și material.
Este foarte important să păstrați probele:
- confirmarea expedierii;
- avizul de recepție;
- capturi de ecran;
- linkuri;
- înregistrări;
- publicații;
- declarații ale martorilor.
4. Introducerea acțiunii în judecată
După expirarea termenului legal prevăzut pentru răspuns la cererea prealabilă, persoana poate depune cerere de chemare în judecată.
În practică, trebuie verificat atent termenul exact prevăzut de Legea privind libertatea de exprimare aplicabil la momentul introducerii acțiunii.
Ce trebuie să conțină cererea de chemare în judecată
Cererea trebuie să includă:
- descrierea exactă a faptelor;
- când și unde au fost publicate informațiile;
- cine le-a răspândit;
- de ce informațiile sunt false;
- ce prejudiciu a fost cauzat;
- probele anexate;
- solicitările concrete.
Se pot solicita:
- dezmințiri;
- ștergerea informațiilor;
- interzicerea răspândirii ulterioare;
- prejudiciu moral;
- cheltuieli de judecată.
5. Termene și taxe judiciare
Cererea trebuie depusă în termenul prevăzut de lege.
În practică, pentru înregistrarea acțiunii:
- se achită taxa de timbru;
- se achită taxa de stat, conform legislației fiscale și procesuale aplicabile.
Este important ca dovada achitării taxelor să fie anexată la dosar, altfel cererea poate fi lăsată fără mișcare.
6. Plângerea la poliție sau procuratură
În multe situații, răspândirea informațiilor false poate conține elemente:
- contravenționale;
- penale;
- de încălcare a protecției datelor;
- de hărțuire;
- de amenințare;
- de fals;
- de încălcare a vieții private.
De aceea este recomandabil să fie depusă o plângere detaliată la poliție sau procuratură.
Plângerea trebuie să conțină:
- descrierea exactă a faptelor;
- datele persoanelor implicate;
- probele;
- capturile de ecran;
- linkuri;
- înregistrări;
- explicația prejudiciului cauzat.
Este important să solicitați:
- identificarea persoanelor implicate;
- ridicarea datelor electronice;
- audierea martorilor;
- atragerea persoanei la răspundere contravențională sau penală, dacă există temei legal.
Toate ordonanțele sau refuzurile autorităților trebuie contestate conform procedurilor interne. Aceste documente devin ulterior probe importante pentru CEDO.
7. Apelul și recursul sunt obligatorii
Pentru a merge la CEDO, de regulă trebuie:
- să parcurgeți toate căile ordinare de atac efective;
- să obțineți o hotărâre definitivă.
Aceasta înseamnă:
- apel;
- recurs, dacă este prevăzut de lege și este efectiv.
CEDO verifică dacă persoana a oferit instanțelor naționale posibilitatea reală de a corecta încălcarea.
8. Termenul pentru adresarea la CEDO
După hotărârea definitivă națională, cererea la CEDO trebuie depusă în termen de 4 luni.
Termenul curge, de regulă, de la:
- pronunțarea hotărârii definitive;
- sau comunicarea acesteia, în funcție de circumstanțe.
Depășirea termenului duce aproape automat la inadmisibilitatea cererii.
9. Ce trebuie să conțină cererea la CEDO
Cererea trebuie să fie foarte detaliată și să includă:
- descriere cronologică exactă a faptelor;
- toate procedurile interne utilizate;
- articolele Convenției încălcate;
- explicația încălcărilor;
- copii ale hotărârilor;
- toate probele relevante.
Este extrem de important:
- să existe coerență între pozițiile susținute în RM și cele invocate la CEDO;
- să fie anexate toate hotărârile relevante;
- să fie respectate cerințele tehnice ale Curții.
10. Greșeli frecvente care duc la respingerea cererilor
Cele mai frecvente greșeli sunt:
- neepuizarea remediilor interne;
- lipsa apelului sau recursului;
- depășirea termenului de 4 luni;
- lipsa probelor;
- cereri formulate emoțional, fără structură juridică;
- lipsa unei legături clare cu articolele Convenției;
- necontestarea refuzurilor autorităților interne.
11. Concluzie
Adresarea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o procedură serioasă și complexă. În cauzele de defăimare și lezare a reputației profesionale, succesul depinde în mare măsură de:
- documentarea corectă a faptelor;
- respectarea strictă a termenelor;
- utilizarea tuturor remediilor interne;
- formularea juridică riguroasă a pretențiilor.
În practică, cele mai importante etape sunt:
- reacția rapidă după apariția defăimării;
- cererea prealabilă;
- acțiunea civilă;
- plângerile la organele de drept;
- contestarea tuturor actelor ilegale;
- pregătirea minuțioasă a dosarului pentru CEDO.