După cum cunoașteți instanța de judecată când examinează o cauză trebuie să răspundă la două întrebări:
- Care au fost faptele (sau ce s-a întâmplat).
- Care sunt prevederile legale în acest sens.
La stabilirea faptelor judecătorul folosește probele aduse de către părți. Părțile într-un proces de judecată sunt reclamantul/ții, pârâtul/ții si intervenienții. Dacă faptele le stabilește judecătorul atunci admisibilitatea probelor este mai simplă, judecătorul admite toate probele, care nu sunt interzise de lege. Dacă faptele sunt stabilite de jurații atunci admisibilitatea probelor este mai severă pentru a nu prejudicia opinia juraților.
Ca mijloace de probă sunt admise orice date care permit stabilirea faptelor ce au avut loc si care fac parte din obiectul litigiului. Mijloacele de probă sânt: depozițiile părților (persoanelor cointeresate) date în timpul audierilor, depozițiile martorilor, documentele, înregistrările video sau audio, fotografiile, probe delicte cum ar fi de exemplu diverse obiecte, concluziile specialiștilor si a experților, alte mijloace de probă , care permit stabilirea adevărului.
Judecătorul analizând toate aceste probe trebuie să aplice unul din standardele prevăzute de lege. Aceste standarde sunt: dincolo de ori ce dubiu rezonabil, probe clare si convingătoare si simpla majoritatea a probelelor. Standardul dincolo de ori ce dubiu rezonabil prevede convingerea judecătorului că probele cel puțin la 90% confirmă vinovăția inculpatului. Probele clare si convingătoare se folosesc la aplicarea masurilor de constrângere, iar simpla majoritatea a probelor se aplică în majoritatea dosarelor civile.
Nici o probă nu are o putere prestabilită pentru judecător. Orice probă trebuie examinată de judecător sub aspectul admisibilității, pertinenței, concludenții si suficienței. Depozițiile martorilor se apreciază de judecător conform intimei convingerii. Cu alte cuvinte după ce ascultă depozițiile martorilor judecătorul apreciază cât de credibil este martorul. Aici judecătorul are o marjă de apreciere. În dependență cum apare martorul în fața judecătorului, cum el răspunde la întrebări, conduita lui si conținutul răspunsurilor permite unui judecător să ajungă la concluzia dacă acest martor este unul credibil ori nu. La fel are loc si aprecierea depozițiilor părților în proces. Părțile în proces sunt persoane cointeresate în rezultatul procesului respectiv judecătorul este foarte atent cu depozițiile lor. Ca regulă depozițiile părților în proces trebuie verificate prin alte probe prezentate în fața judecătorului. Corpurile delicte, diferite documente, înregistrările video sau audio sunt apreciate de judecător după propria lui convingere. De obicei dacă probele sunt susținute si confirmate de un martor ele reprezintă o mai mare putere pentru judecător. Judecătorul ca regulă este informat si poate determina formele de falsificare a documentelor, înregistrărilor audio, video sau fotografiilor, din aceste considerente dacă în fața judecătorului se prezintă o persoană, care sub jurământu poate confirma veridicitatea probelor, modul de obținere a probei si scopul prezentării ei în instanța de judecată atunci această probă va prezenta o putere probantă înaltă. Ca regulă așa probe judecătorii nu le resping si le pun în baza hotărârii emise.
La fel, judecătorii dau o apreciere mai mare concluziilor specialiștilor si a experților. Experții în cadrul unui dosar sunt preîntâmpinați de răspundere penală pentru darea concluziilor false. De aceia ca regulă judecătorii aplică prezumția că expertul este obiectiv si competent iar concluzia lui este veridică si obiectivă.
Este foarte important de menționat faptul că depozițiile avocaților sau altor reprezentanți în proces, care nu sunt martori oculari ai evenimentelor nu pot fi folosite ca probe în proces. Ca regulă avocații nu au dreptul în cuvântările lor să facă referință la date faptice care nu au fost prezentate în instanță de judecată prin mijloacele de probă descrise mai sus.
Cu părere de rău în R. Moldova din cauza corupției profunde în organele de drept, depozițiile avocaților sunt puse ca probe în cadrul unui dosar, ceia ce duce la emiterea unei hotărâri ilegale. Dacă autoritățile statului doresc să combată corupția în organele de drept, ei ar trebui să facă clare aceste reguli descrise mai sus. Scopul regulilor privind probațiunea în cadrul unui proces este stabilirea adevărului, asigurarea si desfășurarea unui proces echitabil.