Moștenirea nu înseamnă numai apartamentul sau casa care au aparținut persoanei decedate. În masa succesorală pot intra terenuri, automobile, bani în conturi bancare, depozite, acțiuni și participații în societăți, creanțe față de alte persoane, precum și alte drepturi patrimoniale.
Din acest motiv, una dintre cele mai importante probleme practice ale unei succesiuni este identificarea completă a masei succesorale. Moștenitorul poate cunoaște existența unei case sau a unui automobil, dar poate să nu știe la ce bancă defunctul avea conturi, dacă avea depozite, investiții ori alte drepturi patrimoniale.
Regulile privind moștenirea în Republica Moldova au fost modificate semnificativ prin Legea nr. 251/2025, modificările relevante intrând în vigoare la 1 aprilie 2026. De aceea, pentru succesiunile actuale trebuie verificată legislația nouă, iar pentru succesiunile mai vechi trebuie analizate separat normele tranzitorii.
1. Când se deschide moștenirea?
Moștenirea se deschide la decesul persoanei.
Din acel moment apare problema stabilirii:
- persoanelor care au dreptul să moștenească;
- existenței unui testament;
- bunurilor și drepturilor care formează masa succesorală;
- datoriilor defunctului;
- acceptării moștenirii în termenul prevăzut de lege;
- cotelor care revin fiecărui moștenitor.
Procedura succesorală este instrumentată de notar.
În urma modificărilor legislative privind competența teritorială, cetățeanul nu mai este obligat, ca regulă, să se adreseze exclusiv notarului din raza ultimului domiciliu al defunctului. Ministerul Justiției confirmă că, după eliminarea competenței teritoriale exclusive în materia succesiunilor, persoanele se pot adresa oricărui notar, cu excepțiile expres prevăzute de lege.
2. Moștenirea prin testament și moștenirea legală
Există două mecanisme principale de transmitere a patrimoniului succesoral: moștenirea testamentară și moștenirea legală.
Dacă persoana decedată a lăsat un testament valabil, trebuie stabilit conținutul acestuia și persoanele desemnate.
Dacă nu există testament sau dacă testamentul nu reglementează întreaga moștenire, intervin regulile moștenirii legale.
Existența unui testament nu trebuie apreciată numai după documentele găsite în locuința defunctului. În cadrul procedurii succesorale, notarul verifică informațiile existente în Registrul dosarelor succesorale și al testamentelor.
Din noiembrie 2025 funcționează un sistem informațional nou al Registrului dosarelor succesorale și al testamentelor, utilizat de notari inclusiv pentru căutarea informațiilor privind testamentele și procedurile succesorale.
3. Cine moștenește potrivit legii?
Codul civil organizează rudele defunctului în clase de moștenitori.
În principiu, clasele sunt chemate la moștenire succesiv: existența unor moștenitori dintr-o clasă prioritară îi exclude, în condițiile legii, pe cei din clasele următoare.
Codul civil reglementează următoarea structură:
Clasa întâi – descendenții defunctului, iar în urma modificărilor intrate în vigoare la 1 aprilie 2026, și soțul supraviețuitor.
Clasa a doua – părinții defunctului și descendenții acestora.
Clasa a treia – bunicii și bunicile defunctului și descendenții acestora.
Clasa a patra – străbunicii defunctului și descendenții acestora.
Clasa a cincea – strămoșii mai îndepărtați și descendenții acestora.
Legea nr. 251/2025 a modificat în mod important situația soțului supraviețuitor, inclusiv prin completarea art. 2178 din Codul civil astfel încât acesta să fie inclus în prima clasă.
Prin urmare, informațiile juridice mai vechi de pe internet despre cota soțului supraviețuitor trebuie utilizate cu mare atenție.
4. Termenul de acceptare a moștenirii
Aceasta este una dintre cele mai importante reguli practice.
Conform actualului art. 2391 din Codul civil:
termenul de acceptare a moștenirii este de 12 luni de la data deschiderii moștenirii.
Legea prevede situații speciale în care începutul calculării termenului poate fi diferit.
De exemplu, există reguli speciale dacă dreptul de a accepta moștenirea apare ca urmare a neacceptării de către alți moștenitori sau dacă moștenitorul află ulterior despre legătura de rudenie pe care se bazează dreptul său succesoral.
De aceea, nu este recomandabil ca moștenitorul să aștepte apropierea expirării termenului.
5. Ce se întâmplă dacă termenul de 12 luni a fost omis?
Omiterea termenului nu înseamnă întotdeauna pierderea definitivă a moștenirii.
Art. 2391 din Codul civil permite notarului care desfășoară procedura succesorală să prelungească termenul sau să stabilească un termen nou atunci când moștenitorul a omis termenul din motive întemeiate și ceilalți moștenitori nu se opun.
Dacă aceste condiții nu sunt întrunite, problema prelungirii termenului se soluționează de instanța de judecată.
În asemenea situații contează foarte mult cauza concretă pentru care termenul a fost omis și probele care pot demonstra această cauză.
6. Cum se deschide procedura succesorală?
Persoana interesată se adresează notarului pentru deschiderea procedurii succesorale.
Notarul înregistrează dosarul succesoral și verifică existența informațiilor relevante privind succesiunea și eventualele testamente.
După deschiderea procedurii, informația despre aceasta este publicată, iar persoanele cunoscute care au drepturi sau obligații în legătură cu masa succesorală urmează să fie notificate în condițiile legii.
În procedură trebuie stabilite, printre altele:
- decesul persoanei;
- persoanele chemate la moștenire;
- existența testamentului;
- acceptarea moștenirii;
- componența masei succesorale;
- drepturile și obligațiile patrimoniale;
- cotele moștenitorilor.
7. Cum se stabilește masa succesorală?
Aceasta este, în practică, una dintre cele mai importante etape.
Nu este suficient ca moștenitorii să declare notarului numai bunurile pe care le cunosc.
Trebuie verificat dacă defunctul avea:
- apartamente, case și alte construcții;
- terenuri;
- automobile și alte mijloace de transport;
- conturi curente;
- depozite bancare;
- bani în alte produse bancare;
- participații în societăți comerciale;
- acțiuni sau alte valori mobiliare;
- creanțe față de persoane fizice sau juridice;
- bunuri aflate în coproprietate;
- bunuri dobândite în timpul căsătoriei;
- alte drepturi patrimoniale.
La fel de important este să fie identificate datoriile, deoarece masa succesorală nu este formată numai din active.
8. Inventarierea masei succesorale
Dacă există incertitudini privind bunurile, conflicte între moștenitori sau riscul dispariției unor bunuri, poate fi solicitată inventarierea patrimoniului succesoral.
Legea privind procedura notarială permite notarului să efectueze sau să dispună efectuarea inventarierii patrimoniului succesoral, inclusiv prin executor judecătoresc, în condițiile legii. Regimul inventarierii este completat de regulamentul aprobat de Ministerul Justiției.
Inventarierea poate avea o importanță majoră atunci când moștenitorii nu au acces la bunuri sau există suspiciunea că o parte din patrimoniu este ascunsă.
9. Cum aflăm la ce bancă avea defunctul bani?
Aici apare una dintre cele mai frecvente probleme.
Familia poate să nu știe dacă defunctul avea bani la o bancă și, dacă avea, la care bancă.
Moștenitorul nu trebuie să se bazeze exclusiv pe cardurile găsite în locuință, extrase vechi sau informații oferite de rude.
Legislația bancară prevede expres mecanismul prin care informațiile pot fi obținute în cadrul succesiunii.
Potrivit art. 97 din Legea privind activitatea băncilor, în cazul decesului clientului, informația care constituie secret bancar poate fi furnizată:
1. moștenitorului, la solicitarea acestuia, cu anexarea certificatului de moștenitor; și
2. notarului care a deschis procedura succesorală, la solicitarea acestuia, cu anexarea copiei certificatului de deces al clientului băncii.
Această distincție este foarte importantă.
Înainte de eliberarea certificatului de moștenitor
Persoana care doar pretinde calitatea de moștenitor nu are automat dreptul să intre într-o bancă și să primească toate informațiile confidențiale despre conturile defunctului.
În schimb, notarul care instrumentează procedura succesorală are temei legal să solicite băncii informația necesară în legătură cu clientul decedat.
Prin urmare, dacă moștenitorii nu cunosc situația bancară a defunctului, problema trebuie ridicată expres în cadrul dosarului succesoral și trebuie solicitată verificarea activelor bancare.
10. Ce trebuie solicitat băncilor?
În funcție de circumstanțele cazului, verificarea nu ar trebui limitată la întrebarea dacă „există un cont”.
Poate fi necesar să fie stabilite:
- existența conturilor bancare;
- tipul conturilor;
- depozitele;
- soldurile;
- alte produse financiare ale defunctului;
- eventualele obligații față de bancă;
- alte informații necesare pentru determinarea patrimoniului succesoral, în limitele permise de lege.
Scopul este determinarea corectă a drepturilor și obligațiilor patrimoniale care intră în succesiune.
11. Poate moștenitorul cere direct informația de la bancă?
Da, dar trebuie făcută distincția dintre perioada de dinainte și cea de după stabilirea oficială a calității de moștenitor.
Legea permite băncii să furnizeze informația direct moștenitorului care prezintă certificatul de moștenitor.
Înainte de obținerea certificatului, instrumentul juridic esențial pentru investigarea patrimoniului bancar este solicitarea făcută de notarul care instrumentează succesiunea.
Această procedură rezolvă o problemă logică importantă: persoana trebuie să afle ce există în patrimoniu pentru ca masa succesorală să poată fi stabilită, chiar dacă încă nu deține certificatul final de moștenitor.
12. Ce se întâmplă cu pensia persoanei decedate?
Trebuie diferențiate două lucruri.
Primul este situația eventualelor sume bănești deja datorate defunctului, dar neîncasate până la deces.
Al doilea este pensia de urmaș, care reprezintă un drept distinct al anumitor membri ai familiei și nu trebuie confundată cu simpla moștenire a pensiei defunctului.
Pentru pensia de urmaș, Casa Națională de Asigurări Sociale prevede condiții proprii. Dacă cererea și actele necesare sunt depuse în termen de 90 de zile de la decesul întreținătorului, pensia de urmaș poate fi stabilită de la data decesului, dacă sunt întrunite condițiile legale.
De aceea, într-un dosar succesoral trebuie verificată separat situația sumelor datorate defunctului și eventualele drepturi proprii ale membrilor familiei la prestații sociale.
13. Bunurile comune ale soților nu trebuie confundate cu moștenirea
Aceasta este o altă problemă foarte importantă.
Dacă un apartament, o casă sau alte bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei și constituie proprietate comună a soților, nu trebuie presupus automat că întregul bun aparține masei succesorale.
Mai întâi trebuie determinat dreptul patrimonial propriu al soțului supraviețuitor, iar ulterior se stabilește ce parte aparținea efectiv defunctului și intră în masa succesorală.
Prin urmare, faptul că un imobil este înscris numai pe numele persoanei decedate nu trebuie analizat izolat. Trebuie verificat când și în ce temei juridic a fost dobândit.
14. Ce se întâmplă dacă după finalizarea succesiunii se descoperă un cont sau un bun nou?
Descoperirea ulterioară a unui bun nu înseamnă că acesta rămâne fără proprietar.
Legea privind procedura notarială permite reluarea procedurii succesorale atunci când, după finalizarea acesteia, apar circumstanțe care justifică modificarea situației stabilite prin certificatul de moștenitor.
Prin urmare, dacă după eliberarea certificatului se descoperă, de exemplu, un cont bancar, un teren sau un alt activ necunoscut anterior, trebuie analizată completarea sau reluarea procedurii succesorale.
15. Certificatul de moștenitor
Procedura succesorală urmărește, în final, stabilirea drepturilor rezultate din moștenire și eliberarea certificatului corespunzător.
Certificatul de moștenitor are o importanță practică majoră: el permite moștenitorului să demonstreze oficial calitatea sa și drepturile dobândite asupra patrimoniului succesoral.
Pe baza lui pot fi efectuate ulterior formalitățile necesare pentru bunurile imobile, conturile bancare, automobilele și alte active.
16. Ce trebuie făcut practic după decesul unei persoane?
Într-un caz obișnuit, este prudent să fie urmați cât mai repede următorii pași:
- obținerea documentului care confirmă decesul;
- identificarea rudelor și a persoanelor care ar putea avea drepturi succesorale;
- sesizarea notarului și deschiderea procedurii succesorale;
- verificarea existenței unui testament;
- depunerea declarației necesare privind acceptarea moștenirii în termenul legal;
- identificarea bunurilor imobile și mobile;
- verificarea conturilor și depozitelor bancare prin mecanismele legale disponibile notarului;
- verificarea participațiilor în societăți, creanțelor și altor drepturi patrimoniale;
- verificarea datoriilor defunctului;
- verificarea situației prestațiilor sociale și a eventualei pensii de urmaș;
- solicitarea inventarierii atunci când există incertitudini sau risc de dispariție a bunurilor;
- obținerea certificatului de moștenitor și înregistrarea drepturilor dobândite.
17. O greșeală frecventă: acceptarea moștenirii fără verificarea datoriilor
Moștenirea trebuie analizată ca un patrimoniu, nu numai ca o colecție de bunuri.
O persoană poate lăsa un apartament și bani în bancă, dar în același timp poate avea credite, datorii, obligații fiscale sau alte obligații patrimoniale.
De aceea, înainte de a lua decizii importante, trebuie verificat atât activul, cât și pasivul masei succesorale.
În cazurile în care există riscul unui patrimoniu succesoral supraîndatorat, problema răspunderii moștenitorilor și mecanismele de limitare a acesteia trebuie analizate separat.
18. Dacă există un litigiu între moștenitori
Notarul instrumentează procedura succesorală, însă nu poate înlocui instanța de judecată atunci când există un litigiu care necesită soluționare jurisdicțională.
Un proces poate deveni necesar, de exemplu, atunci când se contestă:
- calitatea unei persoane de moștenitor;
- valabilitatea testamentului;
- includerea sau excluderea unui bun din masa succesorală;
- drepturile soțului supraviețuitor;
- proprietatea asupra unui bun;
- cotele moștenitorilor;
- omiterea termenului de acceptare în condițiile în care problema nu poate fi rezolvată de notar;
- certificatul de moștenitor;
- ascunderea sau însușirea unor bunuri succesorale.
În asemenea situații, procedura succesorală și procesul judiciar pot deveni strâns legate.
Concluzie
În Republica Moldova, o succesiune nu trebuie redusă la simpla prezentare la notar pentru obținerea unui certificat.
O procedură succesorală corectă presupune trei întrebări distincte:
Cine moștenește?
Ce anume se moștenește?
Ce datorii și obligații fac parte din patrimoniul succesoral?
În special atunci când situația financiară a persoanei decedate nu este cunoscută, trebuie efectuată o verificare sistematică a patrimoniului.
În privința banilor din bănci, legislația oferă un instrument foarte important: notarul care a deschis procedura succesorală poate solicita informația bancară privind persoana decedată, iar după obținerea certificatului de moștenitor, moștenitorul însuși poate solicita băncii informațiile protejate de secretul bancar în condițiile legii.
Astfel, lipsa informațiilor despre conturile defunctului nu trebuie confundată cu inexistența acestora.
Materialul are caracter general. Într-un caz concret trebuie verificată data deschiderii moștenirii, deoarece modificările legislative și normele tranzitorii pot determina aplicarea unor reguli diferite.
Surse juridice principale
- Codul civil al Republicii Moldova, Cartea a patra – Moștenirea;
- Legea nr. 251/2025 pentru modificarea unor acte normative;
- Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială;
- Legea privind activitatea băncilor, în special art. 97 privind furnizarea informațiilor ce constituie secret bancar;
- actele Ministerului Justiției privind procedura succesorală și inventarierea patrimoniului succesoral;
- informațiile oficiale ale Casei Naționale de Asigurări Sociale privind pensia de urmaș.